628 matches
-
un cerșitor încoronat întreaga Europă, căutând ajutor, și se întoarse apoi fără nici o ispravă la Bosphor, Vatatzes gonise succesiv pe bulgari dintr-o parte a Traciei, silise pe Manoil Comnen, despotul Epirului, să deziste de la titlul de împărat și impusese epigonilor dinastiei Comnenilor din Epir omagiul de fidelitate cătră tronul împărătesc din Niceea. Dar laurii aliatului nu lăsau nici pe regele româno-bulgar în liniște, încît se căia de pe acuma de alianța sa cu Vatatzes; căci presimțea cu drept cuvânt și se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Politica românească Înainte de 1918: naționalism, liberalism și modernizare instituțională 48 Educația medicală și instituțiile publice de Îngrijire a sănătății, Înainte de 1918 53 Iuliu Moldovan: educația și cariera sa În sectorul public de Îngrijire a sănătății 55 Moldovan și Astra 63 Epigonii lui Moldovan: Petre Râmneanțu 68 Iordache Făcăoaru 70 Alți eugeniști de la Școala din Cluj 73 Mișcarea eugenistă din București 74 Capitolul 2 - Soluție eugenică 81 O nouă paradigmă științifică 81 Paradigma științifică 84 Gândirea despre ereditate În România, Înainte de 1918
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Politica românească Înainte de 1918: naționalism, liberalism și modernizare instituțională 48 Educația medicală și instituțiile publice de Îngrijire a sănătății, Înainte de 1918 53 Iuliu Moldovan: educația și cariera sa În sectorul public de Îngrijire a sănătății 55 Moldovan și Astra 63 Epigonii lui Moldovan: Petre Râmneanțu 68 Iordache Făcăoaru 70 Alți eugeniști de la Școala din Cluj 73 Mișcarea eugenistă din București 74 Capitolul 2 - Soluție eugenică 81 O nouă paradigmă științifică 81 Paradigma științifică 84 Gândirea despre ereditate În România, Înainte de 1918
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și al altor probleme legate de sănătate. În 1967, la puțin timp după moartea sa, regimul comunist i-a recunoscut doctoratul - un pas important pentru reabilitarea reputației sale - și i s-a acordat titlul de membru al Academiei Române de Medicină. Epigonii lui Moldovan: Petre Râmneanțutc "Epigonii lui Moldovan \: Petre Râmneanțu" Moldovan a recrutat cu atenție câteva generații de colaboratori și studenți care au mers pe urmele sale și au contribuit la difuzarea ideilor și programelor eugenice, fie În cadrul Universității din Cluj
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de sănătate. În 1967, la puțin timp după moartea sa, regimul comunist i-a recunoscut doctoratul - un pas important pentru reabilitarea reputației sale - și i s-a acordat titlul de membru al Academiei Române de Medicină. Epigonii lui Moldovan: Petre Râmneanțutc "Epigonii lui Moldovan \: Petre Râmneanțu" Moldovan a recrutat cu atenție câteva generații de colaboratori și studenți care au mers pe urmele sale și au contribuit la difuzarea ideilor și programelor eugenice, fie În cadrul Universității din Cluj și al școlii sale de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
normalului. Paul Zarifopol a făcut cândva următoarea admirabilă observație: „Pentru Dostoievski materialul violent era obiect de experiență normală; de aceea expunerea lui are acea obiectivitate, și dramatică și narativă, care minunează pe oricare cititor priceput și neprevenit”. Alți scriitori ruși, epigoni ai lui Dostoievski, au fabricat, nu fără talent, „misticism” și „suflet rusesc” cu destulă vogă pe piața pariziană și pe alte piețe: D. Merejkovski și Leonid Andreev, de exemplu, au dat o însemnată contribuție în această direcție (care reprezintă la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tot aici, că le refuză „cu înverșunare”. Imitația și epigonismul sunt consecințe necesare ale marilor opere; dacă le vrem pe acestea trebuie să le admitem și efectele. Dar care sunt marile opere care să justifice imitația? Ai cui sunt acești epigoni? 6. Cred că în ce privește o revoluționare a sensibilității și deci propriu-zis a „esteticii” (gr. aisthanomai = a simți) orice adevărat poet produce o atare comoție, deci o revoluție. Îmi vin în minte, așa la iuțeală, deci irezistibil, câteva nume: Baudelaire, Rimbaud
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
serios, doar dacă nu cumva vrem să fim evoluați în toate, în afară de chestiunea nebunilor, limitându-ne convenabil să-i înlăturăm. Mai sunt și nebuni care se uită la fețele oamenilor și la comportamentul lor. Dar asta nu pentru că ar fi epigoni ai pozitivismului lombrosian (așa cum insinuează cu vulgaritate Ferrara), ci pentru că au cunoștințe de semiotică. Știu, cultura produce coduri, acestea produc comportamentul, el, la rândul său, este un limbaj, iar într-un moment istoric în care limbajul verbal este în întregime
