500 matches
-
matematicilor constituie substratul gândirii moderne. Din această contopire a răsărit cu succes știința naturii din care, apoi, se inspiră toți filosofii moderni. Critica raționalismului matematic s-a făcut istoricește de un al doilea mare curent al filosofiei moderne, anume de empirismul englez: John Locke și David Hume sunt reprezentanții lui de seamă. Ideea fundamentală a acestei direcții constă în: sunt două feluri de științe, deosebite prin natura și metoda lor, pur abstracte ca matematica și concrete ca fizica și psihologia. Nu
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
filosofia kantiană a cunoașterii. Disputa raționalism-empirism, în cele din urmă, se referă la faptul dacă există cunoaștere a priori sau prin rațiune pură. Raționalismul susține că prin cugetare pură dobândim o cunoaștere absolută, care nu-i posibilă prin simțuri. Răspunsul empirismului era unul negativ: cunoștințele le dobândim numai prin percepții, de unde rezultă că nu putem obține o cunoștință absolută. Atitudinea lui Kant e determinată prin aceea, că el ia din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
nu putem obține o cunoștință absolută. Atitudinea lui Kant e determinată prin aceea, că el ia din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepției astronomice despre lume. Până atunci se explicaseră fenomenele cerești prin
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cunoașterii și schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepției astronomice despre lume. Până atunci se explicaseră fenomenele cerești prin mișcarea corpurilor celeste în jurul pământului. Copernic le-a explicat mult mai simplu, admițând o mișcare a observatorului. Tot așa empirismul explicase cunoașterea printr-o influență a lucrurilor exercitată asupra intelectului; Kant, dimpotrivă, explică cunoașterea admițând, într-un mod oarecum paradoxal, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
face posibilă știința. Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, și nu invers. De aici cunoscuta teză kantiană: Rațiunea nu-și scoate legile din natură, ci le prescrie ei. Existența matematicii ca știință ne arată că principiile empirismului sunt insuficiente, și nu numai, dar deopotrivă fizica pură, metafizica denotă și ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecățile sintetice a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
divizată în mai multe părți: Realismul reprezentat prin George Edward Moore și Bertrand Russell; Analiza logică sau atomismul logic, în cadrul căruia se remarcă contribuția unor gânditori ca Bertrand Russell, George Edward Moore, Ludwig Wittgenstein, Paul Ramsey, Gilbert Ryle; Pozitivismul sau empirismul logic, ilustrat prin activitatea Cercului de la Viena unde s-au impus Rudolf Carnap, Moritz Schlick, Otto Neurath, prin Cercul de la Berlin în care s-au evidențiat cercetările lui Hans Reichenbach și Carl Gustav Hempel, cât și prin Școala de la Cambridge
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
simțului comun. Modul științific reprezintă astăzi principala cale de cunoaștere a comportamentelor individuale și de grup, a faptelor, a fenomenelor și proceselor sociale. Pe baza observației obiective, utilizându-se metode adecvate, sunt obținute enunțuri empirice cu valoare de adevăr. Inițiatorul empirismului și senzualismului modern care susține că prelucrarea rațională a datelor senzoriale conduce la știința adevărată, filosoful englez Francis Bacon, arăta foarte plastic rolul metodei în cunoaștere: Schilodul care șchiopăta pe un drum bun poate între ce trăpașul care aleargă pe
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Considerăm că ultimele două principii pot fi subsumate principiilor cognoscibilității și determinismului. Iar în ceea ce privește principiul determinismului, considerăm că, mai ales pentru cunoașterea sociologică, trebuie să înțelegem determinismul nu în sens strict laplacean (respingând existența fenomenelor intrinsec aleatoare), ci în sensul empirismului probabilist promovat de Patrick Suppes. Cel mai important dintre cele cinci postulate este Principiul determinismului, ale cărui reguli de bază sunt următoarele: - viitorul este determinat în trecut; - orice eveniment are o cauză determinată suficientă; - cunoașterea se întemeiază pe certitudine; - cunoașterea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în principiu, la nivel de cunoaștere completă; - cunoașterea și metoda științifica pot fi, în principiu, unificate. Este important de reținut faptul că, determinismul nu trebuie înțeles în sens laplacean (adică în sensul respingerii existenței fenomenelor intrinsec aleatoare), ci în sensul empirismului probabilist enunțat de Patrick Suppes, în 1990, în Principiile metafizicii probabiliste. Aceste principii sunt: - legile producerii fenomenelor naturale au în esență caracter probabilist;cauzalitatea are un caracter probabilist;certitudinea cunoașterii, în sensul preciziei absolute a măsurilor, e irealizabilă; - științele, ca
