450 matches
-
Alin Gheorghiu, a declarat în revista Festivalului că va face tot posibilul să aducă în repertoriu coregrafii de Roland Petit și de Jerome Robbins. Intenții foarte frumoase! Dar unde este creația coregrafică românească, care a lipsit cu desăvârșire în Festivalul enescian, fapt nescuzabil. După Ioan Tugearu urmează un gol imens, de mai multe generații, lucru deosebit de grav pentru această ramură coregrafică. La spectacolele de licență ale unor balerini ai Operei, de la Universitatea de Științe și Arte „Gheorghe Cristea” am văzut lucrări
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
spectacol bine cântat, bine condus de dirijorul Cornelius Meister. Este și acesta un spectacol vechi, realizat în baza imaginației - aș numi-o - veștejite, a fostului director al instituției, regizorul Götz Friedrich. Ne aducem aminte, este autorul coproducției Viena-Berlin a Oedipe-ului enescian, un regizor care - iată, și de această dată! - preferă să abrevieze textul original al muzicii pentru a-l a-dapta viziunii sale regizorale. Friedrich nu și-a pus problema de a crea o montare care să servească muzica. Așa cum a tăiat
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
care - iată, și de această dată! - preferă să abrevieze textul original al muzicii pentru a-l a-dapta viziunii sale regizorale. Friedrich nu și-a pus problema de a crea o montare care să servească muzica. Așa cum a tăiat din textul enescian, tot astfel l-a scurtat și pe cel al lui Wolfgang Amadeus, text pe care l-a servit, și pe acesta, cu destulă lipsă de imaginație. Și totuși, la Opera de Stat din Viena, în luna noiembrie, în ultimele momente
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
Enescu-Brahms" se dovedește a fi unul dintre cele mai ample, mai consecvent promovate programe inițiate de Intitutul Cultural Român. Întâmplător sau nu, Viena și Berlinul sunt cele două capitale europene în care - în anii ultimului deceniu, și mai bine - muzica enesciană a răsunat în valorile ei de semnificație. Este suficient să ne amintim faptul că Oedipe-ul enescian a fost montat în coproducție de două dintre marile case europene de operă, de Opera de Stat din Viena și de Deutsche Oper Berlin
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
Intitutul Cultural Român. Întâmplător sau nu, Viena și Berlinul sunt cele două capitale europene în care - în anii ultimului deceniu, și mai bine - muzica enesciană a răsunat în valorile ei de semnificație. Este suficient să ne amintim faptul că Oedipe-ul enescian a fost montat în coproducție de două dintre marile case europene de operă, de Opera de Stat din Viena și de Deutsche Oper Berlin; montarea a fost reluată și la București cu prilejul uneia dintre edițiile precedente ale Festivalului "George
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
la Berlin, apoi la Ateneul Român, la București, violonistul Remus Azoiței și pianistul Eduard Stan au continuat seria concertelor camerale organizate de Institutul Cultural Român în câteva dintre marile capitale europene ale muzicii. Se cântă acest atât de special opus enescian care este Sonata "în caracter popular românesc", de asemenea Sonata "Torso", iar în mijlocul întregului program sonatele a 2-a și a 3-a de Johannes Brahms. Seria concertelor a început pe 1 octombrie la München și a continuat ulterior la
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
30 de circumscripții ale capitalei federale a Austriei. Inițiind acest proiect, au fost vizate anume aspecte inedite pentru publicul obișnuit de concert din cele două capitale vest-europene ale muzicii. Am în vedere - pe de-o parte - cunoașterea uneia dintre capodoperele enesciene, una dintre lucrările cu totul originale ale repertoriului muzical cameral din prima jumătate a secolului trecut, și - pe de alta - contactul cu arta a doi tineri maeștri, violonistul Remus Azoiței și pianistul Eduard Stan, muzicieni stabiliți în partea de vest
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
acestora în cele două teritorii spirituale, zone cu totul distincte ce privesc repertoriul de tradiție vest-europeană, repertoriul clasico-romantic, două dintre sonatele de Johannes Brahms, și - de asemenea - idiomul spiritual românesc de preluat din tradiția lăutarilor locului, limbaj pe care geniul enescian îl adoptă, îl elaborează, în Sonata "în caracter popular românesc". Zicerea doinită - a cărei intimidate cunoaște aici, la Azoiței, o impresionantă bogăție de stări expresive - este împlinită de diversitatea culorilor timbrale; rafinamentul acestora, suplețea adresării, sunt susținute de valorile unui
