948 matches
-
la sfatul lui Casaubon ("Synesii episcopi Cyrenensis opera", ed. nouă, 1633); în 1613 și 1614 discursurile lui Themistius și Julian (ed. nouă, 1630); în 1616 "Breviarium historicum Nicephori"; apoi, după câteva lucrări poetice și oratorice, o ediție a operelor lui Epifanie în două volume (1622; ed. nouă, 1632), care a fost îngrijita la sfatul lui Jacques Gretser, S. J., și urma să fie inițial doar o traducere revizuită a lui Janus Cornarius. În 1622 și 1623 au apărut "Mastigophores", trei pamflete
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
fapt copiii unei surori, o altă , considerată soția lui . Termenii „frați” și „surori” folosiți în acest context pot fi interpretați în diferite moduri, și s-au adus argumente că ar fi copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară(conform lui Epifanie al Salaminei), copiii unei surori a Mariei(conform lui Ieronim), sau copii lui Clopas, care conform lui era fratele lui Iosif, sau a unei femei care nu a fost sora Mariei, mama lui Isus ( ipoteză modernă). Anumiți critici specialiști susțin
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
greacă de “văr”("anepsios"), iar cronicarul creștin Hegesippus face distincție între cei care erau "veri" ai lui Isus (anepsioi) și "frații" săi. Începând cu secolul al IIII-lea, doctrina a fost bine stabilită și aparată de către , Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, teologi importanți ai creștinismului timpuriu. Astfel cea mai mare parte a bisericii nu a aceptat ideea că Maria ar fi putut să aibă alți copii în afară de Isus. Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina susțin că acești bărbați
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
aparată de către , Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, teologi importanți ai creștinismului timpuriu. Astfel cea mai mare parte a bisericii nu a aceptat ideea că Maria ar fi putut să aibă alți copii în afară de Isus. Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina susțin că acești bărbați erau copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară. Ieronim, un alt important teolog al perioadei de început a creștinismului, susține deasemenea doctrina pururei feciorii a Mariei, dar argumentează ca acești "adelphoi" erau copiii unei
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
că majoritatea credincioșilor din perioada de început a creștinismului nu au pus la indoială această doctrină. Biserica romano catolică, citând pe Ieronim, susține că "adelphoi", erau verii lui Isus, dar biserica ortodoxă de răsărit, citând pe Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, susține că aceștia erau copiii lui Iosif avuți cu o primă soție ce a murit. Protestantismul modern în parte consideră că "adelphoi" sunt doar pe jumătate frați ai lui Isus, iar în parte nu se pronunță asupra subiectului
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
-n excese. Începi acum, la jumătatea cărții, să-ți dai seama de ce, de fapt, referințele de care cercetătoarea se ocupă nu sînt dintre cele ,bătute". Sînt păreri șocante pentru vremea lor, ieșite mai degrabă din niște intuiții cu stofă de epifanii decît din însăilări de argumente. Oamenii sînt, în teoria Simonei Weil, creația unui Dumnezeu narcisiac. Nenorociți, adică deplin goliți de ei înșiși, ajung, de-abia atunci, vasele de sticlă subțire ,prin care trece Iubirea divină a lui Dumnezeu pentru el
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
că El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Înălțarea la Cer a lui Iisus îi încheie activitatea pe pământ, activitate pe care o începuse, practic, cu trei ani în urmă, o dată cu Botezul în Iordan de la Ioan, când a avut loc prima Epifanie sau Teofanie din Noul Testament. Sf. Ev. Marcu ne prezintă evenimentul într-un singur verset, dar de mare profunzime dogmatică: „Deci, Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu“ (Marcu 16
Agenda2003-22-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281071_a_282400]
-
