702 matches
-
turcit ("Barlas"), tatăl lui a fost o căpetenie de trib. Ocupația lui Timur in tinerețe era tâlhăria (era hoț de cai), care în acea perioadă era ceva normal în Transoxania, după uciderea hanului "Tarmașirin" (1327-1334) și venirea la putere a emirului din Kazagan (1346-1357). Timur intră în slujba hanului "Tuğluq", reușind după moartea lui ( 1363) să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași, ca "Ilias Hodja", fiul hanului defunct, și pe "Hussein", nepotul emirului din Kazagan (1364-1370), preluând conducerea Transoxaniei. Voind
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
Tarmașirin" (1327-1334) și venirea la putere a emirului din Kazagan (1346-1357). Timur intră în slujba hanului "Tuğluq", reușind după moartea lui ( 1363) să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași, ca "Ilias Hodja", fiul hanului defunct, și pe "Hussein", nepotul emirului din Kazagan (1364-1370), preluând conducerea Transoxaniei. Voind să arate dorința lui de reînnoire a Islamului și pentru legitimarea funcției de conducător mongol, Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui "Ginghis Han". El nu va deveni han. Atribuția aceasta
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
legitimarea funcției de conducător mongol, Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui "Ginghis Han". El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui, care făceau parte din populația "Çağatay". Timur primește titlul de emir. Prin căsătoria lui cu "Sarai Mulk" folosește și titlul de "Gurkani" (ginerele lui Ginghis Khan). Politica lui Timur duce la islamizarea Asiei centrale, ca și a mongolilor din imperiul său, proces început deja de hanul "Tarmașirin". Teoretic, mongolii se supuneau
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
fiind considerat de unii "sunnit" (curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiției“), are însă relații contradictorii cu Sharia, respectând mai mult tradițiile turco-mongole, care nu acceptau toate punctele de vedere ale Islamului. Ca emir, reușește să extindă imperiul de durata cea mai scurtă din istoria Asiei centrale, fiind cunoscut în istorie ca un cuceritor fără scrupule, care lasă să fie masacrată populația orașelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii. În mod
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
împotriva paulicienilor, care au rezistat însă pentru o lungă perioadă. Apogeul mișcării paulicienilor a avut loc în 844, când ei au constituit un stat propriu cu capitala la Tibrike (astăzi Divriğ), în Cappadocia. Conducătorul paulicienilor, Karbeas a apelat la ajutorul emirului din Melitene pentru a face față bizantinilor, dar a fost ucis în cursul campaniei bizantine condusă de Mihail al III-lea în anul 863. Luptele au continuat încă 10 ani în timpul lui Chrysokeir, urmașul lui Karbeas. În cele din urmă
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
al Angliei. Sub comanda lui George Maniakes se aflau și mercenari normanzi, sub conducerea lui Guillaume Braț de Fier din dinastia Hauteville, care cu ocazia campaniei siciliene și-a căpătat porecla de "Braț de Fier" în timpul unei lupte directe cu emirul arab de Siracusa. Campania siciliană s-a dovedit a fi un mare succes bizantin. Cu toate acestea, Maniakes l-a ostracizat curând pe amiralul său, Ștefan, după cum l-a umilit în public și pe conducătorul contingentului longobard, Arduin. Aceste măsuri
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
bazele Căminului național în spiritul Declarației Balfour. Una din momentele importante în cadrul acestei activități a reprezenat punerea pietrei de temelie a Universității Ebraice din Ierusalim, pentru a cărei înființare a depus nenumărate eforturi. El s-a întâlnit în Transiordania cu emirul Feissal ibn Hussein, întâlnire care a dus la semnarea la Londra la 3 ianuarie 1919 a acordului Weizmann-Feissal, care ar fi trebuit să asigure recunoașterea mișcării sioniste de către arabi, dar care nu a fost concretizat niciodată, deoarece o astfel de
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
la 3 ianuarie 1919 a acordului Weizmann-Feissal, care ar fi trebuit să asigure recunoașterea mișcării sioniste de către arabi, dar care nu a fost concretizat niciodată, deoarece o astfel de concesie ar fi întâlnit o foarte mare opoziție în lumea arabă. Emirul Feissal a fost înlăturat de la putere la Damasc, prin intervenția Franței, devenind ulterior rege al Irakului. Hâim Weizmann a avut doi fii: Michael Ezer Weizmann (1916 Londra -1942 Marea Mânecii), inginer electronist, care a căzut în 1942 într-o misiune
