7,152 matches
-
familie a emigrării și asimilării și un roman social despre Detroit, unul dintre cele mai simbolice orașe americane. Jeffrey Eugenides mărturisea că a intenționat să facă portretul intim al unei persoane intersexuale, văzut dinăuntru. Însă Middlesex este un adevărat roman epic american, o "Odisee - Greatest Hits". Cu siguranță, acesta este "romanul despre hermafrodit". Dar la fel de bine poate fi romanul despre Detroit; romanul despre grecii americani. Și multe altele. Middlesex, povestea unei metamorfoze, vorbește despre reinventarea identității: grecii devin americani, femeia devine
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Daniel Cristea-Enache Lumea în două zile ascunde, sub rămășagurile funebre ale lui Antipa (funcționar la Starea civilă, ocupându-se cu încheierea și eliberarea actelor de deces), un pariu al autorului însuși. Ambiția de constructor epic a lui George Bălăiță reiese cu limpezime din modul în care este structurat romanul: în două mari părți, aproape egale ca întindere, corespunzând celor două zile (solstițiul de iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
de naivitate din partea autorului să o expună ca atare, în chip transparent didactic, precum în moralitățile medievale. Arta prozatorului român se vede însă tocmai din amestecul savant al substanțelor caracterologice și din fărâmițarea conflictului central într-o sumedenie de particule epice elementare, frânturi de scene, crâmpeie de episoade, gesturi mărunte și "întâmplătoare" împrăștiate de un suflu puternic pe pânza albă a tabloului. La sfârșit, abia, cititorul constată cu surprindere că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
îl ascult, vocea lui sfătoasă și pătrunsă vizibil de o responsabilitate cu care s-a împăcat deja, o voce prietenească și oarecum paternă, desfășoară imagini ample, panoramează istoria artei de la plain air-ism și pînă astăzi, articulează, în stilul unic al epicii bănățene, fraze enorme, despletite, cu subordonate multiple și cu ideea recuperată abia la sfîrșitul întregii demonstrații. Asta era, Silviu, îi răspund eu, chiar de acest moment aveam nevoie ca să pot începe textul, de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
Anton Celaru Romanul Conacul (în curs de apariție la Ed. Hasefer și din care publicăm în aceste pagini două fragmente) este una dintre amplele fresce epice realizate de Isaac Bashevis-Singer, plasată de astă dată în contextul evoluției dinamice a societății poloneze după eșuarea răscoalei din 1863 împotriva ocupației rusești. Devenim martorii evenimentelor dintr-un mediu familial evreiesc foarte ramificat ca tipologie socială, religioasă, culturală, economică. Punctul
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
ficși!"), ori de unghiile manichiurate (!) ale unui bătrân șofer de țară, numai bune să pipăie dedesubturile pasagerelor luate peste rând. O problemă și mai serioasă apare la asamblarea efectivă a cărții. Este acceptabil decupajul propus de autor, cu împărțirea materiei epice în șase mari capitole, alocate unor diferite personaje feminine. E logic ca fiecare capitol să aibă o anumită autonomie, fixând verosimil cadrele unei existențe și ale unei tipologii. Dar romancierului i se pot reproșa vizibile carențe compoziționale: intercalarea unor fire
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
singurătate și autoanulare voioasă. l Revista APOSTROF, numărul din martie 2005, are ca temă în dezbatere Decalogul. Invitați 125 de scriitori să comenteze una sau mai multe din Cele zece porunci, în orice formă ar dori-o, inclusiv în formă epică sau de poem - au răspuns 27. Admirabila poetă Marta Petreu, redactor-șef, întotdeauna inspirată și superior orgolioasă în a face din Apostrof o revistă de prestigiu, o revistă de cultură și civilizație, bine scrisă cu constanță, le mulțumește colaboratorilor acestui
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
a unui echilibru tonic prin apelul la resursele tradiției e mai cu seamă interesant în poezia lui George Meniuc. Un conflict niciodată rezolvat definitiv. Conjunctural, după 1940, va exploata un filon folcloric, salvator. Șoltuzul Graur, din 1945, e un poem epic patriotic cu o versificație patetică, în metru popular, și o narațiune amplă, ce nu mai sunt în genul poeziei care ne interesează astăzi. Baladescul și colindul se potrivesc dispoziției ludice a versului. Colindul cerbului, din 1965, pare o rescriere palidă
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
din teritoriul înalt al ideii. Ca și Br�ncuși, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Br�ncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile și îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
de spiritualitate și melancolie, a Castelului Solitude, transformat pentru artiștii bursieri într-un loc de creație, confruntări și refugiu din calea zgomotelor lumii. Rodica Binder: Die verschlukte Musik / Muzica înghițită este un roman de familie cu o foarte elaborată partitură epică. Am să vă adresez prima întrebare în termeni destul de brutali: cîte procente biografie și cîte procente ficțiune există în paginile acestei cărți? Christian Haller: Oh, este înainte de toate o întrebare dificilă... aceea de a-mi cere să exprim în procente
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
burgheziei, un crepuscul care a fost mai îndelungat în România decît în Germania (mă refer desigur la primul război mondial). R.B.: Din acest amestec de biografie, istorie, documentaristică și ficțiune rezultă un roman care se lasă cu greu definit: elementul epic nu are o pulsație puternică, textul este foarte elaborat, structurile narative sunt subtile și elementele simbolice abundă. În ce măsură acest roman este o arheologie a României de altă dată, dar și a propriului eu, ca depozitar al memoriei unei familii? C.H.
