580 matches
-
n-au depășit niciodată schița și cronica unor actualități ale zilei, sau fantezia minoră, uneori versificată, cu subiecte eterogene tratate cu afecțiune literară, asezonate cu un stăruitor vocabular de enciclopedie universală sau cu vaiete ale persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
încadrează într-o astfel de categorie. Această revoluție nu a reprezentat încercarea de a obține libertatea de a continua cu success o traiectorie atrăgătoare deja lansată, ci respingerea unei direcții păguboase. Revoluția română trebuie să fie văzută drept o declarație emfatică a unor posibilități, nu a unor realizări. De la cap se împute peștele, spune proverbul, dar, în acest caz, întregul corp s-a dovedit a fi afectat. Vechiul regim devenise o formă fără fond, dar distrugerea a ceea ce era vechi nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
al unui eveniment minor, scriitorul construiește, obedient, o utopie radical ruptă de literatură, a cărei inconsistență nu poate fi camuflată de nici un arabesc stilistic. Dincolo de „pitorescul” situației, relieful conturat de o asemenea retorică astupă orice libertate stilistică, impunând o poetică emfatică a triumfalismului și entuziasmului deontologizat, ce va marca literatura noastră până la popasul vremelnic al „dezghețului” ideologic situat între instaurarea „regimului Ceaușescu” și „revoluția culturală” de inspirație asiatică. Timid, în conținutul publicației se mai strecoară, în dosul perdelelor de ideologie, studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
-i experiență - sporită și prin cele două călătorii în capitala Franței - într-un curs ce avea în vedere istoria teatrului „prin toate fazele sale, până în zilele noastre”. S-a stins în urma unui atac de cord. Înclinat temperamental către declamația patetică, emfatică, în stilul vremii, C. s-a străduit să se apropie de o linie de interpretare mai realistă, pentru care pledează convingător în farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a compune poezii, strânse, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
omonim de H. Buvelot și Ștefan Andronic, are o acțiune axată pe confruntarea a două categorii morale: cei buni, cinstiți, bravi, patrioți (domnitorul și ai săi) - cei răi, urâți la suflet și violenți (conspiratorul Drăgan și complicii). Personajele țin discursuri emfatice, sunt facile, confecționate. Prozodia e silită, limba improprie, stilul grandilocvent. În tragedia în versuri Constantin Basarab Brâncoveanul (1877) răul (Cantacuzinii) distruge binele (Brâncoveanu), într-o desfășurare barocă, vădind aceeași înclinație către spectaculos. Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei (1879) este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a respingerii” (rhétorique du rejet) . Pentru a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unul dintre momentele stranii la Caragiale, însă cu același efect teatral care le deschide scenei. Cel care rostește monologul rămâne anonim, însă înainte ca discursul să-l recomande, hainele și gesticulația o fac. Este vorba de un dandy de mahala, emfatic și limbut, care se comportă ca și cum s-ar adresa deopotrivă unei instanțe și unui auditoriu. Caragiale subliniază „aerul și manierele de mic impiegat” ale personajului, prin urmare un funcționar de rang mărunt. Eleganța, chiar dacă venită pe un fond de penurie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în partidul liberal. Nu a fost niciodată un om de bibliotecă, un pasionat de lectură cum era Duca inteligența lui sprintenă, ușurința ideației, îi acopereau cu prisosință lacunele culturii lui. De formație literară romantică, admira proza frumos cadențată, ținuta teatrală, emfatică, elocvența pompoasă. A făcut războiul din 1916, fiind comandant al unei companii de infanterie din regimentul 18 Gorj. În 1919, Gheorghe Tătărăscu a fost ales deputat de Gorj. Prima lui manifestare la tribuna Camerei a fost un succes; discursul de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până târziu pe esplanada centrală, pentru că oricum n-au altceva de făcut: tinerii de aici nu au unde munci și nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
apariția salvatorului îi indică geografic originea solară: „Și voinicu greu ofta,/ Spre răsărit că se uita,/ Că venea, mări, venea” (Bordeasca Veche - Vrancea). În cele două balade citate referitor la deplasarea spre locul sacru în care se află voinicul-șarpe, structurile emfatice dezvăluie rapiditatea mișcării proprie astrului diurn. Mai mult decât atât, ca o culminare a forței luminii, voinicul venit în ajutor este sfătuit să se așeze în lumina soarelui pentru a se sustrage privirii malefice: „ - Ale-j', mic d moldovean/ P-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Oblomov, Cinci seri (ambele, 1979)... Odată cu Oci ciornie (1987), când țarul Nikita a dat de bugete balșoi și și-a permis să distribuie vedete internaționale (în Ochi negri joacă Mastroianni, Silvana Mangano, Marthe Keller...), filmele sale au devenit tot mai emfatice, bombastice, gonflate. în mod previzibil, acest lucru i-a adus un Oscar pentru film străin (Soare înșelător, 1994, care a deschis BEst-ul) și onoarea de a deschide Festivalul de la Cannes (cu Bărbierul din Siberia, 1998, poate cel mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu numai că a răzbit într-o lume a bărbaților, ci a și profitat de asta (EZ). 2.1.3.1. Uneori formantul adverbial și este omis, dar în a doua parte a structurii apare un (semi)adverb de modalizare emfatică 14, un modificator 15. În cele mai multe cazuri, (semi)adverbul coocurent este intensivul chiar, prin care se recuperează semnificația intensivului omis (și). Definiția aristotelică, apoi concepțiile medievale, renascentiste, neoclasice și moderne nu fac decât să ne arate incapacitatea teoreticienilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
