613 matches
-
plecat și continuam să ameninț că tata va rezolva problema, l-am enervat așa de tare, încât l am făcut să-și iasă din pepeni și mi-a zis cu voce puternică de om enervat: „Ieși afară, parșivule!”, dar în enervarea lui în loc de „ș” a pronunțat scrâșnit litera s, încât izbucnirea lui suna așa: Iesi afară, parsivule! Am părăsit rușinat prăvălia și mereu mă urmărea acea literă „ș” transformată în „s” care era cu totul altfel de cum ar fi trebuit să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e zgomotul acela îngrozitor? S-ar zice că cineva urmează să fie sacrificat. Rămaseră în lumina pastelată a aleii. Undeva, în curtea interioară, o voce omenească striga disperată. — O, Doamne, ce s-au apucat să facă? Glasul lui Dorian trăda enervarea. Nebunaticii ăștia! Sunt incapabili să se poarte cum trebuie. Hai mai bine să facem o investigație, șopti conspirativ Ignatius. Vreun militar obsedat s-ar putea să se fi strecurat incognito la adunare și poate încearcă să stoarcă, prin tortură, secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o infirmieră trecând pe la picioarele patului. — Cerule! Sunt la spital. Cine e doctorul meu? Sper că ai fost destul de generoasă să-mi asiguri îngrijirile unui specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil. De enervare, lui Ignatius îi curse puțină salivă pe cearșaful care acoperea, ca un strat de zăpadă, stomacul său proeminent. Își pipăi capul și simți un bandaj aplicat deasupra durerii lui de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Shorts. Paisprezece Ignatius petrecu ziua la el în cameră, ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând-o, învingând-o. Ca orice celebritate, Ignatius își atrăsese admiratori: rudele de rău augur ale mamei sale, vecinii, oameni pe care doamna Reilly nu-i văzuse de ani de zile. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se lăsau în jos, în caz de amenințare, de neplăcere sau ca semn de supunere. (Tracy, în preajma prietenilor ei, flirtând cu ochii plecați). Contactul vizual direct însemna intimidare, un semn de furie. Pielea de găină, în caz de teamă sau enervare - aceeași mușchi ai pielii făceau perii unei maimuțe să se ridice, pentru a crea o impresie de masivitate, în prezența unei amenințări. Dormitul în comun, încovrigatul într-un fel de culcuș ... Și așa mai departe. Maimuțe. Erau cu toții niște maimuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știu dacă tata a aflat ceva despre acel articol. De fiecare dată cînd apărea de sub tipar vreun articol, eram Împărțit Între plăcerea de a-l citi și teama că-l va citi și tata. Plăcerea mi se preschimba rapid În enervare. Autorii articolelor cădeau În capcanele pe care le Întindea cartea mea, și luau acest roman drept o confesiune, convinși că tot ce povesteam eu acolo mi se și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
te bucuri și tu puțin de L.A., zise Kitty afectuos. Dar Desert Rose nu putea Închide Încă telefonul. — Trebuie să-ți povestesc ceva despre Charlie, spuse ea neutru. — Pot să te rog un lucru? zise Kitty, simțind cum Îi crește enervarea, ca o lavă fierbinte, gata să explodeze. — Ce anume? Întrebă Desert Rose, deși părea că bănuiește ceva. Dacă vii, te rog să nu ataci subiectul Charlie. Deloc. Hai să avem o zi fără Charlie. E ultima mea zi aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
miră de brusca ameliorare a vehiculului de transport, atitudine logică la cineva care nu doar o dată își permisese să zâmbească ironic la vederea vetustei furgonete, dar a fost surprinzătoare, și în respectiva circumstanță e minima denumire posibilă, izbucnirea lui de enervare cu greu reținută atunci când Cipriano Algor îl informă că venise să ridice restul vaselor, Pe toate, întrebă, Pe toate, răspunse olarul, am adus un camion și un ajutor. Dacă acest subșef cu o fire dovedit nesuferită va avea destul viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reușind din ce în ce mai greu să-și ascundă enervarea. Habar n-avea că în sala procesului el nu era decât un simplu martor, că adevăratul proces se judeca în tăcere între mine și tata, și interpreta tăcerea mea ca un afront personal. Dar chiar dacă aș fi știut că încăpățânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chiar dacă avea propria parcare plină de mașini de serviciu purtând de-o parte și de alta inscripția, total nejustificată după părerea ei, EXPRESS - ZIARUL CARE AJUNGE ACOLO PRIMUL, fântâni cu apă rece la fiecare etaj și parcare interioară. Spre cumplita enervare a lui Fran, spațiul de parcare ce purta indicatorul „Redactor-șef“ era, în chip vădit, gol. Dacă nu cumva Jack venise la lucru cu bicicleta sau pe jos, probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai mișcă spermatozoizii, asta e deviza mea. Fran mai avea un lucru de făcut înainte de-a începe să scrie articolul și anume să le sune pe femeile ale căror date i le dăduse Laurence ca studii de caz. Spre enervarea ei, prima femeie nu era acasă, așa că Fran îi lăsă un mesaj, însă a doua nu numai că era acasă, dar ar fi putut fără îndoială să-i vorbească toată noaptea despre minunile lui Laurence Westcott. — Am făcut trei încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
