1,174 matches
-
mai mare experiență a vieții sale, precum epilepsia la Dostoievski. De aceea, pe Cioran nu-l interesează decât cei care suferă, cei care trec prin experiențe la fel de delirante că el. Pentru el, Dostoievski, cu personajele sale fără credință, asasini, tâlhari, epileptici, cu luciri de sfințenie ce ating demonicul, este Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie Cioran, cărțile lui fiind, de fapt, sinucideri ratate. El se vede lucid pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bolnavilor psihici ne afectează direct din primul moment, prin modalitatea subiectivă de inducție ideo-afectivă realizându-se înseși premisele intuitive ale psihodiagnosticului expresiei: • nevroticii impresionează prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
nevroze: nevroza isterică, nevroza obsesivo-fobică, nevroza anxioasă; • la psihoze: psihozele traumatice, din epilepsie, din oligofrenie. Pe deasupra, există o relație evidentă între normalitate, boală psihică și limbaj. Iată câteva corelații amplu prezentate de St. Stössel și D. S. Ogodescu: •eșuarea operațională a epilepticului; • eșecul valorizării la depresiv; • însingurarea schizofrenului; • șurubul infinit al eșuării obsesive; • descentrarea isterică de la sensul major la determinanți; • lumea amorfă a oligofrenului 178. Drept consecință, subiectul nu se poate integra în colectivul grădiniței (școlii) de masă și are nevoie de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
câte patru kilometri dus și întors, ci rămâne tot mai des la școliță și se întoarce acasă numai seara, după cursurile de după amiază.” (42, p. 104 ) „Pedepsia” rămâne totuși cel mai dureros capitol al vieții lui Ion Creangă. Prima criză epileptică o are în august 1877, tocmai când țarul Alexandru al II lea al Rusiei trece prin Iași, boala împiedicându-l să-l vadă. Conștientizând gravitatea și ireversibilitatea bolii, repeta tuturor, cu resemnare, că „De acu nu-i mult pân’ departe
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scriam)... Hașiș, mescalină, morfină, curara și meritai erau cele cinci elemente din care se modelau ziduri și arbori, fețe umane cu ochi roz și buze violete, automobile incolore și translucide asemeni puricilor de baltă, semafoare ca niște creiere cu focar epileptic activ. Farmacia 111 profețea, benzinăria de lângă podul spre Voluntari vorbea în limbi, cofetăria de la Teiul Doamnei vindeca prin punerea mâinilor, Teatrul Mic împiciorongea șontorogii, biserica Anglicană dădea foc catargelor toamnei, ivite la orizont, cu o lentilă tatuată. Și câte și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din categoriile marginale ale societății. 9.1.5. Purtătorii stigmatului Printre cei aleși pentru a se specializa în arta divinatorie sunt și persoanele ce poartă cu ele povara stigmatului fizic (fie că este înnăscut, fie că este dobândit) sau psihic (epilepticii, nebunii). Stigmatul devine un semn al unei predispoziții către practicile divinatorii, magie și vrăjitorie. De exemplu, în multe din credințele popoarelor, copilul născut cu căiță pe cap poate deveni strigoi sau vrăjitor. Michel Foucault 205 scria în 1972 că nebunia
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului, prin modul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pilota ca pilot militar a căzut în Scoția. A fost înmormîntat mai întîi la St. George's Chapel, apoi în mausoleul familiei de la Frogmore, Windsor. John Charles Francis ("Johnny"), născut la 12 iulie 1905 la Sandringham, a fost din nefericire epileptic și a murit la vîrsta de 14 ani, la 18 ianuarie 1919 la Woodfarm din Wolferton (Norfolk). Din pricina bolii de care suferea, a fost ținut departe de ochii publicului, fiind ceea ce englezii numesc a skeleton in the cupboard. În ziua
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
într-o zi cînd prințul străbătea călare, în fruntea unui regiment de gardă, distanța dintre Hyde Park și palatul Buckingham. Netulburat, Eduard a călărit mai departe. ** Eduard l-a luat în calcul și pe mezinul familiei, prințul John, care era epileptic și deci nu putea accede la tron. *** După The House of Windsor (v. Bibliografia). ************************ În timpul croazierei efectuate cu Simpson și cercul lor de prieteni intimi în Mediterana, s-a lăsat filmat în șort și cu bustul gol. ** Deși se știa
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pedepse divine. În cartea lui Iacov stă scris: „Dumnezeu rănește, Dumnezeu pansează; El te îmbolnăvește, mâinile sale te vindecă“. în perioada biblică, se menționează frecvent multe boli intestinale, sexuale, de ochi, de picioare. Acestora li se adăugau afecțiunile cardiace, crizele epileptice, eczemele. Leproșii, dar nu numai, erau considerați de către preoți ca impuri. Se pare că știau că șoarecii, șobolanii transmit ciuma. Unele texte relatează cazuri de reanimare prin insuflare de aer gură la gură (Cartea regilor). Anatomia și fiziologia erau mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
evreii cunoșteau și dizenteria, litiaza vezicală, hemoroizii, varicele, icterul, psihopatiile. Iudeii se temeau de mușcăturile de câini, viespi, șerpi. Operau cezariene, puneau ventuze, vindecau entorse, luxații, puneau proteze, castrația era interzisă și pe animale. Foloseau somnifere, analgezice. Căsătoriile cu alienați, epileptici, hemofilici erau interzise ca și cele privind pe contagioși. în Levitic și-n Cartea numerelor se prescria ca bolnavii venerieni să fie izolați iar preoții și medicii procedau ca atare. Hidroterapia se recomanda și curativ și preventiv la toată lumea. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
