287 matches
-
cercetători sunt de părere că imaginea oferită de Cezar este esențialmente iluzorie, pentru că pornește de la premisa că galii ar fi avut un panteon unitar, cu un număr limitat de divinități majore, având fiecare dintre ele o funcție specifică, deși mărturiile epigrafice sugerează o situație destul de diferită. Într-adevăr, În textele epigrafice este amintit un număr foarte mare de divinități, cea mai mare parte dintre acestea fiind menționate o singură dată; iar mărturiile care se referă la cele atestate de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esențialmente iluzorie, pentru că pornește de la premisa că galii ar fi avut un panteon unitar, cu un număr limitat de divinități majore, având fiecare dintre ele o funcție specifică, deși mărturiile epigrafice sugerează o situație destul de diferită. Într-adevăr, În textele epigrafice este amintit un număr foarte mare de divinități, cea mai mare parte dintre acestea fiind menționate o singură dată; iar mărturiile care se referă la cele atestate de mai multe ori sunt concentrate mereu Într-o arie geografică limitată. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legată În mod clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă de toponimie, care relevă, de exemplu, cultul zeului Lugusxe "Lugus" Într-o arie vastă care cuprinde Franța (Lyon, Laon), Olanda (Leida), Silezia (Liegnitz) și Britania (actualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jura pe zeii propriului trib, este la fel de adevărat că, uneori, se jura pe „zeii principali”, adică, evident, pe zeitățile principale preamărite pe Întreaga insulă. Spuneam mai sus că multe dintre numele zeităților galice ne sunt cunoscute mai ales din tradiția epigrafică, dar și prin intermediul unor autori clasici care nu s-au lăsat prinși de practica interpretării. Acesta este, de exemplu, cazul lui Lucanus care păstrează, probabil din Înclinație spre exotism, numele indigene a trei mari divinități galice: et quibus immitis placatur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și iubitor: această nevoie uriașă stă la originea răspândirii În lumea celtică a cultului așa-ziselor Matronaexe "Matronae". 9. CULTUL MATROANELORTC "9. CULTUL MATROANELOR" În Încercarea de a analiza semnificația exactă a acestui cult - de la care ne rămân numeroase atestări epigrafice și figurative - este bine să acordăm atenție informației etimologice; avem aici bine-cunoscutul sufix *-no-, care exprimă reprezentantul a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui străvechi cult popular tribal. 10. PREOȚIITC "10. PREOȚII" Ar fi totuși o eroare de perspectivă istorică să ne imaginăm o antinomie veche și stabilă Între religia oficială și cultul Matroanelor, pentru că, În epoca anterioară cucerii romane, după cum atestă documentația epigrafică, cele două au avut o coexistență pacifică, astfel Încât cucerirea romană a fost instrumentul care a promovat involuntar cultul Matroanelor prin efectele sale devastatoare asupra Întregii culturi galice: dar de acum Încolo suntem În perioada romanizării. Dimpotrivă, În perioada anterioară cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcția lor este aceea de a proteja, de a salva și de a-și conduce credincioșii la izbândă. Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos de origine germanică sau de la cele influențate În mod special de tradițiile locale; cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere, dacă cercetăm izvoarele egiptene și documentele epocii despre acest eveniment, rezultatul este, din nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației Israelului în Egipt datorită picturilor, basoreliefurilor și a câtorva documente scrise. Această cercetare ne permite să afirmăm că relatarea biblică este verosimilă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cisterne cam 1200 de cubiți [circa 540 m] și înălțimea stâncii deasupra capului minerilor era de 100 de cubiți [circa 45 m]. Aceste lucrări sunt bine documentate și putem vorbi despre ele cu relativă certitudine. Corespondența dintre descoperirile arheologice, documentele epigrafice și textele biblice este perfectă sau cvasi. Din păcate, această situație, după cum vom vedea imediat, este destul de rară. 3. Campania asiriană împotriva lui Iuda în anul 701 î.C. Merită să ne oprim asupra campaniei lui Senaherib din anul 701
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Israel” care adoptă metode foarte diferite și ating rezultate adesea contradictorii. După anii ’70, numeroși cercetători au pus în discuție chestiunea acelor „Istoriei lui Israel” care se mulțumeau doar să parafrazeze textul biblic și să valideze parafrazările cu documente epigrafice și descoperiri arheologice. Cartea clasică de acest fel - astăzi foarte contestată - e cea a lui WERMER KELLER, Și totuși Biblia are dreptate, Litera, București 2009. Originalul german se intitula Und die Bibel hat doch Recht. Forscher beweisen die Warheit des
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
antică și medie a României alocă spații considerabile pentru desfășurarea unei demonstrații xenopoliene a continuității: după modelul marelui istoric care a condus contra- ofensiva românească în bătălia asupra permanenței românești pe teritoriul Daciei Traiane, manualul administrează metodic probele arheologice, numismatice, epigrafice și lingvistice ale continuității în campania de demantelare a teoriei imigraționiste (Daicoviciu et al., 1984, pp. 72-75). Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, teza simplă a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic cărturarii Școlii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-lea, manualele postcomuniste au reinstrumentat cazul istoriografic împotriva "netemeiniciei teoriei imigraționiste", mobilizând o impresionantă colecție de probe moștenite de la acțiunile similare întreprinse de A.D. Xenopol, care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 59). Mărturiile epigrafice ale continuității, dovezile arheologice ale continuității, dovezile numismatice ale continuității și dovezi lingvistice ale continuității, administrate cu scrupulozitate procedurală pe lungimea a trei pagini, probează fără drept de apel că "teoria roesleriană, care-i aducea pe români din Peninsula Balcanică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]