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
posibile transferuri care s-au manifestat în momentul contactului cu orașul, cu locuitorii lui. R.B.: Nu am recurs întîmplător la cuvîntul arheologie pentru a califica romanul dumneavoastră. El mi se pare construit în straturi succesive și această stratificare a elementului epic, care nu este o materie solidă, ci mai degrabă una difuză, intuitivă, se alimentează tocmai din rezervorul memoriei. La finele cărții, fiul - eul narator - care dorește să reconstituie din amintirile mamei universul copilăriei ei, se identifică în cele din urmă
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
produce o transfuzie de memorie, de la mamă la fiu, un fel de identificare a psyché-ului celor două personaje principale. Romanul este însă structurat și muzical - și am impresia că și elementele vizuale dețin un rol improtant în construcția așa-zis "epică". De pildă, figura penelor, a descrierii lor cromatice, procedee care funcționează întocmai unor teme muzicale sau unor refrene. Cum v-a venit această idee? C.H.: Cred că nu se poate dinainte programa așa ceva. Dacă am proceda întocmai - spațiul creației s-
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
lui inițială. Cmbinație de sofisticărie narativă și lejeritate stilistică, niciodată comode pentru cei care doresc să le afle toate înțelesurile, cărțile de proză ale lui Dumitru Radu Popa (fie ele volume de povestiri, romane sau pseudoromane) sînt niște incitante șarade epice, pretext pentru subtile dezbateri între specialiști, dar și o lectură plăcută pentru cei care obișnuiesc să citească o carte în metrou, pe drumul zilnic dintre birou și casă. Dumitru Radu Popa, Sabrina și alte suspiciuni, Ed. Polirom, Iași, 2004, 226
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
contemporaneizărilor" și se întreabă, la final, ce se află dincolo de toate interpretările date operei lui Caragiale. În articolul Rebreanu versus Rebreanu, notează diferențele dintre stilul nuvelelor și cel al romanelor autorului lui Ion, observând că primele nu anunțau deloc creațiile epice următoare. La Camil Petrescu, autorul ține să demistifice, avertizân-du-și cititorii în privința personajelor din Patul lui Procust: "Orice idee de spontaneitate confesivă trebuie din capul locului exclusă" (p. 153). Iar când discută receptarea lui Arghezi, observă just că nu a existat
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
prozei. Despre această ediție a doua a cărții lui Eugen Simion, revăzută și atât de substanțial sporită, voi spune mai departe câteva lucruri. Este vorba în actuala ediție, așa cum precizează autorul în prefață, "de încercarea de a cuprinde totalitatea operei epice a lui Mircea Eliade, inclusiv literatura confesivă, de a o reanaliza, acolo unde este cazul, în raport cu documentele publicate în ultimul deceniu". Aceste documente ivite în amintitul interval, în a căror lumină opera epică eliadescă se impune a fi reanalizată, sunt
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
de încercarea de a cuprinde totalitatea operei epice a lui Mircea Eliade, inclusiv literatura confesivă, de a o reanaliza, acolo unde este cazul, în raport cu documentele publicate în ultimul deceniu". Aceste documente ivite în amintitul interval, în a căror lumină opera epică eliadescă se impune a fi reanalizată, sunt jurnalul, memoriile, proiectele de roman rămase în ciornă (Ștefania, Viață nouă, Gaudeamus), corespondența. Dramaturgia lui Eliade (piesele Iphigenia și Coloana nesfârșită) este și ea examinată în noua ediție a cărții lui Eugen Simion
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
