444 matches
-
a participat vreodată În construcția templelor. Culmea grijii, templul lui Solomon s’a construit cu piatră tăiată și fasonată altundeva, pentru ca nici măcar ca unealtă fierul să nu fie prezent În acel loc. Căci fierul are un biocâmp direcționant și Încă entropic, neutralizator al negentropiei biocâmpului uman și al entităților spirituale, cu care omul caută comuniunea În acel loc. Cu timpul, omul a folosit materiale noi pentru construcțiile sale, mai puțin Însă pentru temple: cărămida arsă, betonul, tabla, fierul beton, sticla, aluminiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Terra chiar, era imposibil de realizat. Și a devenit, din pur materială, ideatică: „cârdașele“ au devenit biocenoză, iar membrana relațiile dintre organismele componente ale biocenozei. Adaptare carevasăzică, care a ajuns până În zilele noastre reducând, succesiv, din membrană În membrană, presiunea entropică a mediului spre cea nu zero, dar primordială, În care se adăpostește esența vieții, molecula de ADN... À propos: Natura știe la fel de bine, când l’a Învățat pe castorul care simte că digul lui cedează presiunii apei din iaz: acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și n’am ști asta dacă n’am avea martorii acelor vremi, În carne și oase, unde altundeva decât În izolata, deci protejata față de evoluție Australie. Mai mult, sudul, pe care eu Îl definesc fără a o demonstra acum, drept entropic e, prin Însăși feleșagul lui, conservator. Acele reptile au dorit să salveze maximul posibil și doar s’au acoperit cu păr, să le țină cald, renunțând la solzi. Nu și la celelalte caractere, precum ciocul, Încă incipient, dar larg dezvoltat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar ozonul, substanță negentropică, fuge ca dracu’ de tămâie de polul sud și se simte ca peștele În apă la polul nord, deși e „fabricat“ la ecuator... Negentropia nordului a creat civilizații care s’au exportat În sud, Într’o entropică uniformizare... Și trag o concluzie, nițeluș speculativă: un australian și-ar reproșa un partizanat nordic, dar i-așrăspunde că a avut ocazia să-ți Încarce bateriile la abia Încheiata Olimpiadă care, ca orice competiție, produce negentropie... 8. Ere(zie) Încerc să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar fără să-i Înțeleagă menirea, s’a jucat Columb, făcându-l/făcându-se celebru. Oul deci. Desigur, a „ambala“ viață, e ceva la fel de complex precum conținutul Însuși. Ambalajul trebuie să asigure, paradoxal de simultan, atât izolarea negentropicei vieți față de entropicul mediu, pentru a o conserva, cât și contactul cât mai intim dintre cei doi, desigur În favoarea primeia și defavoarea - ca supus unei entropizări - celuilalt... Și, tot ambalajul trebuie să poată fi reciclat, căci de el mai e nevoie, la scara
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
conform necesităților, deci elipsoidul rezultă cam asimetric, turtit la un capăt și ascuțit la celălalt... Ce poate Însemna asta, o asimetrie, decât o manifestare geometrică a negentropiei, aspect care dublează amintita negentropie chimică Întruchipată de fapt În concentrarea calciului disipat entropic În mediu? De ce atâta negentropie investită În efemerul unui ou, doar o etapă Între două manifestări vizibile ale vieții - găina și puiul? E refugiul păsării, o ramură evolutivă Închisă, pentru a produce totuși evoluție adică, din nou, negentropie. Un alt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca și mine, grâul se potrivește de minune stomăcelului meu. Vezi Moti că te-am Împăcat? Să lăsăm bradul acolo unde e, să nu-l sacrificăm, mai ales că n’avem nici cui și nici nu este potrivit pentru asta, entropic cum este. Viu, el slujește Însă În templul Naturii; cu N mare. Să-i lăsăm pe nemți să-l care În casele lor - oricum au mai multă pădure - oprindu-ne la vreme din falsul, străinul și de tot fără sens
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a vă toarce altceva, mai dihai: chestia cu torsul pe cuptor. Da, Îmi place căldura, iar În privința culorilor, le văd mai bine pe acelea „calde“: roșu, portocaliu... Cristi spune că și căldura, și culorile din acel capăt al spectrului sunt entropice. Dar e exact ce am nevoie În jur, eu, un negentropic. À propos de căldură: Chiar de mă credeți cimotie cu dulăul, eu nu mă răcoresc vara evaporând apa de pe o limbă atârnată de un cot, o treabă fizică, primitivă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin evidența unei antinomii: o grămăjoară de puiuți versus vidul din acest punct de vedere al Împrejurimilor; adică printr’o polarizare. Asta poate Însemna și un fel de protecție a negentropiei Începutului Într’o lume cam pe dos, adică relativ entropică. Dar vremea trece și vine, inexorabil, entropizarea, adică degradarea stării inițiale. Care se manifestă, cum altfel - nu prin moartea puiuților, adică prin suprema entropie - decât prin neutralizarea antitezelor. Puii se Împrăștie, spre a Întrupa un fel de omogenizare pui- teritoriu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