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
este pianistul de muzică de cameră cel mai funcțional atașat spiritului acestei prețioase zone a performanței muzicale. În acest fel trebuie apreciată și realizarea - în urmă cu câțiva ani, la Casa "Hänssler Classic" - a primei ediții discografice complete a creației enesciene pentru vioară și pian, o realizare foarte bine primită de presa europeană de specialitate. Pe de altă parte, personal am susținut cu mare entuziasm decernarea distincției "Opera Prima" acestui - în adevăr temeinic - cuplu muzical cameral. Mă refer la jurizările anuale
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
pianistul Pierre Barbizet au dat acestei lucrări o versiune apreciată a fi istorică. La noi, în a doua jumătate a secolului trecut, frații Valentin și Ștefan Gheorghiu au oferit una dintre versiunile considerate ca fiind de referință ale acestei capodopere enesciene. Versiunea lor a fost încununată cu laurii unei distincții speciale cu prilejul primei ediții - cea din anul 1958 - a Concursului și Festivalului Internațional "George Enescu". Astăzi, realizarea oferită de Remus Azoiței și de Eduard Stan se așează cu demnitate alături de
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
Leonidas Kavakos, spre exemplu. Trebuie apreciat, întregul proiect actual "Enescu-Brahms" se dovedește a fi unul dintre cele mai ample, mai consecvent promovate programe inițiate de I.C.R. Merită a fi continuat în perioadele următoare; iar aceasta având drept opus central suita enesciană Impresii din copilărie. întregul demers s-ar sprijini pe câțiva factori esențiali, absolut reali. Valorile culturii noastre trebuiesc promovate în marele concert european al valorilor. Cu pricepere, cu credință. Drept act al unei identități autentice. Avem cu cine face acest
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
Dumitru Avakian Câteva dintre acestea sunt importante în mod deosebit. După momentul - l-aș numi - de recul ce a urmat concertelor Festivalului enescian al lunii septembrie, viața muzicală bucureșteană își reia cursul firesc, cotidian. Cu o anume vigoare pe care nu o conferă, din păcate, societățile de concerte instituționalizate, bugetare. E trist de constatat faptul că evenimentele muzicale de nivel absolut mondial pot
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
un concurs desfășurat pe patru nivele de vârstă, o competiție ce evidențiază specificul și exigențele fiecărei etape de formare profesionlă în parte, de la vârstele școlare mici, la cele liceale și universitare; sunt puse în evidență valori ale creației, ale violonisticei enesciene. în mod firesc, puțini dintre concurenți au șanse reale pe direcția afirmărilor solistice. Responsabilitatea justei orientări revine maestrului pedagog, pertinent îndrumător al viitorului profesionist, cel care evitând cultivarea iluziilor nefondate poate deschide universul marelui tezaur al valorilor muzicii de ansamblu
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
și în România, la Veneția, Monza, Ploiești, Bacău dar și la Roma, în Sala „Accademica” a Conservatorului „Santa Cecilia” sau la București în Sala „Atelier” a Teatrului Național, în primele două decade ale lunii martie au răsunat câteva dintre creațiile enesciene majore; mă refer la Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară și pian, la cea de a doua Sonată pentru violoncel și pian, la ciclul de Cântece pe versuri de Clement Marot. Sunt muzicieni performeri ce probează o orientare inteligentă în
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
de Maria Diana Petrache, o sensibilă percepție a valorii expresive a sunetului în raport cu sensul muzical, la Iulian Ochescu, spre exemplu, se constituie în promisiuni dintre cele importante. Nu poți să nu observi, în toate momentele recitalului celor două clase, muzica enesciană a fost plasată la loc de firească prezență; alături de cea semnată de Bach, de Chopin, Liszt, Brahms, Rahmaninov... Actul muzical artistic devine, în egală măsură, un act educativ.