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
irealizabilă; - științele, ca terminologie, obiect și metodă, se caracterizează prin pluralism. Am reținut aceste principii lăsând de o parte principiile de interes pentru construcția epistemologiei generale, pentru că ele se opun principiilor metafizicii neo-tradiționale ce se regăsesc în versiunile contemporane ale empirismului sau pozitivismului logic ce au penetrat și în cunoașterea sociologică: - viitorul este determinat de trecut; - orice eveniment are o cauză determinată suficientă; - cunoașterea trebuie să se întemeieze pe certitudine; - cunoașterea științifică poate, în principiu, să fie adusă până la nivelul de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Suppes, recunoscut pe plan mondial pentru lucrările logicometodologice (Introduction to Logic, 1957: A Probabilistic Theory of Causality, Logique du Probable, 1981; Foundations of Measurements, 1971), consideră că principiile metafizicii neo-tradiționale sunt false. În ceea ce ne privește, apreciem că aplicarea principiilor empirismului probabilist în cunoașterea sociologică este foarte fertilă, dat fiind faptul că fenomenele sociale prin complexitatea lor se pretează cel mai bine analizei probabiliste sau statistice. În demersul științific este important de stabilit în mod clar, limitele disciplinelor științifice, întrucât ele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea (pentru că este amintirea ei). În al doilea rând, imaginea mnezică diferă de reprezentarea inteligibilă, deși confuzia s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat teoria conform căreia nicio reprezentare, chiar din sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această idee, este spulberată ierarhia dintre imagini−impresii primare și idei reflexive secundare. Imaginea ar cuprinde în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o cauzalitate univocă și indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac Newton, care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul poate fi și un eveniment, precum
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
științele sociale este că există în realitate structuri sociale independente de observatori. Pe scurt, viziunea consideră că există ceea ce noi conceptualizăm (vezi Hellman, 1983; Leplin, 1984; Bhaskar, 1986; Archer et al., 1998). Această perspectivă contrazice ideea pozitivismului logic și a empirismului că noi putem cunoaște doar ceea ce observăm (vezi, de pildă, Ayer, 1959; Lapid, 1989) și pe cea postmodernist-deconstructivistă că, deoarece toată cunoașterea socială este creată discursiv, nu pot exista structuri independente de discursurile noastre (de exemplu, George, 1994). Ambele curente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestui antropocentrism, trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul al XVIII-lea5. Altfel, ei asociază dezvoltarea realismului politic și introducerea sa în relațiile internaționale americane de către Morgenthau cu empirismul lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche. Obiectivul acestei genealogii este de a prezenta o distincție radicală în gândirea realistă între domeniul lucrurilor observabile și gândirea morală. Într-un anumit sens, este o reluare a criticii că doctrina realistă este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar fi introdus o falsă ordine într-un domeniu ce era și putea să fie doar haotic. Atrăgând atenția, cu cuvintele lui Montaigne, la „interpretările deformate, forțate și partizane”32 ale politicii, privită prin lentile raționaliste, Morgenthau adera la un empirism filosofic considerat drept metodologia ideală pentru studiul relațiilor internaționale și alternativa preferabilă științei raționaliste: Prima lecție pe care trebuie să o învețe un cercetător al politicii internaționale și pe care nu trebuie s-o uite în veci este că problemele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din istorie și justificat inductiv, lipsindu-i deci necesitatea absolută care poate fi inferată numai dintr-un sistem formal al logicii deductive. În fine, din punct de vedere metodologic, cei trei autori au în comun faptul că se bazează pe empirism și inductivism (cu excepția lui Tucidide, într-un fel sau altul, ei sunt preocupați de rezolvarea problemelor practice ale deciziei politice). Această preocupare de a examina generalitățile empirice pe baza unei percepții austere a fenomenelor vizibile este, poate, cea mai veche
