566 matches
-
semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii-n timp Unicitate; / Paternul act întru Feminitate. Construcțiile aforistice, frecvente, pot fi, de asemenea, puse în relație cu amintita preferință a poetului pentru exprimarea adesea emfatică: Toate dogmele / Toate ideologiile / Toate doctrinele / Sunt sadomasochiste. / Utopiile fac dinamica lumii / Gemene [iarăși dublul! - n.n.] foamei și fricii; Trădările fac istoria; În hybris / Trădarea și frica gemene-s: / Viață și moarte; Ochiul compus al antinomiei / Nu vindecă moartea: / Ea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cât se poate de calm. Apoi îi arunc privirea mea specială pentru oameni răi. O folosesc rar și numai în perioada premenstruală. Ori excepțional, ca acum. — I dare say... ! She dared say „I dare say“ pe-un ton atât de emfatic, încât jumătate dintre domnii și doamnele care până în momentul de față și-au citit liniștiți revistele și ziarele cu automobile și grădinărit, cu modă celebrități violuri imigranți din Europa de Est decorațiuni interiore programe TV - s-au întors spre noi. — Și de unde
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Botezul) și, prin persoana sa, se realizează pentru ei principiul diversificării (Preoția). Aceea a preotului este, totu-și, o identitate complexă, care nici altădată nu avea accentul pus pe dimensiunea vertical-ierarhică a preoției ministeriale, și nici astăzi nu este pusă emfatic pe dimensiunea orizontal-bap-tismală, care pare a nu lăsa loc diferenței de identitate care există între el și laic. Această diferență dintre cele două subiecte ecleziale, care este de natură sacramentală, se evidențiază în slujirea lor față de Cuvânt: „Predicarea cuvântului din partea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
corespondent în limbile europene; g se pronunță dur ca în cuvântul gang; h se pronunță ușor aspirat ca h în englezescul house; ḥ este o faringală surdă, pronunțată [ħ] asemănător lui ch din cuvântul german Bach; ș este o sibilantă emfatică pronunțată actualmente asemănător lui [ts]; š se pronunță [∫] precum sh în Washinton; ț este o dentală emfatică, actualmente pronunțată asemănător cu t. ? indică o reconstrucție incertă a textului pierdut. În numele proprii, de locuri și de divinități am evitat o transcriere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca h în englezescul house; ḥ este o faringală surdă, pronunțată [ħ] asemănător lui ch din cuvântul german Bach; ș este o sibilantă emfatică pronunțată actualmente asemănător lui [ts]; š se pronunță [∫] precum sh în Washinton; ț este o dentală emfatică, actualmente pronunțată asemănător cu t. ? indică o reconstrucție incertă a textului pierdut. În numele proprii, de locuri și de divinități am evitat o transcriere științifică, preferând o grafie simplificată, uzuală în publicațiile cu caracter divulgativ. Capitolul 1 Chestiuni introductive Problema „religiei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Atunci vă voi spune mai întîi povestea mea. E mai puțin amuzantă, dar lipsa detaliilor o face mai scurtă, și pentru că am locuit cîndva în țara ta, o să îți dea informații despre problemele economice. Oracolul începu cu o voce masculină, emfatică și bătrînicioasă, iar Lanark se așeză confortabil ca să asculte. Rima căscă și se cuibări lîngă spatele lui. După cinci minute, observă că adormise. PROLOG De la o vîrstă fragedă, am dorit să mă ocup doar de lucrurile de care eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în buzunare, încălzindu-și spatele la un radiator electric. Ritchie-Smollet i se adresă cu mai puțin entuziasm decît de obicei. — A, Grant. Dînsul e Lanark, care ne-a adus vești. — Vești de la consiliu, fără îndoială, zise Grant cu un sarcasm emfatic. — Aștept de mai bine de o oră. — Nu uita că noi, ceilalți, nu avem priceperea ta de a măsura timpul. Poate că primarul e în criptă, o să mă duc să văd. Ritchie-Smollet plecă printr-o ușă din colț. Grant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și biciuiții, Plăcerea violetului (fiind o continuare a Biciului și biciuiții), Trup și sânge, Ea s-a dat țiganilor, Cele unșpe mii de vergi-ne-bune, Călugărul și virginele. Fiecare purta sigla Priap, ceea ce îl făcu