623 matches
-
o ia razna.“ „Creatoarea nefericită spune: «De la bun început a avut o personalitate puternică. Nu o puteam stăpâni în nici un fel».“ Aproape am scuipat pe jos de nervi. —Aiurea! Am terminat berea și mi-am șters buzele. — Doamne, sunt extrem de enervată, am spus cu patimă. Ieri toată lumea se uita la mine cu ură, crezând că sunt genul de femeiușcă proastă care nu a fost în stare să-și atârne propria sculptură fără ca peste o lună să pice în capul cuiva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când ușile erau deschise când s-a uitat liniștit să vadă unde este și a țâșnit din metrou. Înjurându-l, am împins mulțimea de oameni enervați care încercau să intre și am stat un moment pe peron, uitându-mă în jurul meu. Simon era deja la capătul celălalt, introducând biletul în aparat. Am mers repede prin mulțimea din stație. Mă întrebam dacă ne îndreptam către lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Apoi m-am întors și l-am găsit pe Joe făcând ceaiul în camera amenjată special. Chiar atunci a sunat telefonul de pe biroul lui Joe și cât se poate de repede a alergat în cealaltă parte a coridorului să răspundă, enervat că oamenii vor crede din nou că a ațipit. — Este domnul Shaw, mi-a spus. Dorește să știe dacă ați ajuns deja. M-am dus la telefon. —Sam? zise Sebastian. Ai nevoie de o mână de ajutor acolo? Nu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
genul acesta. —Dominic! a spus Suki, încă încremenită, cu urma de palmă arzându-i pe obraz. Fără a-și lua privirea de la el, i-a spus Belindei: —Spune-mi că nu este adevărat, Bells. — Normal că este, a răspuns Belinda enervată. Numai cineva atât de prost ca tine nu și-ar fi dat seama. Doamne, nici măcar nu ai știut că luam droguri de atâția ani. Puteam veni jos, chicotind încontinuu, și tot ce ai fi făcut ar fi fost să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
însă s-a făcut de pomină cu aceste mici și nevinovate inspecții pseudo-didactice ale lui. A nimerit la clasa a VIl-a reală, tocmai la o teză de Matematici. A deschis ușa încet și... deodată a încremenit, mustăcind uimit și enervat. S-a uitat sever la profesor, acesta stătea pe catedră liniștit și privea pe deasupra băncilor. A mai privit încă o dată la elevii care, imperturbabili, își vedeau de lucrare înainte: deschideau niște cărți ce le aveau pe masă, se uitau în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră? - Focurile!! izbucni Mahomed, enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am cucerit pădurile acelea! Cine sunt oamenii care dau semnalele din corn? Cine sunt oamenii care aprind focurile? Ce vor? Oană ar fi putut da un răspuns usturător. Sau unul memorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se învață cu biciul. Îmi pare rău, Shim. Nu mă pot vedea biciuind pe cineva care nu a greșit. Regret că mi-a scăpat asta, dar e prea târziu. — Sunt sigur că servitorii sunt vinovați. Shim este de-a dreptul enervat. Se întoarce și îl lovește pe un tânăr eunuc. Eu mă simt tulburată și mă retrag în camera mea. Eunucul-șef Shim nu se grăbește să-mi dezvăluie scopul vizitei sale. Ne aflăm în salonul meu, de față cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grea. Îi chem pe servitori și le spun că aș vrea să iau cina. Eunucii și doamnele de onoare se înclină și transmit ordinul meu la bucătărie. Ultimul eunuc din șir nu se ridică: stă în genunchi, cerând atenție. Sunt enervată și îi spun să plece. Însă atunci când își ridică ochii, îl recunosc. E tânărul eunuc pe care l-am întâlnit în ziua alegerii mele, cel care mi-a adus apă. — An-te-hai? îi zic, aproape entuziasmată. — Da, doamnă, îmi răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a întâmplat? — Digurile de pământ din jurul Fluviului Galben s-au prăbușit în apropiere de granița dintre provinciile Shantung și Kiangsu. Au fost inundate douăzeci de sate. Patru mii de oameni au murit. Cineva va fi pedepsit! Împăratul pare mai mult enervat decât