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
hoarda lui s-au așezat în Crimeea.. Anii 1428-1430 au fost ani dificili pentru stepa transpontină și pentru Crimeea din pricina epidemiei de ciumă bubonică, precum și din cauza războaielor pentru supremație în regiune. Ulugh Muhammad, după câte se pare, cu sprijinul urmașilor emirului Edighei și a clanului șirin din Crimeea, a încercat fără succes, în 1430, să invadeze teritoriul aflat sub controlul lui Devlet Berdi, dar s-a retras după moartea marelui cneaz Vitold. Devlet Berdi a intervenit un timp în conflictul pentru
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
atenția opiniei publice. Revoluția Rusă își făcea și ea efectul asupra Indiei. În această perioadă, Mahatma Gandhi, până atunci relativ necunoscut pe scena politică indiană, a devenit un lider proeminent. În 1919, a izbucnit al Treilea Război Anglo-Afghan în urma asasinării emirului Habibullah Han și a urcării pe tron a lui Amanullah Han. În India, apelul lui Gandhi pentru proteste împotriva legii Rowlatt s-a bucurat de un răspuns fără precedent, exprimat prin revolte și proteste violente. Situația s-a deteriorat rapid
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
condus o țară din nordul Africii și din Asia de Vest, a fost suverana unică a unei regiuni care amintește de Cleopatra și . A bătut monede cu propriul nume și a dispus să fie menționată la rugăciunea de vineri. Când emirii l-au ales sultan pe comandantul ei suprem, , se căsătorește cu el. În primii ani de domnie, Aybak este foarte preocupat să îi înfrângă pe ayyubizii legitimiști din Siria, să îl îndepărteze pe co-suveranul minor al-Ašraf și să își ucidă
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
24 de mameluci baḥrizi, în afară de Šağar-al-Durr și 23 de burğizi. Burğizii nu recunoșteau principiul succesiunii ereditare și nu au dus o politică de nepotism. În timpul lor, tronul îi aparținea celui care reușea să se impună sau să îi determine pe emiri să îl aleagă. Atât în timpul baḥrizilor cât și al burğizilor, de multe ori sultanul era succedat de un sclav al său și nu de un fiu. Sultanii mameluci s-au menținut la putere în medie șase ani. (1260-1277) este cel
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
populația cu impozite tot mai mari și au contribuit la prăbușirea dinastiei. Cei doisprezece descendenți ai lui al-Nășir, care l-au urmat într-o succesiune rapidă timp de 42 de ani (1340-1382) au făcut doar figurație. Cei care domneau erau emirii, detronând sau omorând sultanul după bunul lor plac. Ultimul baḥrid a fost al-Șăliḥ Ḥăğğ ibn-Š῾băn (1381-1382, 1389-1390), strănepotul lui al-Nășir a cărei domnie a fost încheiată de , care devine întemeietorul noii ramuri, cea burğidă. În perioada mamelucă, regatul siro-egiptean
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
titlul de "dux Amalfitanorum". În 1096, orășenii din Amalfi s-au revoltat, dar mișscarea a fost reprimată de către normanzi în 1101. O nouă revoltă s-a petrecut în 1130, însă orașul a fost nevoit să se supună definitiv în 1131, emirul Ioan, aflat în slujba regelui Roger al II-lea al Siciliei a asaltat Amalfi pe uscat, în vreme ce George de Antiohia a blocat orașul dinspre mare, construind o bază pe Capri. În două rânduri, în 1135 și 1137, rivala Pisa a
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
este locul bătăliei în care Mircea cel Bătrân a învins o oștire de achingii în anul 1393. Mai multe cronici turcești din secolele XV-XVI scriu că, în timp ce armata lui Baiazid se întorcea împotriva emirului de la Kostamonu care se revoltase în Anatolia, Mircea a atacat un corp de achingii și l-a distrus în totalitate. Acest fapt de arme a avut loc la „”, ceea ce înseamnă în limba turcă „câmpia lui Karina”. Pentru a poziționa acest
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
extraordinară. Începând cu anul 1988 a intrat în Patrimoniul Cultural UNESCO. A fost creat în 1951 și posedă a doua mare colecție de mozaicuri după cea din Muzeul Național din Bardo. Marea Moschee a fost construită între anii 850-851 în timpul emirul Abu Al-Abbas. Le Ribat este un bastion aflat în grija musulmanilor și care avea rolul de turn de apărare. Biserica Sfântul Felix este singura biserică creștină din oraș construită în anul 1913 care începând din anul 1964 datorită convenției bilaterale
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