pe Salitov să slobaodă un salut emfatic de triumf. Acesta nu era pentru îngrijitor, în fața căruia nu avea nimic de demonstrat, și de a cărui prezență și uitase. În schimb, se și imagina arătîndu-i pozele și cărțile lui Porfiri Petrovici. Capitolul optsprezece Hotelul Adrionapole Drozhki gonea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se uită unul la celălalt. — Cred că ar trebui să iei în seamă oferta, spune Eddie. Scrie în ziar că sunt disperați să te aducă înapoi. — Să știi că nu vom fi absolut deloc jigniți dacă pleci, adaugă Trish, încuviințând emfatic din cap. Vom înțelege perfect. Asta-i tot ce sunt în stare să spună ? Nu sunt bucuroși că vreau să rămân la ei ? Nu vor să le fiu în continuare menajeră ? — Nu vreau să plec ! zic supărată. Vreau să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
agresiv, amenința să facă să sară toți nasturii costumului. Laura a cuprins-o pe Amanda într-o îmbrățișare parfumată. Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-a făcut cu ochiul lui Hugo într-o manieră emfatică. Nu te-am mai văzut de ceva vreme, a rostit ea rar printre buzele rujate din abundență și lățite într-un zâmbet. Unde te-ai ascuns, frumosule? — Am fost ocupat, i-a răspuns Hugo scurt. Cu copilul, presupun. Laura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că aceluiași cezar Îi dăm cam de multișor timp ceea ce nu i se cuvine, adică crezare, ascultare și supunere? Uite că cezarul nostru a intrat deja În al 25-lea an de domnie și de-ar fi după idealul lui emfatic și megalomanic ar urma să mai răbdăm, suportându-l cu obediență deplină, Încă un sfert de veac, după care va trebui să-i acordăm același credit total și aceeași ascultare gregară urmașului său la tronul R.S.R., recte actualul prinț moștenitor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Trebuie să vă căsătoriți. Titi înlemni. - Dar eu, bâigui el, trebuie să-ntreb pe mama, dacă vrea mama. Locotenentul râse cu poftă. - D-apoi când ai făcut isprava, amice, de ce n-ai întrebatpe mama? - Mama dumitale, zise împăciuitor și cam emfatic colonelul, tivindu-și mustața cu dosul mâinii, n-are de ce să nu-ți dea voie. Doar domnișoara Ana e fată frumoasă, cu zestre, e de familie onorabilă. - Mă-ndoiesc, interveni Sohațchi, ca la un consiliu militar, fără să-l mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cazi în mod iremediabil și tu. Nelimitatul din ironie anulează toate conținuturile din viață. Nu vorbim de ironia elegantă, inteligentă și fină, născută dintr-un sentiment de superioritate sau orgoliu facil, de acea ironie prin care unii oameni își mărturisesc emfatic distanța lor de lume, ci de ironia tragică, de ironia infinit amară, de ironia din disperare. Singura ironie adevărată este aceea care suplinește o lacrimă sau o crispație, dacă nu un rânjet grotesc și criminal. Există o mare deosebire între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
impreciziei sale. Cuvîntul trezește în noi ecouri tainice. În schimb, ideile lui Max Weber, inventatorul lui, sînt mult mai clare. După opinia acestuia, acest tip de autoritate "este specific străin economiei. El constituie, acolo unde apare, "o vocație", în sensul emfatic al termenului, ca misiune sau "sarcină" lăuntrică"452. Altfel spus, dominația liderului carismatic asupra maselor nu depinde nici de bogăție, nici de industrie, nici de armată acestea sînt subsidiare față de ea, pune probleme de intendență de zi cu zi. La
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
22 decembrie nu au ieșit masiv pe străzile capitalei doar muncitori, ci și studenți și intelectuali (dar aceștia nu se potriveau, probabil, cu teoria „muncitorească” a lui Ion Iliescu). Un rol aparte în cărțile lui Ion Iliescu îl au autoportretele emfatice de „disident”: nu orice fel de „disident”, ci unul trimis la „reeducare” de către Ceaușescu. Or, Ion Iliescu nu a fost, totuși, un persecutat al dictatorului (nu a fost arestat sau anchetat; nu s-au făcut presiuni asupra lui, nu a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