milenii eram deja zeiță prin Egipt... Dar hobby-ul meu mă ajută să vă mai critic oleacă. Anume: Cândva, ori de câte ori ceva din gospodărie prisosea ori, dimpotrivă, n’ajungea, de erați nevoiți să umblați prin vecini ori pe la târg Întru nivelarea - entropică - a ceea ce aveați cu ce avea restul lumii, schimbând grâu pe oaie, ouă pe brânză ori toate pe bani, aveați bunul obicei să Încercați marfa celuilalt: strângeați galbenul Între dinți, să aflați dacă e din aur curat - un metal moale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
manifestarea unei limite: Natura stimulează reproducerea, dar nu oricât. Ce să fac? Doar să mă feresc de ambele cucuie prin ceva măgulitor dar adevărat: bărbatul, cu unicul său apelativ, de domn, chiar dacă adesea nu prea este, e o biată unicitate entropică; femeia e o diversitate, inclusiv În apelative, negentropie deci și, mai mult, acordată cu voia Naturii. Parcă tot voi vorbiți de biodiversitate. Dreptu-i, așa-mi atrag mânia lui Cristi; dar e vorba de un singur cucui și, cu un adjectival
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
punem astăzi speranța vieții de mâine, a noastră și a Naturii. E un fel de a vedea mai degrabă paiul din ochiul altuia. N’or mai fi ruguri astăzi, dar excluderea - chiar și fizică - a purtătorului altui gând decât uniformul, entropicul deci, operează; și-mi amintesc de românul Culianu, dar și de indianul Rushdie, aflat În anticamera intoleranței, firească - prin conotațiile sale entropice - În implacabilitatea ei. Barbaria e relativă. Ea ține de nivelul de dezvoltare a unei societăți, mai precis a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altuia. N’or mai fi ruguri astăzi, dar excluderea - chiar și fizică - a purtătorului altui gând decât uniformul, entropicul deci, operează; și-mi amintesc de românul Culianu, dar și de indianul Rushdie, aflat În anticamera intoleranței, firească - prin conotațiile sale entropice - În implacabilitatea ei. Barbaria e relativă. Ea ține de nivelul de dezvoltare a unei societăți, mai precis a unei cultúri, inevitabil inegal. Ceea ce În interiorul ei e firesc, poate apărea, o face chiar, drept barbarie pentru observatorul exterior, mai ales dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-o mereu... Natura vă mai oferă exemple: Un râu, care deși n’are decât un izvor și o vărsare, nu urmează niciodată drumul cel mai scurt, adică acela drept. În acord cu o altă drăcărie de-a mea, o lume entropică adică, el trasează un soi de sinusoidă, ca și cum ar vrea să prelungească contactul dintre apă și uscat, tinzând spre un fel de omogenizare În care nu mai există nici una nici celălalt. Societatea ne dă alt exemplu, din păcate prea recent
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de producție. Iar omul a valorificat asta, hapsân cum e, mai mult, a exacerbat-o, hibridând, entropizând, de două ori: exemplul e porumbul dublu hibrid. Doar că starea de hibrid nu e veșnică. Motivul? Acea viețuitoare caută să părăsească starea entropică străină sieși În care a adus-o hibridarea, să acceadă la starea firească, negentropică care neagă entropia, caracteristică părinților. Și, firesc, pe parcursul a câteva generații, dar vizibil Încă de la prima, Își atinge scopul, desigur În baza energiei obținute din degradarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ambele fiind În realitate Yang. Ca și chinezii, românii au feminizat apa, recunoscându-i reala aviditate de energie, indiferent de formă, și au masculinizat focul, acela capabil a satisface amintita aviditate. Eu le-aș asocia altui sistem de antiteze. Apa entropică, din pricina aceleiași avidități energetice, focul negentropic pentru disponibilitățile lui În acest sens. Și așa, cele două Elemente nu se Împacă de fel, distrugându-se reciproc. Doar că apa se va reconstitui din abur, nu și energia care se va disipa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care pot rezista. Iar omul va fi silit să le Îngrijească pe acestea, cu totul nefolositoare, dacă nu vrea ca vântul să spulbere o nouă Sahară. Suplinirea apei din cer, irigarea, devine o acțiune antientropică, căci se opune tendinței spontane, entropice, a devenirii sărurilor, adică sărarea pe mai departe a Oceanului. Și care, colac peste pupăză necesită, ca