femeie-ntr-o parte, pe bărbat într-o parte. Ca să nu vorbească între ei. Și-am început să căutăm unde-a zis Costică că sunt banii. Am căutat și am căzut, cum se spune, într-o stare d-asta de enervare. Nu știu cum să-i spun. În caz că era ce era, îl băga pe Costel la pușcărie. Nu a luat nimic, fără prejudiciu, fără vătămări corporale, dădeam și noi niște bani afară, lua și el un an. Dacă stăteam s-o gândim. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să dea semne de iritare. "Umilește-te mai repede, sunt grăbit", porunci el. Dar celălalt tăcea. "Ești condamnat la moarte", strigă Nero. Omul din lanțuri rămase calm. Slujitorii începură să-l târască spre ieșire. "Stați", porunci împăratul. Și, cu o enervare nedumerită, se adresă victimei: "Cum te cheamă?" Cel condamnat la moarte a izbucnit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să laude puritatea sufletului longobard. După cum vezi, a început folosindu-se de tine. N-am putut sau n-am vrut să-l contrazic, și în sufletul meu s-au aprins din nou mânia și ura față de ceea ce-mi făcuseră. Enervarea m-a făcut să uit de răceala judecătorului, și din sfetnic am devenit sfătuitor. - Trebuie făcut ceva împotriva lui Cipriano, am zis la rândul meu, pe un ton aspru. Fie și pentru felul cum s-a purtat pe vremea asediului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Chantal se șterse. Cu totul. Preț de o clipă, nu se mai auzi pe terenul de tenis decît acel „dum...dum...“ regulat al mingilor expulzate de lansatorul automat. * * * Nicolas Încercă din nou s-o sune și avu o mișcare de enervare nimerind a nu știu cîta oară peste robot. Privi cu coada ochiului spre taică-său care, ajutat de Jeanne, scotea ultimele fețe de masă brodate de mînă pe care bunica lui le păstra pentru ocazii speciale. Căsătoria mătușii lui, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbet. - Acum colaborezi? E drăguț din partea dumitale... - Mi-e doar milă de dumneata. În clipa de față, ești fără Îndoială singurul din Lands’en care habar n-are ce s-a petrecut la consiliul municipal. Lucas Își ascunse cu grijă enervarea și luă un aer blazat. - Am s-o trimit la laborator, dar sînt convins că nu vor scoate nimic. După mine, n-are legătură cu crima și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luă fără să tremure o țigară din poșetă. Fersen Îl hărțuia pe doctor cu Întrebările de ceva vreme. Yves nici măcar nu-și ridică privirea asupra soției lui cînd aceasta intră În birou, Însoțită de Marie. Lucas făcu un gest de enervare, veniseră taman cînd reușise să scoată de la doctor mărturisirea că se lăsase mituit de familia Kersaint. Chantal căzu ca din nori. - De ce ai făcut asta? Pérec se Întoarse agale spre soția lui și, privind-o cu detașare, vorbi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de vînt, fie. Dar o piatră... Hotărît lucru, nu te Încurci cu lucrurile, decretă Lucas, după ce Ryan Îi povestise cele petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe el. Se ridică, simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză. - În legătură cu telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
holbați... Gwen era gata să urce În mașină, cînd o camionetă de livrare, care arbora numele de Le Bihan scris cu litere mari pe cele două laturi, se așeză cu bună știință de-a curmezișul drumului. Avu o mișcare de enervare văzîndu-și soțul coborînd, cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În 1968, informatica abia făcea primii pași, operînd cu cartele perforate și cu sistemul Fortran. - Ne rămîne inspectorul Însărcinat cu ancheta, sugeră Fersen. - A dispărut și el, răspunse Franck, strîmbîndu-se. Acum trei ani: avea cancer. Lucas făcu un gest de enervare. - O să cred pînă la urmă că zeii sînt Împotriva noastră! - Nu intră nimeni În arhive dacă nu face parte din poliție și, teoretic, nimeni nu poate scoate un dosar fără să semneze o grămadă de formulare, declară Marie. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndesc măcar la el, mi se pune un nod În stomac. Dar chiar trebuie să-și ia expresia asta de demnitate rănită ? O privire de genul m-ai-rănit-de-moarte-dar-sînt-un-tip-atît-de-drăguț-că-te-iert. Însă, treptat, simt că sentimentul de vină care mă copleșește e Înlocuit de enervarea cea mai sinceră. — Am venit doar, spune Într-un final, fiindcă ne pusesem pe listă Împreună la standul Pimm, de Ziua Angajaților În Familie. Evident, cînd am făcut asta, credeam că vom fi... Se oprește, arătînd și mai rănit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]