să nu fie nici asimilată, și nici redusă, este nevoie de o relație asimetrică. Ca să existe dialog, trebuie să existe diferență de nivel. În această dimensiune apare celălalt. La Înălțimea corpului uman stând În picioare: fața celuilalt apare deasupra corpului (epifanie). Lévinas a făcut din față o metaforă vie a alterității. Celălalt se prezintă „din față”, adică arătându-și fața. Fața este ceea ce văd din celălalt:ea este vizibilă. Însă are un statut aparte În cadrul vizibilului: este expresivă. Fața Își oferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prima dramă a absolutului din literatura noastră: Solii păcii (în „Literatură și artă”, 1900-1901). Un conflict interior, născut de jindul după un suprafiresc ideal, capătă aici veșmânt de basm și de alegorie: prințul Viorel renunță la preapământeana Ileana pentru Simina, epifanie a perfecțiunii abstracte și inaccesibile, dar la capătul nefireștii asceze pe care și-o impune, a torturilor așteptării îl întâmpină Solii păcii (apariții sumbre, cu model în teatrul lui Maurice Maeterlinck), anunțându-i moartea. P. a mai publicat drama Frații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ființă în altă ființă”, materializat metaforic în toposul ninsorilor domoale și al ninsorilor cu privighetori (Chip și suflet, 1979, Ninsori și privighetori, 1988). Versurile din volumul Schimbarea la față (1990) propun o viziune spiritualizată, care se traduce - arghezian - în rugă, epifanie, imn și psalm. SCRIERI: Chip și suflet, Chișinău, 1979; Căsuța de miere, Chișinău, 1982; Ninsori și privighetori, Chișinău, 1988; Schimbarea la față, Chișinău, 1990; Kapkanî pameati [Capcanele memoriei], Moscova, 1991; Miere eretică, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Adriana Iliescu, O retorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287372_a_288701]
-
ceea ce ar trebui să ne rănească la fiecare pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din când în când câte ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru că apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, daca n-ai fi învelit
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Sus s-a oficiat o liturghie duminicală de către un sobor de preoți format din Nicolae Lomicovschi din Vama, George Pauliuc din Burla, Nicolae Popovici din Pârteștii de Jos, la strană aflându-se cantorii Nicu Șindilar din Pârteștii de Sus și Epifanie Vasilovschi din Solca. Au fost de față la acest eveniment protopopul Ioan Mândrilă de la Rădăuți, academicianul Ion Gh. Sbiera, preoții Nicolae Sbiera (paroh de Botoșana), Epifanie Bacinschi (paroh de Solca), Dimitrie Dan și Ilarie Bădăluță. După liturghie, convoiul s-a
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
de Jos, la strană aflându-se cantorii Nicu Șindilar din Pârteștii de Sus și Epifanie Vasilovschi din Solca. Au fost de față la acest eveniment protopopul Ioan Mândrilă de la Rădăuți, academicianul Ion Gh. Sbiera, preoții Nicolae Sbiera (paroh de Botoșana), Epifanie Bacinschi (paroh de Solca), Dimitrie Dan și Ilarie Bădăluță. După liturghie, convoiul s-a îndreptat spre Cacica, unde a fost întâmpinat de primarul Friedrich Wendrichowski și de locuitorii satului. Soborul de preoți a sfințit apoi piatra de temelie a bisericii
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
deznădăjduit din Evanghelie: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!", - iar paginile sale agonale, de luptă pentru dobândirea unei certitudini, sunt dintre cele mai tulburătoare. Când spun asta, mă gândesc în primul rând la acel moment mistic, în care trăiește revelația unei epifanii, convinsă că a vizitat-o Dumnezeu. Pentru ca, imediat după înalta fervoare a acelei clipe, să recadă în terestru: „Minunea, dacă a fost într-adevăr, și-a lăsat amprenta pentru prea puțină vreme. Imi voi găsi dubiile, «negreala», tristețile și disperările
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