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și a celor două conștiințe naționale puternic individualizate sfârșește prin a produce anumite puncte comune, nu trebuie să uităm că ele au parcurs drumuri cu totul diferite. Istoria a dat naștere la două arhetipuri contrastante: Aceste diferențe au produs consecințe. Empirismul englez nu comportă o teorie a națiunii. Franța, dimpotrivă, este marcată de o distanță Între teorie și practică. Teoria este exigentă și disputată. Universalismul afirmat cu hotărâre ca atare nu este doar un mit mobilizator. El influențează practica. Limitează importanța
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
2003, p. 24). Dar cum se Împacă această poziție universalistă cu relativismul și cu refuzul său corelativ opus oricărei teorii generale a culturii? Răspunsul lui Boas, despre al cărui temei se poate, bineînțeles, discuta, este dictat de adeziunea sa la empirismul descriptivist: deși atracția pentru frumusețe este comună Întregii omeniri, ea nu găsește peste tot o exprimare asemănătoare. Și tocmai această exprimare trebuie studiată În interiorul fiecărei societăți. Această demnitate redată „artelor primare” se situează la antipozii atitudinii celor care „fac din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru ideile despre lucruri, deoarece omul nu gîndește prin idei universale, ci prin imagini concrete, grupate în asociații, încît logica este chemată să descopere "legile asociației". Ca atare, în lucrarea System of Logic (1843), dar și în alte scrieri, promovează empirismul bazat pe asociațiile de idei, considerînd inducția ca lege a cauzalității universale. Jean-Claude MILNER (n. 1941), filozof și lingvist francez, profesor la Universitatea Paris VII. Lucrări de referință: De la syntaxe à l'interprétation: quantités, insultes, exclamations, Le Seuil, col. "Travaux
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marchează soarta tristă a multor idei care ar fi putut deschide „avant la lettre” un capitol strălucitor al științei românești, dar care s-au pierdut în nefertilitatea locurilor și incapacitatea de înțelegere a oamenilor momentului în care ele au apărut. Empirismul unor metode de tratare a tumorilor, dincolo de eșecul înregistrat în multe cazuri, poate fi astăzi interpretat în termenii înțelegerii de către acest medic român, a existenței unor factori în celulele normale, fie ele și spermatozoizi, care ar fi putut contracara factorul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
abis, abyssus abyssum clamat! căldură în compartiment, s-a relaxat ea, higrometrul cel mai sensibil la căutătură, un deget pe pulpa dreaptă, către prieten, mimică reținută, disperarea singur cod actualizare, tot ce poate fi bun la un sistem teoretic este empirismul lui! INTERVENȚIE ÎN TEXT Cf. Einstein, teoria descrie ceea ce putem observa, octombrie 2007. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT discipolii fanatici, aplicațiile lui grotești, spirală de puncte roșii turnurile gemene în termocentrala Bacău, pămîntul zbicit de noapte se face bătătură de case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Pașcani, în stația Iași: neașteptat adik adevărat, din apă închipuire omenească, cele mai bune metafore acelea pe care le știi, iaca mă duc acasă! încă nu, luna trecută nu! spărgînd semințe umflată de roșu, haina buretoasă ca și la mine, empirismul incredibil din cetatea disimulată în el, Veghea lui Roderick Usher spre Siret așează și vorbirea, cade și ea ninsoare, cetate pentru oameni, aveți liber? da, da, stați acolo! adverbul urnit din loc, stai la autogen, da' nu-mi pasă! eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca artefacte pretabile la investigația empirică. Pe de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric nu incapacitează teoretic studiile fundamentate pe metoda analizei documentelor. Orientarea esențialmente empirică a studiilor elaborate pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]