preocupat. Prințul Kung pune jos documentul și oftează: — E foarte ușor să decapitezi doi-trei primari și guvernatori. Însă cei morți nu mai pot fi aduși înapoi. Avem nevoie ca autoritățile locale să se îngrijească de cei rămași fără adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de această chestiune. — Tung Chih avea nevoie să audă cuvintele tatălui său, și nu mai era vreme de așteptat. Dacă trebuie să vorbească cineva pentru Tung Chih, eu sunt aceea. Acțiunea ta a fost cel puțin necugetată, doamnă Yehonala. Sunt enervată, dar prefer să nu spun nimic. Știu că voi avea nevoie de Nuharoo ca să câștig războiul împotriva lui Su Shun. Îmi port fiul în brațe în timp ce merg la culcare. Lui Su Shun trebuie să îi fie greu să suporte gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să ajungi un cuceritor. Pământul nostru nu e nici de luat în posesie de o singură persoană și nici de înfipt dinții în el și mâncat. Mai trebuie și la alții, nu e numai al tău! Și i-am luat, enervat, globul nostru terestru din brațe. Da, mi-am zis, dar când va fi cu adevărat pe mâna lor, ce vor face din el? Unii se mândresc în mod stupid văzîndu-i pe copii jucîndu-se de-a rachetele și de-a cos-modroamele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu mi-a raportat direct mie? — Raportul încă n-a fost confirmat. — Este vreo regulă cu privire la ce poate și ce nu poate ajunge la urechile mele? întrebă Mitsuhide, enervat. Îmi cer iertare, stăpâne. — Fii bărbat! Îți pierzi curajul în fața veștilor proaste? — Nu, stăpâne. Dar mă aștept întru totul să mor. — Serios? Dintr-o dată, Mitsuhide realiză că vorbea pe un ton foarte ascuțit și coborî glasul. Se gândea că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâi, descălecați, vă rog. — Ce? — Poarta asta e foarte aproape de cartierul general al Seniorului Katsuie. Nu are nici o importanță cine sunteți sau cât de tare vă grăbiți, nu e permisă intrarea călare. — Îndrăznești să-mi spui mie asta, Menju? replică enervat Genba, deși, conform disciplinei militare, nu prea putea să refuze; descălecă, așa cum îi ceruse Menju, și se răsti: unde-i unchiul meu? — Este în toiul unei consfătuiri militare. — Cine mai patricipă? — Seniorul Haigo, Seniorul Osa, Seniorul Hara, Seniorul Asami și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cât prin surprindere, zâmbi Victor. În felul ăsta sper să mă și revanșez pentru faptul că n-am prea vorbit zilele trecute. Am fost...ocupat cu ceva. Cu siguranță că mă luase prin surprindere. Eram mută din cauza șocului și enervată că Îmi zădărnicise planurile. Puteam oare să mă despart de el Într-un moment ca acela? Teoretic nu. Dar eram dispusă să o fac oricum. Tocmai mă gândeam cum să Încep când el vorbi pe neașteptate: ― Alisia, uneori am impresia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să știu, m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia să Întreb. ― Ne-am despărțit sau ceva de genul ăsta? ― Nu, spuse el imediat. Adică, nu știu. ― Ce ți-am spus? M-am Încruntat enervată. Era Îngrozitor să fac investigații despre propria persoană. ― Erai supărată. Nu mai contează. ― Pentru mine contează. De ce eram supărată? Spune-mi adevărul. Îmi dădeam și singură seama că Îl scoteam din minți cu avalanșa de Întrebări. ― Adevărul? ezită el. Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Încerca doar să mă consoleze. ― Sunt bine. Interzicerea asta e total stupidă. ― Știi și tu că nu e așa. Am oftat. Tot plănuiam să Încalc regulile imediat ce aș fi avut ocazia. ― Alisia, continuă ea. Încearcă să nu faci vreo prostie. Enervată că Îmi citise practic gândurile, nam spus nimic. La urma urmei, ea nu mă putea opri. Nimeni nu putea. ― Hei, șopti ea. Vrei să ieși mâine cu mine și cu Adi În oraș? ― Nu am voie să ies din casă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mama a fost „Mmmm?