Eseistica, publicistica politică și culturală, studiile despre aspectele mitului, despre istoria credințelor și ideilor religioase sunt și ele aduse în discuție, fără a fi însă obiect de examinare sistematică. Lucrarea nu este o monografie, ci un studiu amplu dedicat literaturii epice eliadești, aici intrând romanele, nuvelele, prin extindere și piesele de teatru, precum și scrierile de factură confesivă, memoriile, jurnalul, corespondența. în nota de pe ultima copertă Eugen Simion spune ceva despre titlul noii ediții a cărții sale și anume că l-a
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
unor sensuri, după cum și indicarea măsurii în care scrierile analizate (reconstituite) își găsesc acea "justificare estetică" de care vorbește Eugen Simion. În spiritul acesta procedează criticul,reușind să ofere în cartea sa imaginea concludentă a bogăției de forme a universului epic eliadesc dar și a denivelărilor, a diferențelor de cote valorice din cuprinsul său. La țigănci este pentru Eugen Simion "o capodoperă a fantasticului românesc" în timp ce Noaptea de sânziene este "o grandioasă ratare". Pe strada Mântuleasa este o capodoperă (și ea
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
până în 1937 sunt "excepționale" , dar cele de după "nu mai sunt atât de interesante". Eliade devine în ele "prudent, cenzurează emoțiile, elimină aproape complet viața foarte intimă din narațiunea confesivă". Dar și prin eșecuri, prin experiențele ratate, nu chiar puține, opera epică a lui Mircea Eliade îi apare criticului "productivă" pentru literatura română, căci și acestea au clintit inerții: În timp ce romanul românesc mergea măreț și liniștit pe albia cunoscută, verificată, Eliade încearcă să-i mute cursul. Agită spiritele, schimbă conflictele, tipologia..." "Un
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
se potrivesc și lui însuși. Spuneam și mai sus: critica sa este mobilizată de viziunea totalității. Se poate vedea în multe din cărțile sale, în trilogia critică închinată "ficțiunii jurnalului intim" și la fel în acest studiu fundamental consacrat operei epice a lui Mircea Eliade.
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
deopotrivă pozitivistă și idealistă. Personajele apar ca niște caricaturi prăbușite sarcastic sub apăsarea conștiinței narcisiste, dar confiscată de seducția pentru un potentat politic al culturii oficiale comuniste, tovarășul Mierlă. Ele au date biografice sumare. Se văd angrenate într-o figurație epică redusă la căutarea simultană, așadar în contratimp, și de aceea ratată, a unora de către ceilalți. Vizitele lor nefinalizate au pretexte culturale. Totul se desfășoară într-un lanț al slăbiciunilor tragice. Fostul universitar și politician burghez Herescu, în timp ce este căutat de
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
despre politic, etic, eroic, morală și justiție. Ca un Jupiter Tonans vrea să poarte roba tuturor justițiarilor procuror, judecător, avocat. De fapt, permanenta dedublare, În absența interlocutorului virtual, a prins atât de bine pe autor, Încât, adesea, a Înlăturat conștient epicul consistent În narațiunile sale propiu-zise. Îndată după apariția cărții Viața pe un peron (1981), precum și a celuilalt roman Un om norocos (1984), scriam cu o reală convingere că punctul de plecare În epica lui Paler Îl constituie cultura, așezarea ei
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
textul literar, dar libretul se deosebește de textul dramatic prin faptul că este mult mai aerisit, esențializat, chiar schematic, reprezentând doar scheletul pe care urmează să se dezvolte întreaga construcție sincretică. Aceasta, însă, nu va completa din punct de vedere epic, textual, ceea ce îi lipsește libretului în comparație cu textul dramatic deorece principalul mijloc de expresie este unul non-verbal, muzica. Elementele-lipsă, pe care le voi numi în continuare variabile, urmează a fi deduse, intuite, dar niciodată stabilite cu exactitate, de către compozitor, regizor, dirijor
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]