istoriograf comunist și notoriu colaboraționist ceaușist, Dan Zamfirescu (Războiul împotriva poporului român, 1993), nu numai din dorința de a inventaria toate speculațiile posibile asupra revoluției, dar și fiindcă teoria lui este grandomană și naționalistă într-un sens mai puțin obișnuit. Emfatic și demagog, Zamfirescu vede în revoluția română un „mare spirit creator” „pus în slujba unei opere mondiale de recreare a lumii în duh” (p. 111), o „minune a istoriei universale” (p. 347), aproape o „teofanie” (p. 351). Teza lui se
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de Ion Iliescu (p. 68). Cartea lui Șerban Săndulescu nu izbutește să demonstreze teza loviturii de stat, dar folosește și transcrie multe depoziții care pedalează pe ideea puciului, chiar dacă nu toate aceste depoziții pot fi creditate în totalitate: unele sunt emfatice, altele sunt pur și simplu depășite de evenimentele din decembrie 1989 și de hățișul revoluției. * Călin Cernăianu (Diplomația lupilor. Erată la literatura aplicației tactice din decembrie 1989, 1997) susține teza că Securitatea l-a trădat pe Ceaușescu și a instrumentat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
admit faptul că au existat și „defecțiuni de cooperare și colaborare” în cadrul ei. Lucrarea este în mod demonstrativ menită să fie o ripostă la adresa vocilor care au culpabilizat Armata pentru prestația din timpul insurecției timișorene, la începuturile ei. Deși evidențiază emfatic „verticalitatea” Armatei române, respectiv fraternizarea dintre militari și revoluționari ori, mai apoi, implicarea ei în apărarea revoluției, lucrarea coordonată de Codrescu admite existența unor erori, deficiențe și disfuncționalități ale Armatei în decembrie 1989 sau chiar etapizează prestația acesteia după cum urmează
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lucruri. Rămâne în afara oricărui dubiu faptul că poezia lui Creeley „merge înainte așa cum vrea ea, prin dese reveniri la imediat și derizoriu, nu așa cum ar dori cei care încearcă să acrediteze ideea că nu există poezie în afara unui limbaj privilegiat, emfatic în sensul purității sale, mult diferit de limba comună”205, însă această îndepărtare a poeziei de forma intensiv-lirică nu presupune în mod necesar o abandonare a funcției sale de evocare (și nici nu exclude proliferarea conotațiilor). Dimpotrivă, așa cum pe bună
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reflex al nevoii de comunicare. Totuși, poezia-reportaj a tânărului Geo Bogza, evident antipoetică și prozaică, merită menționată la acest capitol, cu specificarea că evoluția poetului parcurge, în sens invers, traseul străbătut de Bacovia: de la deliricizarea extremă a limbajului la convenționalismul emfatic. În ceea ce îl privește pe Victor Valeriu Martinescu, interesantă ni se pare mai cu seamă „insistența obsedantă asupra eului propriu ca realitate dinamică și agent perturbator-mobilizator al «realului»”321, nu lipsită de o evidentă miză polemică și subversivă. Preocuparea pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
postsimbolist și unul expresionist (fără a mai pune la socoteală derapajele realist-socialiste din anii ’50), anticiparea paradigmei (meta)tranzitive este precumpănitor teoretică. Chiar dacă, în practica literară, Baconsky a mizat din plin pe decorativism și nu a respins nicidecum mecanismele poetizării emfatice, trebuie să amintim totuși, la acest capitol, unul dintre textele sale teoretice care a reușit, la data apariției sale, să surprindă publicul mai mult sau mai puțin avizat. Este vorba de articolul „Declinul metaforei”, apărut în Gazeta literară în anul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spiritele avide de ludic și ironie și, mai cu seamă, să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de decorativism și de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios cu metaforele și simbolurile și prea puțin dispus să se detașeze ironic de propriile-i născociri. În acest context, poezia lui Mircea Ivănescu surprinde tocmai prin naturalețe și (aparentă) simplitate. Încă din volumul de debut (Versuri, 1968) se poate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon), și manifestă - bănuim - o profundă afecțiune pentru v. înnopteanu (în a cărui mână puternică își simte strânsă „laba lui baltică”). Ceea ce poate surprinde în poeme de tipul acesta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]