a născut autorul. Cultura arabă tradițională a deprins-o de la un călugăr, apoi și-a îmbogățit-o prin lecturi din cele mai diverse: gramatică, retorică, lexicologie și poezie. Compunea versuri ocazionale de la o vârstă fragedă, în mare parte panegrice, adresate emirului, dar care n-au fost păstrate. În 1840 s-a mutat la Beirut, unde a ajuns vestit ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii arabe clasice și ai științelor limbii. La Beirut a intrat în legătură cu misionarii protestanți americani
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Svatopluk regiunea care avea să le devină patrie în schimbul unui cal alb complet echipat, cu șeaua și frâiele împodobite cu aur, nu este decât dovada consfințirii acordului dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fie însoțit și de Baibars, de teamă că acesta din urmă să nu profite de absența sa pentru a declanșa o rebeliune. Mica trupă se îndepărtează de tabără. După două ore, se oprește pentru a face o mică pauză. Un emir se apropie de Qutuz și îi ia mâna ca pentru a i-o săruta. În același moment, Baibars își scoate sabia și i-o înfige în spate sultanului, care se prăbușește. Fără a pierde o clipă, cei doi conjurați sar
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
o săruta. În același moment, Baibars își scoate sabia și i-o înfige în spate sultanului, care se prăbușește. Fără a pierde o clipă, cei doi conjurați sar pec ai și se întorc spre tabără în galop. Se prezintă în fața emirului Aqtai, un bătrân ofițer unanim respectat în armată, și îl anunță: „L-am omorât pe Qutuz”. Aqtai care nu pare prea mirat, întreabă: „Care dintre voi l-a omorât cu mâna lui ?” Baibars nu ezită: „Eu !” Bătrânul mameluc se apropie
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
mare rezonanță la adresa familiei al-Dawla. Climatul oferit de Sayf al-Dawla i-a permis poetului să evolueze de la monotonia odelor clasice, atât de comune artiștilor neexperimentați, la opere care să cuprindă detalii semnificative și evenimente relevante. În timp ce se afla la curtea emirului hamdanid Sayf al-Dawla, în perioada 948-957, acesta a compus numeroase panegirice în care elogia luptele anuale purtate între anii 950-956 împotriva bizantinilor și a conducătorului lor, intitulat ”domestikos”. Mutanabbi îl însoțea pe prinț în toate campaniile militare și consemna pentru
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
soț al împărătesei. Odată urcat pe tron Roman al IV-lea Diogenes organizează o primă expediție împotriva turcilor selgiucizi și a arabilor care a durat până în iarna lui 1068. La 20 noiembrie 1068 Roman a câștigat lupta de la Hieropolis asupra emirului mirdasid din Alep, Mahmud(1065-1074). Această victorie însă nu a fost fructificată și la sfârșitul lui ianuarie 1069 împăratul era din nou la Constantinopol. Roman Diogenes a plecat într a a II-a expediție împotriva turcilor selgiucizi, înainte de paștele anului
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
se referea la terenurile sale ca fiind date în administrare de către Dumnezeu. Ramiro a început să-și părăsească teritoriile în detrimentul maurilor și a fratelui său, Garcia, regele Navarei. La scurt timp după moartea tatălui său, el l-a sprijinit pe emirul de Tudela într-o invazie în Navarra. În timp ce el a fost învins în bătălia de la Tafalla, el încă a fost capabil să câștige teritoriul, inclusiv Sanguesa, și a stabilit o semi-autonomie. În 1043, aparent cu aprobarea lui García, el a
Ramiro I al Aragonului () [Corola-website/Science/331475_a_332804]
-
dominației musulmane, pierzând privilegul de a fi capitală, arabii l-au numit Tulaytulah (în arabă طليطلة). Majoritatea populatieie era mozarabe (populație creștină sub dominație musulmană), cea ce a făcut ca zona să devină un focar de tensiune și îngrijorare pentru emirii din capitala califatului musulman Cordoba. În 797 sub domnia emirului Alhaken I, a izbucnit o revoltă contra capitalei Cordoba. Emirul trimițând pe mula Amrús ben Yusuf (numit în cronicile creștine Amorroz) să supună orașul. Amrus a exterminat nobilimea locală cu
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
au numit Tulaytulah (în arabă طليطلة). Majoritatea populatieie era mozarabe (populație creștină sub dominație musulmană), cea ce a făcut ca zona să devină un focar de tensiune și îngrijorare pentru emirii din capitala califatului musulman Cordoba. În 797 sub domnia emirului Alhaken I, a izbucnit o revoltă contra capitalei Cordoba. Emirul trimițând pe mula Amrús ben Yusuf (numit în cronicile creștine Amorroz) să supună orașul. Amrus a exterminat nobilimea locală cu o falsă ofertă de pace. Invitând pe toți nobilii la
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]