orice acțiune de acest fel, energie liberă. Nu plătită de ogor, așa cum se Întâmplă la hibridarea ori selecția bârfite mai demult, ci de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de munte, negentropic pentru că asta Înseamnă piscul, dar și pentru că-i aparține muntelui sfânt, Ceahlăul. Mă așteaptă scurgerea spre Bistrița care, Încă săltând din piatră În piatră, Îmi va păstra o vreme această stare, privilegiată dar erodabilă În lumea voastră, entropică prin excelență. Sunt „obedientă“, adică cópii, Înregistrez Întocmai starea locurilor În care mă aflu. Iată, spre exemplu, că-mi iese În cale Bacăul, implicit unirea mea cu Siretul, râul leneș de șes, așteptându-mă platitudinea acestuia, entropie sadea, dar care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drept ultim sălaș al zeilor dacici. Simplu: care zeu nu reprezintă negentropia, și ce mediu Îl poate mulțumi decât unul negentropic? Da, am plecat din muntele sfânt spre a ajunge În marea sfântă. Am văzut multe, chiar și rele, adică entropice, și vi le relatez Înainte de a vă uita, topindu mă În zbuciumul negentropic al Mării. 2. Bicaz Încă păstrez amintirea obârșiei, chiar dacă nu mai sar zglobiu din piatră În piatră: În apa lacului În care am ajuns se oglindește, maiestuos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reconstitui marea, căci tot vă bateți joc de cele pe care le mai aveți... À propos: e bine de știut că, deși separarea sării de apa mării e un proces negentropic, ce necesită implicit multă energie liberă, sarea e o entropică; firesc deci, pentru o planetă care evoluează spre entropie, degradare, cu sau fără “grija” omului, să zămislească aceste zăcăminte de sare. Românii par a fi norocoși, căci sarea lor ar ajunge Întregii omeniri vreo două secole, bașca și câtă au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care poate asigura stabilitatea În Balcani; cu care NATO n’are ce face... Cât despre cei din fruntea noastră, mi-e rușine. Sunt vânzători de prieteni, fără să capete și arginții, dar sigur sinucigându se și, pe deasupra, inconștienți. Căci procesul entropic, de fărâmițare adică, spontan la urmaurmei În lipsa rezistenței investitoare de energie, proces căruia albanezii Îi sunt catalizator, se va repeta În România, rămasă În eventualitatea nedorită a victoriei NATO următoarea sulă În coasta acestuia... Și sper, În al 24-lea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moarte. Dar nu pot decât să pun sub semnul ei chiar și subiectul sugerat de prietenul și amfitrionul nostru, dar privind În Natură, căci și bionica mă preocupă la fel de mult, și plecând cu ideea „preconcepută“ că o călătorie e ceva entropic. Iar În Natură văd că: Animalul nu călătorește, dimpotrivă populează un areal strict, cemplet izolat de ale celorlalte, chiar din aceeași specie, izolare pe care o apără cu Îndărătnicie. Ar fi deci antientropic, căci păstrează astfel o polarizare Între el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puțin manifestă, nicidecum specifică În totalitate ansamblului vieții animale. Carevasăzică, și animalul exercită o oarecare entropizare, lucru firesc oricărei ființe. Poate că evoluția Înseamnă și creșterea entropiei. Și atunci, supremul evoluat, specia umană, ar trebui să fie și supremul factor entropic. Sau, acum, supremul călător. Lucru pe care nu l’a băgat În seamă - dimpotrivă, căci răul, păcatul, e mai dulce și mai lesnicios decât binele, virtutea - atunci când nu s’a mai mulțumit să contemple culmea dealului ci a Îndrăznit să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extrag ceva din ce nu e uraniu 235, adică uraniul 238, și-l arunc. Dar uraniul, oricare izotop ar fi, e radioactiv și trebuie depozitat În siguranță. Păzit, cu cheltuieli enorme, căci tot ce e strâns grămadă În lumea noastră entropică e predispus la Împrăștiere, care se cheamă și furt. Pentru că uraniul 238, zis sărăcit, reprezintă mai bine de 99% din uraniul natural, de la prima bombă atomică și până astăzi s’au adunat munți de uraniu deșeu. Ce-ar fi să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avantaje pentru un grup mai mare decât cei implicați direct În acțiune. Nu sunt nici pesimist, dar recunosc terorismului „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“. Și iată de ce. Din momentul apariției bogăției, polarizarea unor resurse, a apărut și tendința entropică de erodare a acestei polarizări, care se cheamă hoție. Și câte legi, pușcării și pedepse s’au făcut și aplicat, această „activitate“ n’a dispărut, pentru că toate acționează asupra efectului, nu a cauzei. Și cum să renunți la bogăție? Tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]