349 matches
-
moment, și nu în ultimul, rând ne-am ajutat una pe cealaltă cu o doză bună de realism în atmosfera de competiție acerbă la spitalul din Londra unde ne făceam rezidențiatul (eu, românca crescută la Ruginești până la 6 ani, ea, englezoaică din nordul Angliei, crescută într-o familie care a muncit din greu pentru fiecare penny). În fața unui pahar cu vin, analizăm câteva din întrebările care mă frământă: „Oare să plec? Ce se va întâmpla cu cariera mea? Mai găsesc slujbă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vieții. Fericirea a devenit atât de mult definită de factori externi, în principal de bani, încât nu puțini își petrec viața alergând după o țintă mișcătoare și descoperă realitatea prea târziu. A doua zi trece repede, cu venirea celor trei englezoaice și cu schimburile de informații despre fiecare în parte. Fetele sunt din Londra, unde am trăit și eu timp de cinci ani, deci avem o mulțime de lucruri în comun. Sunt prietene de liceu, au terminat facultatea cam cu trei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
împrejmuită de pereți, astfel încât să rezulte o altă cameră în care să pot dormi eu. Zis și făcut. Mergem cu toții la târg în căutarea materialului de construcție, îngrămădiți în camioneta antică a lui Pere. În spate, eu cu cele trei englezoaice și Cristian, în față Pere cu Sandra, Alfonso și Miguelito. Cristian este ucenicul lui Alfonso în de-ale șamanismului. Este un copil zâmbitor de 11 ani, care mă privește cu ochi licărind de o înțelepciune pe care în niciun caz
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am momit în van cu șampoane și balsamuri. Ajungem la „Shopping Mall”: un depozit mare de lemne și nuiele, unde Alfonso, Sandra și Pere examinează atent tot felul de potențiali pereți pentru potențialul meu dormitor, timp în care eu cu englezoaicele rămânem studiind lumea înconjurătoare din camionetă. Apare un băiat cu ceva mișcător în brațe, are loc o discuție agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua camionetei. Un armadillo!! exclam încântată, amintindu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sau curățări de aură înainte de ceremonia propriu-zisă. În băile florale se pun tot felul de flori parfumate și mai ales ierburi cu puteri speciale, în funcție de necesitățile pacientului. Planificăm o altă ceremonie cu ayahuasca, de data asta și cu cele trei englezoaice și Alfonso ne anunță că trebuie să vadă mai întâi cât de curate suntem prin a ne studia urina, după care avem de trecut printr-o saună ca să ne curățim „de toate cele”. Acceptăm cu atât mai entuziast cu cât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare vrăjitorească pe foc și când apa începe să fiarbă pune ierburile culese în timpul zilei. La sfârșit, ia fiecare borcănaș, îl privește, apoi se uită la noi cu un fel de „am ceva de muncă aicea”. În afară de Sophie (una dintre englezoaice), ne explică Alfonso, noi, restul de trei, avem inima rece și trebuie să fim încălzite. Ne uităm și noi la borcănașele incriminatorii și fără dubiu borcănașul lui Sophie este închis la culoare în timp ce ale noastre sunt aproape albe. „Eu beau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trei, avem inima rece și trebuie să fim încălzite. Ne uităm și noi la borcănașele incriminatorii și fără dubiu borcănașul lui Sophie este închis la culoare în timp ce ale noastre sunt aproape albe. „Eu beau apă tot timpul” bombăne Jo, altă englezoaică, iar eu nu pot decât să fiu de acord că urina își schimba nuanța vizibil cu cât mai multă apă bea persoana respectivă. În fine. Poate până la urmă Alfonso are și alte criterii în afară de cele evidente, așa că trecem peste episodul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ireală. Terminăm cu povestirile târziu în noapte și mergem să dormim măcar câteva ore înainte de plecarea aranjată pentru ora șapte. Noaptea trece rapid, dimineață mâncăm ceva și pe la nouă-zece fluturam mâinile de la revedere către camioneta lui Pere care va transporta englezoaicele la autobuz (au cursa la 12, deci sunt în cunoștință de cauză apropo de măsura timpului în America Latină). Cu toată agitația plecării, încă nu am reușit să revăd filmul mental a ceea ce s-a petrecut în timpul ceremoniei și nici nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
centrală a călătoriei mele a devenit acumularea de cunoștințe și mai ales experiențe șamanice: vreau să continui explorarea acestei lumi fascinante și, în ciuda experiențelor neconvingătoare de până acum, vreau să continui explorarea cu ayahuasca (parcă văd reacția de șoc a englezoaicelor când le voi povesti, ele s-au jurat să nu se mai apropie vreodată de o substanță cu un gust atât de dezgustător). Cât despre mine, trăiesc cu impresia că nu am văzut încă adevărul despre ayahuasca parcă nu-mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așa de radicală? Pe de altă parte, dacă nu i-am zis pe șleau ce cred poate îl las să continue și să fraierească oameni și, poate, de ce nu, și pe el însuși!? Aud o bătaie în ușă sunt două englezoaice, vecine de cameră, care au fost invitate să facă o ceremonie cu Eric a doua zi și care au pornit din Anglia în căutarea șamanismului sud-american. Nu au mai avut nicio experiență până acum și sunt foarte nerăbdătoare să încerce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu Cindy care sugerează să mergem în excursie către Laguna Albastră a doua zi. Vom pleca dis de dimineață, înnoptăm la un han pe malul lagunei și explorăm o zonă unde Cindy se gândește să cumpere niște pământ. Între timp englezoaicele au vorbit și cu Udita și s au răzgândit, nu mai vor să facă ceremonia cu Eric din noaptea asta. Cindy urma să ia parte în ceremonie deci trebuia să amânăm plecarea de a doua zi dar ceremonia fiind anulată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o femeie elegantă venise și se postase ca din întîmplare într-un colț de cadru. în tot filmul nu există ceva mai frumos decît intrarea acelei femei (Charlotte Gainsbourg) în poza și în viața lui Salvatore. O cheamă Lucy, e englezoaică (sau poate nu) și pentru a fi acceptată în America are nevoie de un soț. Un individ dubios îi propune o lipeală, dar Lucy preferă să stea pe lîngă văduvul Salvatore, care, la rîndul lui, nu-și mai poate lua