“, după care a continuat să se uite la Ricki Lake și la porcăria aia cu plete lungi și cu parcarea pentru rulote. Da’ știu asta, a adăugat ea. Ce te agiți atâta? — Nu, a spus tata enervat. Nu e o glumă! Nu mă refer la Anna, ci la Rachel! Pe chipul mamei s-a ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica împleticindu-se. Apoi, sub privirile nervoase ale tatei și cele amuzate ale Helenei, a orbecăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre casă! — Gaz, băiete, a zis Luke atunci când rumoarea și țipetele s-au mai potolit. Ți-am tot explicat, băiete, că nu poți să spui chestii din astea despre doamne. Un gentleman nu se comportă așa. Gaz părea nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind așa, l-a lămurit Luke cu blândețe. —Ba n-am insultat-o, a zis Gaz înfierbântat. A fost o iapă pe cinste! Tu ești la fel ca sor-ta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cele douăzeci de pahare de Seabreeze pe care le băusem, am început să mă bâlbâi și să roșesc. Pentru că v-am văzut, să știi! a spus Luke. Dintr-odată, nu mai părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în jos, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din sală, mi se învârtea capul. L-am prins din urmă pe Mike. Ce-a fost asta? —Dumnezeu știe! Când o să aflăm? Mai avem terapie în grup luni. Nu! Nu pot să aștept până atunci! Ascultă! mi-a spus el enervat. Se poate să nu fi însemnat nimic. E doar o strategie. Josephine pune tot felul de întrebări în speranța că una din ele o s-atingă vreo coardă sensibilă. Tipa își aruncă nada până departe. însă mie explicația asta mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neexperimentat îi părea a fi o manichiură. Eu nu avusesem niciodată nevoie să-mi fac manichiura ca să-mi aranjez unghiile. Problema asta era rezolvată de obiceiul meu de-o viață de a mi le roade. A, bună, am spus eu enervată. Era oare neapărată nevoie să vorbesc cu ea? —Bună, Rachel. Se părea că da. Intră și stai jos, a spus ea bătând ușor patul cu palma în semn de invitație. Mi-a fost tare milă de tine la cină, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din nou senzația că tocmai luasem niște halucinogene. Gâfâind și respirând greu, tipul mi-a spus: — Ce fată bună! Am pus deja la foc budincile. Te ocupi tu de cârnați? —Tu ești Don? l-am întrebat surprinsă. — Cine altcineva? Părea enervat. Iar eu eram nedumerită. Don era unul dintre pacienți. îl văzusem de mai multe ori ziua trecută, în mulțimea de pulovere maro. Cum de era unul dintre conducătorii de echipă? Șovăind, mi-am exprimat nedumerirea. Don mi-a explicat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Don. Pierde-te într-un VIS de Whip cu alune! —Milky Way? a zis Peter. —Bounty? Stalin. —Caramel? Misty. —Revellers. Fergus cel ars cu acid. —Revels, l-a corectat Clarence. —Du-te-n pizda mă-tii, l-a repezit Fergus enervat. —Un Picnic, a zis Chaquie. —Un baton Lion? Eamonn. —Cred că Picnic și batonul Lion sunt, de fapt, același lucru, a spus Chaquie. —Ba nu sunt, a insistat Eamonn cel gras. Sunt foarte diferite. Batonul Lion are în el alune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
halită din picioare - nu au calorii. — Iar nu te-ai dus la serviciu? au fost primele ei cuvinte. Mi-a fost rău, am răspuns pe un ton defensiv. —Of, Rachel! —De data asta chiar mi-a fost rău, am zis enervată. Cine mai are nevoie de-o mamă dac-o are pe Brigit? Dac-o s-o ții tot așa, o să te dea afară. Dumnezeu știa de ce era supărată pe mine. în trecut, Brigit mă implorase de nenumărate ori să sun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plecat cu afacerea asta de la zero... —Și ai făcut totul singur, nu? l-a întrerupt Chaquie cu o voce surprinzător de ascuțită. N-ai fi reușit fără mine. Eu am avut ideea cu solarele. Nu-i adevărat! a izbucnit Dermot enervat. Am citit despre solare într-un catalog cu mult înainte să le vezi tu acolo, în Londra. Ba n-ai citit! Ce minciună! Nici măcar nu știai cum funcționează! — Te asigur, a spus Dermot accentuând fiecare cuvânt prin câte-o fâlfâire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]