9,846 matches
-
Nietzsche, Georges Poulet și G. Durand, integrând eficient lecturile din teoria literaturii și din exegeza anterioară a poeziei lui Emil Botta în propriul discurs critic; autoarea caută febril "ipotezele de lucru" pe care nu le lasă suspendate într-un simplu enunț, ci le argumentează, citind (și neforțând nimic) în perspectiva lor. În cazul unor eseuri precum Emil Botta: căderea din spectacol se caută, cel mai adesea, "contribuțiile originale"; iată-le, măcar în parte. Pervertirea temporalității în opera poetului, un vizual care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu are nevoie de cine știe câte cuvinte pentru ca să poată apărea. Întreaga gândire a lui Țuțea stă sub această dimensiune a simplului și a răspicatului, categorie de stil, care deschide drumul deopotrivă către apariția adevărului și către formularea lui. Nu demonstrația, ci enunțul irevocabil dă contur acestei gândiri. Radicalitatea ei, tranșanța, caracterul de definitiv și lapidaritatea care se desprind din fiecare formulare decurg toate din faptul că Țuțea pare să redescopere pe cont propriu cele câteva adevăruri eterne în care stă lumea, această
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
observație care, în mod evident, n-avea nici legătură cu democrația sau cu marxismul s-a asociat imediat cu doctrina politică și economică, dând naștere la o harababură de nedescris. Presupun că și Mefisto ar fi șovăit să transforme un enunț atât de absurd în doctrină... Afront adus conștiinței sale. Toți oamenii sunt la fel. Ce observație meschină! Expresie umilitoare care înjosește oamenii. Lipsă de mândrie. Ceva care te face să abandonezi orice efort. Pentru marxism, omul muncitor are prioritate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în măsurare? Din punctul nostru de vedere, consonant cu cel al lui E. Schein, am optat pentru un demers de analiză integrativ: psihometric și nepsihometric (calitativ). Am dorit să îmbinăm de fapt două seturi de presupoziții. Un set constă în enunțuri precum: măsurătorile standardizate ajută la realizarea predicțiilor și evaluărilor. Celălalt set presupune enunțuri precum: percepțiile individuale alimentează comportamentele organizaționale care implică interacțiune și, ca atare, percepția consecințelor acestor interacțiuni. În continuarea celor afirmate mai sus, vom realiza un sinopsis al
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Schein, am optat pentru un demers de analiză integrativ: psihometric și nepsihometric (calitativ). Am dorit să îmbinăm de fapt două seturi de presupoziții. Un set constă în enunțuri precum: măsurătorile standardizate ajută la realizarea predicțiilor și evaluărilor. Celălalt set presupune enunțuri precum: percepțiile individuale alimentează comportamentele organizaționale care implică interacțiune și, ca atare, percepția consecințelor acestor interacțiuni. În continuarea celor afirmate mai sus, vom realiza un sinopsis al metodelor cantitative și calitative utilizate în cercetarea culturii organizaționale și asupra cărora avem
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
deschise și birouri închise. Mai sunt pontajul, codul vestimentar și tot ce afectează felul în care trăiesc și muncesc oamenii din organizație. Fiecare detaliu contează, deoarece oamenii îl observă și îl trăiesc. Nu poți mânca, bea sau sta așezat pe enunțurile viziunii sau valorilor corporatiste"267. Bibliografie Aaker, D.A. (1996), Building Strong Brands, New York, The Free Press. Alasuutari, P., Bickman, L. și Brannen, J. (2008), Social Research Methods, Sage Publications Ltd. Barrow, S. și Mosley, R. (2005), The Employer Brand. Bringing
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă este proiect, glosă pe marginea unui obiect sau a unei idei, analiză a formei sau simplă descărcare energetică, el cuprinde toate enunțurile care se vor regăsi, mai apoi, în culoare și în tridimensional. Iar aici dubla perspectivă a lui Paul Neagu se manifestă în deplinătatea sa. Voluptățile artistului, vibrațiile sale în fața spectacolului firii, sînt contrapunctate și chiar cenzurate pînă la un punct
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