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cei mai buni. Dilema Veche, decembrie 2008 Ca pe vremuri Australia (SUA-Australia, 2008), de Baz Luhrmann Noul film al lui Baz Luhrmann, Australia, n-are nici o tangență cu realitatea. E în întregime derivat din filme vechi. Eroina (Nicole Kidman), o englezoaică aristocrată care, după moartea soțului ei, trebuie să se ocupe practic de una singură de o cireadă de vite, în pustietatea australiană a anului 1939, nu e un personaj cu o identitate proprie, ci o sumă de gesturi și atitudini
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la turnarea "căpățânilor de zahăr". În acest loc din Golful Guanabara a debarcat la 1 martie 1565 Estacio de Sa, cel care a pus bazele viitorului oraș Rio de Janeiro. Piscul a fost escaladat prima oară în 1817 de o englezoaică, iar în 1851 o echipă de alpiniști americani a repetat performanța, printr-o ascensiune ce a durat nu mai puțin de 30 de ore, date fiind dificultățile traseului. Primul teleferic a fost construit în 1912 și a funcționat 60 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o putea suporta bătrânul În momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa. Fratele meu și cu mine, pe atunci În vârstă de trei și respectiv patru ani, ne aflam de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un ochi injectat, de pe pălăria Mademoisellei. 6 A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei permanențe În comparație cu fluxul și refluxul de guvernante englezoaice și preceptori ruși care s-au vânturat prin casa noastră. Fusese În relații proaste cu toți. Vara se Întâmpla rareori să nu fie la masă mai puțin de cincisprezece persoane și, când la zilele de naștere, numărul lor se ridica
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În scrum sau fuseseră Împușcate În inimă. Există un apendix la povestea Mademoisellei. Când am scris-o prima oară nu aflasem câteva uluitoare supraviețuiri. Astfel, În 1960, vărul meu din Londra, Peter de Peterson, mi-a spus că dădaca lor englezoaică, deja bătrână În ochii mei În 1904, la Abbazia, avea pe atunci peste nouăzeci de ani și era sănătoasă; n-am știut nici că guvernanta celor două surori mai mici ale tatei, Mlle Bouvier (ulterior Mme Conrad) i-a supraviețuit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
carte În compartimentul pe care-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-am născut la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale, el la mijlocul lui martie 1900, iar eu cu unsprezece luni mai devreme. Guvernantele englezoaice și franțuzoaice pe care le-am avut În copilărie au fost treptat asistate și În cele din urmă Înlocuite de preceptori vorbitori de limba rusă, majoritatea lor fiind studenți la Universitatea din capitală. Epoca preceptorilor a Început prin 1906 și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-a născut la 20 iulie 1870 la Țarskoe Selo lângă St. Petersburg și a fost ucis de glontele unui asasin la 28 martie 1922, la Berlin. Până la vârsta de treisprezece ani a fost instruit acasă de guvernante franțuzoaice și englezoaice și de preceptori ruși și germani; de la unul din aceștia din urmă a căpătat și mi-a transmis și mie acel passio et morbus aureliani. În toamna anului 1883, a Început să urmeze cursurile „gimnaziului“ (corespondent american al unei combinații
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nopții. Palidul Canal al Mânecii se mai clătina Încă În noi, când trenul Dover-Londra s-a oprit. Imagini repetate Înfățișând pete cenușii pe pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau În copilărie guvernantele englezoaice. După o săptămână, Îmi târșâiam picioarele Într-un dans obraz-lângă-obraz, la un bal de binefacere, cu prima mea iubită englezoaică, o fată capricioasă și mlădioasă cu cinci ani mai mare decât mine. Tata mai vizitase Londra - ultima dată În februarie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pete cenușii pe pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau În copilărie guvernantele englezoaice. După o săptămână, Îmi târșâiam picioarele Într-un dans obraz-lângă-obraz, la un bal de binefacere, cu prima mea iubită englezoaică, o fată capricioasă și mlădioasă cu cinci ani mai mare decât mine. Tata mai vizitase Londra - ultima dată În februarie 1916, când, Împreună cu cinci alți reprezentanți de marcă ai presei ruse, fusese invitat de Guvernul britanic pentru a lua cunoștință
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și care s-a aflat la fața locului pentru a apăra punctul nostru de vedere atunci cînd marile puteri au fost de acord cu o reuniune restrînsă la Londra în vederea reglementării diferendului româno-bulgar. Domnul Take Ionescu, a cărui soție era englezoaică, veni, cu autoritatea lui de ministru al cabinetului Maiorescu, să întărească demersul domnului Mișu, care îl avea în față, ca avocat al părții adverse, pe domnul Danev. Alegerea acestui personaj, rar folosit mai apoi după trimiterea sa la Conferința de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
diplomat francez și era, săraca, Învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... Nu știu cum au putut să o condamne. De fapt, au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită cu-n român din ’36. Ea era secretară la ambasada americană, mare catolică, deși englejii de fapt Îs anglicani, dar printre ei sunt și mulți catolici care nu și-au părăsit religia, cu toate c-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]