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
armata lui Tudor. Călătoria se dovedește însă o finalitate fără scop, ocazie de taifas nesfârșit și de plutire în infinitul posibilului. Romanul consacră o tehnică epică amenințată în scrierile ulterioare să alunece în manierism, transformând pe autor în propriul său epigon. Ea se bizuie pe un relief temporal accidental, care ar fi făcut deliciile unui stilist ca Tudor Vianu. Deschizând la întâmplare cartea, se poate întâlni oricând un dialog ca acesta: „- Știu, spuse ea, că va veni o revoluție. Numai că
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
prin două înrâuriri esențiale care s-au întrepătruns: cea franceză, de la Stendhal până la Proust și Gide, și cea românească, prin Nae Ionescu, doctrinarul „trăirismului”, și prin Camil Petrescu, ca atitudine estetică. Se pune în relief că, departe de a deveni epigonul acestora, Mihail Sebastian și-a conturat o fizionomie proprie sub semnul autenticității. Analiza romanelor e făcută printr-o permanentă corelare și confruntare cu opiniile teoretice ale prozatorului, cu mărturisirile din interviuri și corespondență, precum și cu punctele de vedere formulate de
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
Tristele lui Ovidiu, în versuri nu lipsite de umor, Eteria este, la F.-B., un cataclism cosmic, dar și o răsturnare ilară a ordinii naturale. Câteva stihuri din Moldova la anul 1821 sunt cunoscute datorită prelucrării lor în poemul eminescian Epigonii („S-au întors mașina lumii, s-au întors cu capu-n gios/ Și merg toate dimpotrivă, anapoda și pe dos”). Moldova la anul 1829 aduce elogiul păcii, reașezarea vremurilor fiind văzută ca o revenire a veacului de aur. Suplement la
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
și asimilabil gândirii -, sentiment care face ca viziunea sa să fie organică”. Această percepere specială a timpului dobândește înfățișări particulare în O, rămâi, expresie a unui timp paradisiac, în Afară-i toamnă („timpul încărcat de tristețe și fatalitate”), în vreme ce în Epigonii sentimentul dominant este al disoluției lucrurilor, al unui timp trecând inexorabil. Progresiv, poetul „a răsturnat perspectiva timpului, întorcând ochii (de la viitor) spre trecut, unde a stabilit plenitudinea lucrurilor cari în prezent trec, se duc, se destramă și mor”. G. a
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
și de soarta lumii de la țară, și o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic detașează unele pagini din Povestirile lui Spulber, Hotare și singurătăți, În grădina lui Naș Mușat și Nopți de Moldova pe fundalul epigonilor lui Sadoveanu. Conștient de necesitatea unei maniere care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu inflexiuni satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi (continuat în numărul 3), replică la opiniile pe această temă exprimate de G. Panu în „Săptămâna” și „Epigonii”. Mitologia sacralității harului și concepția despre lirismul intelectual al școlii simboliste, în linia Mallarmé-Valéry, iar la noi - Al. Macedonski, sunt asociate în apărarea principiului artei pentru artă: „Arta nu e o meserie și nu slujește în principiu decât sieși, și
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
artă” indică intenția unei deschideri culturale ample. Publică versuri Tudor Arghezi, Ion Pillat, Zaharia Stancu, Radu Boureanu, iar Ion Vinea e prezent cu un fragment din romanul Lunatecii, Hortensia Papadat-Bengescu cu nuvela Fetița între lupi, Gala Galaction cu Scrisori către epigonii Simforozei, Victor Eftimiu cu schița De vorbă cu dracu, în timp ce Teodor A. Naum traduce din Catul. Critica este susținută de E. Lovinescu (Hortensia Papadat-Bengescu), Nicolae Petrescu (Despre originalitate), Ion Biberi (Rimbaud văzut de Jacques Rivière), Șerban Cioculescu (Predealul și poetul
REVISTA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289255_a_290584]
-
REVISTA SOCIETĂȚII „STUDENTUL ROMÂN”, publicație apărută la București, lunar, din februarie până în aprilie 1888. Student încă, I.A. Bassarabescu este colaboratorul cel mai perseverent, publicând nuvele (Flăcău bătrân, Oglinda) și poezii. Mai scriu versuri Const. Conțescu și un epigon eminescian, Scarlat, precum și I.I. Livescu. Din Montesquieu se traduce, sub inițialele Gh. T. M., Gelozia, din Chateaubriand C. Mălinescu oferă o variantă românească pentru Rugăciunea de seară pe podul unei corăbii, iar Al. Slătineanu transpune studiul Luna este sau nu
REVISTA SOCIETAŢII „STUDENTUL ROMAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289263_a_290592]
-