barca sa / din trupul lui se împrăștie frînghii și colaci de viermi aurii / ce îl leagă de țărm cu otgoane // pe cel liber // caracatițe și suveici care răsucesc moartea în funii" (despre dispariția pescarului ca un dicționar de cuvinte magice). Enunțurile devin gîfîitoare, textul e sincopat de preaplinul său, dar rezultanta moral-reflexivă e neîmplinirea. În consecință, Angela Furtună consemnează o puzderie de imagini, precepte, constatări, surprize, consilii "pe trupul ca un text fluid", "contratimpi sinapse voci în tremolo", pasager și "înghițituri
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
da duma. Sensul consemnat în anii '30 e ușor de explicat: provine dintr-o simplă specializare, prin trecerea de la semnificația generală "a vorbi" la cea particulară - "a vorbi (cu cineva) în vederea unui anume scop, a aranja lucrurile" (uz reflectat de enunțuri aluzive de genul: "stai liniștit: am vorbit cu el"). Termenul duma apărea în Grammaire de la langue rommane des sigans a lui J.-A. Vaillant (Paris, 1861), cu glosarea "raison, parole" și cu exemplul "duma dao romanes" ("je parle romančçhe" ș
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
a plecat din târg spre Hunedoara" (urbannews.ro/forum, 22.06.2007). O variantă de construcție, cu același sens, apare în recomandarea nu da cu duma / nu sifona "nu spune, nu vorbi" (Dilema, nr. 436, 2001, p. 11). Există și enunțuri în care a da duma are exact înțelesul "a spune, a vorbi, a dezvălui", fără alte specializări: "nu-ți trece prin cap, așa că dau duma ca să nu mori răpus de curiozitate" (serbanhuidu.ro, comentariu din 20.12. 2008); "jur să
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă..." Acum, în Raport: "...până la incoerența totală a enunțurilor: "Ai făcut lucrul acesta, ai intrat în această campanie și înțeleg că unul dintre lucrurile, pentru că în mod inevitabil, aș vrea s-ajungem la chestia asta și oarecum să o rezolvăm din start pentru a nu fi cu această povară
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
observă limpede că avem de-a face cu un personaj atipic. Într-o lume a improvizației locvace și a mimetismelor de tot felul, care creează iluzia confortabilă a unei existențe pline de vitalitate și ale cărei proiecte sînt mai mult enunțuri decît finalități, el a optat pentru construcția solidă, pentru reveria aplicată și pentru lucrul dus pînă la capăt. Așezat decis în categoria celor care înțeleg creația artistică drept o cercetare continuă a realității fizice și a imaginarului, a materialelor, a
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
și intră într-o altă dimesiune prin coliziunea cu materiale, tehnici, medii și ideologii noi. Dacă aici amintim metalul, polimerii, formele industriale gata constituite, ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
In care debutează în stilul unui discurs critic modern sufocat de cuvinte alcătuite cu prefixul "in" (ineficace, inactual, inacceptabil, inconsistent, inutil, inalterabil, inuman, inacesibil, indecent, invalid, incomod, incomparabil etc.). O simplă pauză introdusă între prefix și restul cuvântului transformă radical enunțurile, elementul de referință devenind planta folosită în industria textilă: "in accesibil tuturor (dacă se-nduplecă să-l poarte); in apt să țină când de cald, când să proteguie de soare; un in tratabil, actualmente cu diferite chimicale (ca, de altminteri
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
așa fel încît să iasă învingător din dispută. Accentul cade pe scopul disputei: să ai dreptate cu orice preț, chiar și atunci cînd, în sinea ta, știi prea bine că adevărul e de partea celuilalt. Conținutul de adevăr al unui enunț și valabilitatea acestuia în ochii părților implicate, ca și în ochii auditoriului, sunt lucruri diferite. Dialectica se ocupă de cea din urmă. De unde vine aceasta? Din ticăloșia înnăscută a speciei umane. Dacă lucrurile n-ar sta așa, atunci am fi
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
hrănescă din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului. Însă de vreme ce "picturalitatea" picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă arta contemporană, care este sensul ei intim și cum poate fi determinat orizontul său moral? II. Ruptură și continuitate Apărută abrupt, schimbarea de regim din România a găsit arta plastică într-o situație de supraviețuire. Această