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
Relativ recent am urmărito tot pe scena operei vieneze în „Jenůfa” de Janáček. Magistral! Covârșește scena și sala. Un rol imens. Spectacol susținut integral în limba cehă! Cu ani în urmă, fostul director al Operei vieneze, actualul șef al Festivalului enescian de la București, a suprimat concursul de canto. S-a gândit la ceva anume? A fost o competiție care a lansat multe dintre capetele de afiș ale scenelor lirice actuale. De această dată am avut bucuria de a fi asistat la
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
am dat Premiul Academiei pentru cartea dumitale! Vezi ce faci de acum înainte!” D. Av. - O premoniție? Un avertisment? O.L.C. - Eram deja urnit pe direcția muzicii românești. Am decis să n-o părasesc niciodată. D. Av. - Opera românească, Oedipul enescian, a urmat Hronicul muzicii românești, lucrare amplă, în nouă volume...; erau anii ’70... O.L.C. - A fost o muncă de cercetare, de documentare, extinsă în timp; ...partituri, biblioteci, documente, literatură muzicologică preexistentă; am dobândit o viziune asupra stadiului exact al
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
semnalez tot ceea ce exista. Astfel am ajuns până în anul 1920, inclusiv la creația lui George Enescu. Am analizat și Poema română... D. Av. - ...lucrare de tinerețe care se termină cu Imnul regal. O.L.C. - ...înainte ca un autor de Capodopere enesciene să-și fi tipărit volumul în care această lucrare nu e prezentată. D. Av. - Poate că autorul în cauză nu a considerat-o a fi capodoperă; în vreme ce dumneavoastră ați analizat inclusiv teritoriile dintre piscuri. O.L.C. - Consider că în Poema
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
această lucrare nu e prezentată. D. Av. - Poate că autorul în cauză nu a considerat-o a fi capodoperă; în vreme ce dumneavoastră ați analizat inclusiv teritoriile dintre piscuri. O.L.C. - Consider că în Poema română in nuce se află datele stilistice enesciene. Lucrarea este eterogenă din punct de vedere stilistic; nu e foarte unitară. Dar acolo se găsește totul; ... care apoi va fi dezvoltat. D. Av. - De ce v-ați oprit la anul 1920? Lucrarea putea fi continuată...; au existat determinări conjuncturale? O.
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
instituțiilor muzicale nu știu cine au fost - spre exemplu - Cuclin, Filip Lazăr... Enescu este bine cunoscut datorită Festivalului. Este total insuficient. Se ajunge la limitarea fenomenului componistic românesc observat doar prin prisma ultimelor decenii. În plus, compozitorii generațiilor anterioare, cei ai generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești; mergând sau nu pe folclor. Necunoscând aceste aspecte, apelând la tehnici componistice cu totul noi, au fost uitate contribuțiile anterioare. Elementul etnic este neglijat. Îl reperăm accidental, ici-colo, în partiturile unor
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
Înaintarea ei artistică, în multe privințe atipică, ne-a pus în fața unei nete surprize, la expoziția precedentă, din 1996. Îmi răsar în minte notațiile de peisaj moldovenesc, acum vreo 15 ani, la Tescani, pe locuri legănate în aburul unei atmosfere enesciene, foarte aproape de Moineștii unde umblase Luchian. Parcă ferindu-se de orice ieșire precipitată în arenă, își amenaja o zestre taciturn acumulată, pentru manifestările expansive din acești ultimi ani. Vitală și directă, nu se încurca în vreo pedanterie, picta adesea păsări
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Europa, pe coasta de Est și cea de Vest a continentului nord-american, în Asia, în Exteremul Orient; ...conduce concerte simfonice, operă. A concertat la noi, ultima oară, în urmă cu opt ani, cu prilejul ediției din anul 2003 a Festivalui enescian. A primit atunci o importantă distincție prezidențială, o cruce pe care nu a ezitat a o purta și acum, la piept, cu prilejul apariției sale pe scena Atheneului. Recunoști în actul său artistic marea tradiție a culturii orchestrale ruse, cea
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
lumii spirituale a dirijorului nostru. Ce poate fi mai seducător - ne aducem aminte - decât o simfonie beethoveniană de tinerețe, revigorând cu transparențele sale timbrale, spiritul vienez al sfârșitului de secol XVIII? Ce poate fi mai captivant decât acest mare opus enescian care stabilește o relație atât de intimă, de pertinentă, între tematica melodică de specific românesc și simfonismul de natură clasico-romantică, o relație pe care Andreescu o descoperă continuu, de aproape două decenii de când este preocupat de acest opus atât de
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
o relație pe care Andreescu o descoperă continuu, de aproape două decenii de când este preocupat de acest opus atât de aparte. Nu pot să nu amintesc faptul că Andreescu deține în repertoriul său, inclusiv în discografia sa, integrala creației simfonice enesciene. „Sunt convins că acest forum creativ va contribui la dezvoltarea unei colaborări culturale internaț ionale”, a declarat președintele Medvedev, în cuvântul său adresat participanților, adresat publicului moscovit, dată fiind deschiderea proximei ediții a Festivalului Mondial al Orchestrelor Simfonice. Pe aceeași
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
Humanitas). Spirit vitriolant, Argetoianu a lăsat o cronică extrem de amănunțită a vieții politice, diplomatice și mondene. Nu putea să-i scape, în aceste condiții, un eveniment de importanța montării pe scena uneia din marile opere ale lumii a tragediei lirice enesciene. Chiar pentru cineva familiarizat cu vituperăile năucitoare ale lui Argetoianu, a cărui părere despre sine era, prin contrast, superlativă, rândurile scrise despre Enescu te lasă mut: „14 martie. Prima zi a Babelor — vreme posomorâtă și vânt rece. Aseară a avut
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]