melancolia autistă, cu forme depresive, evolutive spre suicid. Ei descriu diferite forme de manii, transformările și consecințele lor. Jérome Cardan face discriminare între perfidie și perversie; Felix Platter face clasificarea psihopatiilor, a diferitelor deficite cerebrale, dezechilibre mentale, distingând între manifestările epileptice, stările de excitație nervoasă și psihoze. Dar faima medicinii în Renaștere este dată de anatomiști. Numărul lor e mare și numele unora a rămas înscris în principala lor descoperire. Cităm doar câteva exemple: Trompa lui Eustache; Puntea lui Varole; Arcada
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cl. Bernard, anglo americanul Charles-Eduard Brown-Séquard îi continuă opera, căreia îi adaugă descoperirile sale. Debutul și-l face la Paris ajungând apoi profesor de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a descris o afinitate și pentru beta-endorfină, egală cu cea manifestată de receptorii Miu. 4. Receptorii Sigma au afinitate enkefalin-specifică și mai redusă pentru alcaloizi morfinici și endorfine. Activați, sunt responsabili de următoarele efecte: disforie, hipertonie, tahicardie, tahipnee și convulsii epileptice. Naloxonul este citat ca antagonist. 5. Receptorii Epsilon sunt înalt specifici pentru legarea beta-endorfinei. Atât substanțele opioide exogene (naturale sau sintetice), cât și cele endogene (endorfinele) se cuplează stereospecific cu receptorii opioizi în sistemul nervos central și alte țesuturi, numai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Green Centre și deja, conform legilor firii, Clodagh și Molly aveau nevoie de un energizant. Evident, când Clodagh nu a vrut să îi mai cumpere lui Molly încă o înghețată, aceasta a început tămbălăul. Se purta de parcă avea o criză epileptică, rostogolindu-se pe podea, dându-se cu capul de plăcile de marmură, scâncind și urlând. Clodagh a încercat să o ridice, dar Molly s-a sucit ca o caracatiță. —Te urăsc! a urlat ea. Deși era rușinată, s-a forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le sărută cu ochii Înlăcrimați, mă privește intens, Își acoperă fața cu mâinile mele; e decisă să, mi le coboară pe gât, mi le strânge tandru pe lujerul gâtului ei, „Omoară-mă“, șoptește cald; eu cad În mijlocul străzii ca un epileptic, se repede, Îmi ia capul, mi-l strânge la piept, e speriată, preocupată, mi se dedică toată; vrea să mă acopere cu corpul ei, să nu mă vadă nimeni, să nu mă văd nici eu; Îmi revin brusc, mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
L-aș vrea plecat din Spania, dar îl iubesc. Și poate că-l iubesc și pe bezmeticul acela de Primo de Rivera, care regretă ce-a făcut cu mine, după cum regretă ce-a făcut cu Spania. Și simt pentru bietul epileptic Martínez Anido, care, într-o criză, cu spume la gură și tremurând tot, îmi cerea capul, simt pentru el o milă care e duioșie, căci presupun că nu-și dorește nimic mai mult decât iertarea mea, mai ales dacă bănuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând prin Paris mai rece și mai elegant decât însuși versurile sale; pe epilepticul acela, numit Feodor Dostojewski. Îi luam pe toți cu mine între încărcătoarele cu gloanțe, din care nu am trimis nici unul, căci nu am ucis pe nimeni, însușindu-mi astfel pe nedrept hrana și solda, pe care Statul mi le servise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frumos rezumat de teletextul canalului TVR1: „Viața unei văduve care face față cu greu problemelor legate de educația celor două fiice, dintre care una este preocupată de științele naturii (Matilde) și interesată de efectul gama asupra...”, iar cealaltă (Ruth) e epileptică (epilepsia nu mai este menționată pe ecran pentru a se menaja sensibilitatea doamnelor cu coc cuib ce se uită oricum la alt film). Care sînt, totuși, lucrurile notabile În acest film cumsecade: cel puțin 30% din dialogurile piesei ecranizate vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
este plin. Sub globurile mișcătoare de cristal, masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este o poveste captivantă a unei tinere femei care devine în mod inexplicabil și disperat bolnavă. Emily Rose trăiește viziuni terifiante și îndură convulsii distrugătoare ce o ruinează din punct de vedere fizic. Este diagnosticată de un neurolog ca fiind epileptică, dar medicația prescrisă se dovedește a fi fără efect. Simptomele ei se înrăutățesc, și un al doilea diagnostic dat de psiholog este acela că Emily nu suferă numai de epilepsie, ci și de psihoză. Fata se hotărăște să apeleze la
Agenda2006-12-06-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284889_a_286218]
-
atunci. Dar un fel de dezgust invincibil învinse iarăși: nu avea chef să chibzuiască nimic și nu se apucă să chibzuiască; începu să se gândească la cu totul altceva. Se gândi, printre altele, și la faptul că în starea lui epileptică avea un stadiu, aproape de criză (numai dacă această criză îi venea în realitate), când deodată, prin tristețea, prin întunericul sufletesc, prin presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acolo -, în acest moment parcă începe să-mi fie pe înțeles expresia neobișnuită că timp nu va mai fi.“ „Probabil, adăugase el zâmbind, aceasta este tocmai secunda în care n-a apucat să se verse urciorul cu apă, răsturnat, al epilepticului Mahomed, care, totuși, a izbutit să vadă în clipa aceea toate lăcașurile lui Allah.“ Da, la Moscova se întâlnea des cu Rogojin și nu doar de asta vorbeau. „Rogojin mi-a spus adineaori că pe-atunci i-am fost frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]