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
sale, se sprijină pe cîteva propoziții fundamentale: 1. lumea nu este o realitate finită, ci un proiect continuu, 2. limbajul nu este figurativ, ci exclusiv conceptual și 3. creația este idealitate pură și nicidecum un itinerariu concret, obiectual. Calitatea acestor enunțuri este în afara oricărei discuții, iar convingerea pe care Chira o investește în ele este și ea în afara oricăror suspicini. Numai că pasul de la principii la actul de creație și de la enunț la fapte implică, deloc surprinzător, un șir de discontinuități
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
pură și nicidecum un itinerariu concret, obiectual. Calitatea acestor enunțuri este în afara oricărei discuții, iar convingerea pe care Chira o investește în ele este și ea în afara oricăror suspicini. Numai că pasul de la principii la actul de creație și de la enunț la fapte implică, deloc surprinzător, un șir de discontinuități; proiectul continuu se hipostaziază în secvențe finite și ireductibile, limbajul, în căutarea eficienței, devine inevitabil referențial, iar idealitatea actului de creație este inseparabilă de vehicolul său material, obiectual și, pînă la
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
Trei ipostaze bine individualizate, însă foarte greu de disociat la o privire fugară, alcătuiesc proiectul artistic al pictoriței, îi circumscriu cîmpul conceptual și definesc perspectiva morală a reprezentărilor sale: autoportretul, portretul și cuplul om/animal. Chiar dacă ordinea lor cronologică, în enunțurile explicite ale artistei, este aceasta, în logica unei lecturi obiective, dacă îi putem spune așa, ordinea ar fi exact inversă, adică om/animal, portret și autoportret. Deși, la prima vedere, acest aspect nu pare a avea o prea mare importanță
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
și indezirabil al unor informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează forme verbale care în română produc în mod normal alte implicații
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
are în orice caz un aer ofensiv, conflictual. O posibilă reacție la această formulă ar fi: "da' de unde știi tu ce vreau eu?". De aceea e nevoie întotdeauna de modalizatori, de semnale suplimentare care să indice caracterul de supoziție al enunțului. Altminteri, formula riscă să devină ambiguă, în contexte în care poate fi interpretată efectiv ca o descriere a dorințelor interlocutorului: "Poate vei primi remarci admirative, dar nu vrei să știi ce se va vorbi după ce ieși din încăpere!" (prieteni.bascalie
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
semnificantului. Pentru a caracteriza o parte a secolului al XX-lea, folosesc expresia emanciparea semnificantului. Cu alte cuvinte, după cum a exprimat-o și Mallarmé în felul său, locutorul nu-și îndreaptă atenția cu precădere înspre lucru, ci mai degrabă înspre enunțul însuși. Care este materia enunțului? - Semnificantul. Atunci când Proust spune "era Veneția", avem a face cu o denominație. Nu există un lucru "Veneția" dacă nu există denominația "Veneția". Putem să percepem în ea "venire", "advenire", precum Leiris, dacă facem un joc
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
parte a secolului al XX-lea, folosesc expresia emanciparea semnificantului. Cu alte cuvinte, după cum a exprimat-o și Mallarmé în felul său, locutorul nu-și îndreaptă atenția cu precădere înspre lucru, ci mai degrabă înspre enunțul însuși. Care este materia enunțului? - Semnificantul. Atunci când Proust spune "era Veneția", avem a face cu o denominație. Nu există un lucru "Veneția" dacă nu există denominația "Veneția". Putem să percepem în ea "venire", "advenire", precum Leiris, dacă facem un joc de cuvinte: fiind atenți la
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal însă, vai, sute de mii de oameni adunați într-o tribună și alte milioane care sparg semințe în fața unui ecran de sticlă știu ce va să zică șut (shot), ofsaid (off side), gol (goal), "pălitură de osîndă" (penalty) etc. Atunci
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]