și un activ membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), organizând în Bucovina numeroase șezători literare cu cei mai importanți scriitori. Volumul Poezii (1909) este în bună măsură, în nota vremii, îndatorat sămănătorismului. R. e însă, în primul rând, un epigon al lui Octavian Goga, iar contemporanii îl vor identifica și îl vor aprecia aproape exclusiv pentru locul de unde provenea. Afirmându-și originea țărănească, el încearcă să schițeze frumusețea aspră a copilăriei, farmecul satului și al naturii sau „relatează” cu încântare
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
industria de Înaltă tehnologie au luat forma unei rețete pentru succes. Investitorul isteț a devenit noul erou - gen Horatio Alger -, cu diferența că, dacă eroul american original a trebuit să muncească din greu și să depășească obstacole pentru a reuși, epigonii săi moderni trebuiau să asculte de informații șușotite pe stradă, să-i aleagă pe câștigători și să-l cheme pe agentul de bursă. În cele din urmă, bursa a căzut, lăsând milioane de membrii ai generațiilor baby-boom și X fără
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
concluziile morale sunt scoase, cu totul exagerat, în evidență. Versuri și anecdote versificate dau Petre Dulfu și Th. D. Speranția. Au mai colaborat V. Alecsandri, G. Coșbuc, B.P. Hasdeu ș.a. Se republică și poeziile Mai am un singur dor, Glossa, Epigonii și Kamadeva de Mihai Eminescu. Scriitorii din care se traduce sunt Fénelon, Turgheniev, Pușkin (Țiganii), Millevoye. Revista are o bogată rubrică de literatură populară, la care au trimis fragmente din culegerile lor I. Pop-Reteganul, Iuliu Tuducescu, M. Lupescu ș.a. R.
LUMINA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287901_a_289230]
-
compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc individualitatea, originalitatea. S. este unul din primii scriitori români care a utilizat posibilitățile oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că nu l-a citat în Epigonii, se pare că Eminescu i-a cunoscut scrierile. Câteva satire (Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam, Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țară) sunt de fapt
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Chagrin d'amour Toamna curgea frumos în colțul acela liniștit de oraș, pe strada ce purta numele unui poet local, mai puțin cunoscut, pomenit însă de Eminescu în celebrul poem „Epigonii”. Măriuca se obișnuise treptat cu viața la internat, deși programul era întrucâtva cazon: trezirea la 6,30, înviorarea la care fetele ieșeau cu greu, moțăind încă, spălarea la spălătorul unde curgea numai apă rece, îmbrăcarea, masa de dimineață, veșnicul ceai
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
scrie, caravana guvernamentală trece. * Cîteva lucruri de citit în LUCEAFĂRUL nr. 27: un interviu al d-lui Gh. Grigurcu, un articol virulent al d-lui Marin Mincu despre stupefiantele aprecieri literare găzduite săptămînal de COTIDIANUL ale doctorului Al. Ciocâlteu (Nichita, epigon minor al lui Rilke, romancierul G. Călinescu egal Nimicul, Camil Petrescu scriind despre Bălcescu în anii '50 spre a fi cadorisit de regim cu o casă etc.!!), și obișnuita rubrică a d-lui Alexandru George. Să spicuim din aceasta din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
o serie de continuări alternative, notate pedant cu a, b și c. În 1990 L. revine cu un roman, Calendarul de nisip, confirmând consecvența exemplară cu sine, dar și disponibilitatea unui autor care izbutește să nu-și devină sie însuși epigon. Cartea exploatează până la epuizare toate efectele care se pot scoate dintr-o rețetă a romanului în roman, despre care unul dintre personaje crede că se ocupă cu „treburi de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
lui a avea la trecut. Dacă avutul ontologic nu rămâne în trecut, ci debordează prezentul, încălcând domeniul lui a fi, el se preschimbă în „avut pseudoontologic”. A fi „se sublimează” în a avea. Foarte simplu spus, își devine copie palidă, epigon. Insul aflat în această situație a căzut în „lumea lui pseudo”. El nu este, ci pare. Cazul și mai grav e acela în care cineva se lasă asimilat nu de propriul avut ontologic (devenit pseudoontologic), ci de al altora. Efectul
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
după cum vom vedea, de anumite prejudecăți ideologice (antiiudaism, antipăgânism, antieretic), face dovada unei reale temperări în comparație cu alte discursuri, anterioare sau contemporane (ca de pildă, al lui Hipolit sau al Sfântului Ioan Gură de Aur). El nu este deci un simplu epigon al unei tradiții uriașe pe cale de dispariție, ci face parte cu drepturi depline din această mare tradiție, aducându‑i anumite corecturi. În fine, sinteza anticristologică a lui Theodoret ne poate lămuri asupra uneia dintre etapele „evoluției” mitului Anticristului în creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]