limpede pentru toata lumea nu numai că A.N are ceva de ascuns, ci și că nu poate accepta o realitate evidentă: că nu mai deține controlul absolut asupra justiției, presei și sistemului politic. (22) 14 "Prin adverbe de modalizare emfatică subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile" (Irimia 1997: 295-296). 15 "Din punct de vedere semantic, semiadverbele îndeplinesc, în raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
că A.N are ceva de ascuns, ci și că nu poate accepta o realitate evidentă: că nu mai deține controlul absolut asupra justiției, presei și sistemului politic. (22) 14 "Prin adverbe de modalizare emfatică subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile" (Irimia 1997: 295-296). 15 "Din punct de vedere semantic, semiadverbele îndeplinesc, în raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
pe dialoguri pline de vervă între obiectele din spațiul cotidian domestic, individualizate concis, cu acuratețe și simț al poantei, precum și cu „epistolele” din Doresc ca micile mele rândulețe... (1945), a căror savoare rezidă în comicul de limbaj - confuzii naive, prețiozități emfatice, snobism intelectual, prin care este satirizat un mediu pecetluit într-o ridicolă suficiență. Citite de-a lungul anilor pe scenă ori la televiziune, textele și-au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
ale progresului. A crește PNB-ul și a îmbunătăți nivelul de trai al tuturor apare ca o „obligație arzătoare”: o întreagă societate se mobilizează în jurul proiectului de amenajare a unei existențe confortabile și lipsite de griji, sinonimă cu fericirea. Exaltând emfatic confortul material și echiparea modernă a căminelor, faza II este dominată de o logică economică și tehnică mai mult cantitativă decât calitativă. Pe de o parte, societatea de consum de masă se prezintă, prin intermediul mitologiei abundenței, drept o utopie realizată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
zoomorf, design pop, jeans și minijup, iată tot atâtea produse, desigur, foarte disparate, dar care, asociate cu tinerețea ori cu Erosul, cu mobilitatea și cu libertatea, cu provocarea și cu divertismentul, au despovărat și au dinamizat imaginarul consumatorist. Momentul „greu”, emfatic și competitiv al mărfii a dat îndărăt cu un pas în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile. De unde natura hibridă a acestui ciclu ce se prezintă la scara istoriei drept o formațiune de compromis între mitologia standing
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
care arată cum i-a înarmat America, în anii 80, pe luptătorii antisovietici și, pe viitor, antiamericani din Afganistan, nu e nici apologetic, nici autoflagelator. De exemplu, dacă un regizor ca Oliver Stone ar fi simțit nevoia să-și marcheze emfatic dezaprobarea față de tranzacțiile țării sale cu un personaj ca dictatorul pakistanez Zia-ul-Haq, regizorul Mike Nichols n-o simte ; nu că Nichols le-ar aproba, dar pe el nu-l interesează, ca pe Stone, să o facă pe conștiința ultragiată a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu i-a reușit și atunci m-a întrebat de-a dreptul șovăielnic: "Ce înseamnă deștept?" "Inteligent. Care știe foarte multe lucruri și iese cu bine din o mulțime de situații, rezolvând o mulțime de probleme", am explicat eu cam emfatic. "Inteligent? Situații!? Probleme!?!", păru el să se isterizeze cu fiecare interogație. Șuieră de câteva ori prin orificiile abdominale și explodă: "Adică, tălică, mata vrei să zici capabil să să scoață din belele? Astea-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și biciuiții, Plăcerea violetului (fiind o continuare a Biciului și biciuiții), Trup și sânge, Ea s-a dat țiganilor, Cele unșpe mii de vergi-ne-bune, Călugărul și virginele. Fiecare purta sigla Priap, ceea ce îl făcu pe Salitov să slobaodă un salut emfatic de triumf. Acesta nu era pentru îngrijitor, în fața căruia nu avea nimic de demonstrat, și de a cărui prezență și uitase. În schimb, se și imagina arătîndu-i pozele și cărțile lui Porfiri Petrovici. Capitolul optsprezece Hotelul Adrionapole Drozhki gonea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să pluseze, îngroșînd. Cu farmec, pe alocuri. Din Valentin Uritescu cel din Krecinski nu va mai rămîne aproape nimic în acest personaj, nici cal, nici măgar: Ilie. Monica Davidescu o distruge pe Ana a sa printr-o prea patetică și emfatică apariție care nu rezonează cu nimeni pe scenă și pentru că nu este adaptată fiecărui partener în parte, cu modificările de rigoare ale tonului și atitudinii. Care, de altfel, rămîn aceleași, de la un capăt la altul. Cel mai tare are de
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
234 Vala, ÎI, 423-424. 235 Cf. Theofil Simenschy, Gramatică limbii sanscrite, 1959, p. 56. 236 Klaus Mylius, Wörterbuch Sanskrit-Deutsch, p. 59. Similar, sanscritul áha (mai ales postpus, în structuri -~) înseamnă "zi". Sanscritul áha mai poate funcționa și că particulă emfatica avînd sensul "desigur", "(în)tocmai", "anume". 237 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 64. 238 Vala, VIII, 469-471. 239 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 29. 240 Vala, IV, 180-83. 241 Ibid., IV, 170-173. 242 Prin Eno, fiica a lui Beula, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei structuri, civilizații, epoci, activități, ș. a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]