de găsește-ți mereu o prietenă cu picioare mai lungi decît ultima. Cam facil și convenabil, aș zice, mai ales că individul e cel care decide care-i ultima "păpușă", la ce vîrstă îi parvine etc. În al doilea rînd, epifaniile lui Xavier pică exact la timp, de exemplu, una din tipese îl lasă baltă și chiar atunci, nu înainte, nu în timpul, fix după, el realizează că frumusețea ei era prea perfectă pentru a fi pe gustul lui. Comod, nu? Pe
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
Fără a se intra în dialog cu alte viziuni, cel mai cunoscut la noi dintre opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în spectrul kafkian, al unui spațiu blestemat, al devastărilor totalitare. Dimpotrivă, celebra "Zonă" parcursă de personajele filmului "este spațiul epifaniei (subl. E.D.), al descinderii harului divin". Riscăm finalmente să fim abandonați în serii de aporii necomentate - preț al "nejudecării aproapelui". În suita acestor stări, pe urmele observațiilor lui Alex. Leo Șerban (care-și intitulează comentariul "Un artist sovietic"), aș adăuga
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
Ali erau cei care se recunoșteau În shi’a, grupul adepților, ce dăduseră viață aripii eretice a Islamului, șiiții. O doctrină inițiatică, ce vedea continuitatea revelației nu În meditația reînnoită asupra cuvintelor profetului, ci În Însăși persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică a islamismului, care ajungea Încet-Încet să fie infiltrată de toate doctrinele ezoterice din bazinul mediteranean, de la maniheiști la gnostici, de la neoplatonici la mistica iraniană, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
restaurant așezat chiar deasupra mării. Din acest moment relatarea se fragmenta, o deduc din frânturi de dialog pe care Belbo le Înșiruia fără ghilimele, ca și cum ar fi transcris pe viu pentru a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră cu mașina până unde se putea, apoi continuaseră drumul pe acele cărări obișnuite În Liguria, de-a lungul coastei, pline de flori și inaccesibile, și găsiseră restaurantul. Dar, abia așezați, pe masa vecină cu a lor văzuseră un cartonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bennie pe canapeaua psihiatrului pentru a-și rezolva problemele cu mânia, dezamăgirea și criticile celorlalți la adresa lui. „Moartea tatălui meu a echivalat cu o respingere totală.“ Spunea asta sau ceva asemănător la fiecare ședință, iar de fiecare dată suna ca o epifanie spontană. Bennie primise camera mea la Vila cu vedere superbă, vizavi de camera Verei, la capătul culoarului. Hotelul avea această politică de a-i mulțumi pe conducătorii grupurilor de turiști și le dădeau camere cu vedere spre munte, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să-i cunoști viața și visele ca și cum ar fi fost ale tale. Trebuia să simți disperarea de a-ți dori să rămâi În viață. Cartea a fost mai greu de scris decât se așteptase ea. Vârtejul de idei esențiale și epifanii puternice apărea minimalizat pe hârtie. Se transformaseră În cuvinte fixe și nu mai reprezentau o dezbatere interioară vie. Totuși, a terminat-o și era entuziasmată și emoționată să afle ce vor crede oamenii, felul În care munca ei le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de întâia speță" autorul își trece discursul exegetic într-un alt registru de analiză, cel al "rațiunii practice". Archaeus-ul poporului român este factorul explicativ al istoriei și destinului nostru, dar și temei al devenirii și construcției naționale. "Munca este o epifanie a arheului, deci devine măsura lucrurilor, a adevărului și libertății" (p. 60). Evident, autorul se referă aici la "munca pentru sine" a poporului care nu poate fi deturnată decât, fie "prin forță brută", fie "prin tirania ideilor apriori" (comunismul ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat Bursucul. Eu, Călăuza, am fost trimis să vă îndrum, să vă susțin și să vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru a o trăi ca pe o ocazie de jubilare, și nu ca pe un factor de tulburare. Această prudență face ca practica imediată să fie privită ca fiind cea mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]