KorAP: Find »[drukola/base=epistemologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...78 >

1,945 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu celelalte discipline umane. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că domeniul psihopatologiei se înfățișează ca un veritabil spațiu epistemologic bine conturat, în care viața psihică anormală ne dezvăluie aspecte extrem de interesante, de un mare polimorfism și complexitate, deschizând noi perspective în cunoașterea și înțelegerea persoanei umane. Concluziile care se desprind din orice studiu psihopatologic invită la o reflecție particulară

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
obiect de studiu „sănătatea, suferința și boala” în sfera vieții sufletești. Tulburările psihice sunt considerate ca „experiențe sufletești morbide”, cărora se încearcă a li se da o interpretare apelându-se la metodele filozofiei. În sensul acesta, psihopatologia își precizează cadrul epistemologic prin atitudinea sa metodologică față de obiectul de studiu. Aspectul practic care se desprinde de aici este noua dimensiune și semnificație a relației „medic-bolnav”, precum și interpretarea suferinței psihice ca formă particulară de manifestare ontologică. 1. Normalitate și anormalitate în viața psihică

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
o „stare de conștiință” are semnificația „trăirii” pierderii echilibrului interior prin alteralitate, situație care face ca ființa umană să se înscrie pe o altă traiectorie a existenței sale. Această constatare are în primul rând o semnificație valorică, care, în plan epistemologic, plasează înțelesul suferinței umane, indiferent de cauzele care au produs-o și de natura ei, în planul înțelegerii și al interpretării antropologice a persoanei umane. Astfel pusă problema, între suferința produsă de boala somatică și suferința produsă de boala psihică

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ele rămân interioare fiind prin aceasta strict individuale persoanei bolnavului. Aceasta determină ca procesul de cunoaștere și înțelegere să nu aibă un caracter direct și imediat, întrucât nu poate fi obiectivat, ci numai postulat, prin metoda reflecției filozofice. Demersul cunoașterii epistemologice a naturii morbide a vieții sufletești, se constituie din „discursul bolnavului”, singura formă de acces direct la interioritatea acestuia. Analizând „faptele psihopatologice” cuprinse în „discursul bolnavului” se ajunge la un important material posibil de a fi supus unei „interpretări hermeneutice

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
a alteralității persoanei umane. Acest punct de vedere antropologic schimbă complet înțelesul suferinței psihice deschizând în felul acesta calea unei abordări psihopatologice de factură antropologică. Abordarea antropologică a fenomenelor psihice morbide pune ca temă de reflecție nebunia, dintr-o perspectivă epistemologică lărgită. În cazul acesta însă nebunia, prin sfera conținutului ei, depășește cadrul strict delimitat al bolii psihice. Prin aceasta sunt depășite „limitele epistemologice” impuse cu strictețe de procesul de „medicalizare” a nebuniei 3. Ceea ce este în esența sa nebunia, depășește

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
factură antropologică. Abordarea antropologică a fenomenelor psihice morbide pune ca temă de reflecție nebunia, dintr-o perspectivă epistemologică lărgită. În cazul acesta însă nebunia, prin sfera conținutului ei, depășește cadrul strict delimitat al bolii psihice. Prin aceasta sunt depășite „limitele epistemologice” impuse cu strictețe de procesul de „medicalizare” a nebuniei 3. Ceea ce este în esența sa nebunia, depășește cu mult sfera bolii psihice. Dincolo de aspectele sale pur medicale, aceasta se înfățișează ca un domeniu mult mai larg și mai nuanțat al

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Prin aceasta ele exprimă o restructurare a ordinii interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității”. Gândind în felul acesta simptomatologia clinico-psihiatrică, vom descoperi că „simptomele bolii psihice” reprezintă materialul din care, din punct de vedere epistemologic, se constituie „discursul (contextul) alteralității” sau al „negativității ființei umane”. Simptomul depășește astfel cadrul criteriologic al delimitării medico-psihiatrice a bolii psihice, devenind prin înțelegerea conținutului său lărgit o veritabilă „semiotică epistemică” a nebuniei. Dar, din această perspectivă, „semiotica nebuniei” iese

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Simptomul depășește astfel cadrul criteriologic al delimitării medico-psihiatrice a bolii psihice, devenind prin înțelegerea conținutului său lărgit o veritabilă „semiotică epistemică” a nebuniei. Dar, din această perspectivă, „semiotica nebuniei” iese din cadrele „semiologiei clinico-psihiatrice” constituind, așa cum spuneam mai sus, contextul epistemologic al unei antropologii psihopatologice explicative care justifică statutul psihopatologiei ca domeniu de cunoaștere specific al anormalității psihice. 2. Domeniul psihopatologiei Istoricul și cadrul problemei Psihopatologia ca știință constituit recent în sfera disciplinelor psihologice. Înțelegerea sensului și a scopului urmărit atât

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și interesul științific începe să se orienteze, în această perioadă, asupra investigării caracteriale. Putem afirma că din acest moment începe să se configureze domeniul psihologiei ca știință. Pentru G. Gusdorf „fiecare știință reprezintă un punct de fixare pentru o atenție epistemologică, în contextul global al gândirii la un moment dat”. Aceasta implică o redistribuire mintală a cunoștințelor acumulate într-un domeniu dat. În secolul al XVIII-lea termenul „psihologie” se instituie definitiv, deși el lipsește la Hume, Condillac, Locke, care vorbesc

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
s-au dezvoltat, ca discipline independente, în mod succesiv, plecând de la bazele puse anterior psihologiei. Se consideră că orice termen care desemnează o disciplină științifică este mai mult decât un simplu cuvânt, el fiind în primul rând expresia unei concepții epistemologice. Introducerea de „termeni noi” care desemnează un domeniu științific coincide cu construirea unui ansamblu autonom care grupează multiple date disparate și dintre cele mai diferite (G. Gusdorf). J. Starobinski notează faptul că termenul „psihiatrie” a fost creat și introdus de către

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
umanului, pe când psihopatologia, răsturnând problema, caută ca să aducă o semnificație nouă a umanului, justificând în felul acesta realitatea nebuniei. Plecând de la întrebarea dacă „trebuie să situăm nebunia în sfera umanului, sau umanul în sfera nebuniei?”, se desprinde un important domeniu epistemologic, deosebit de complex, cel al „bolilor mintale”, în care distingem trei direcții: psihiatria, psihopatologia și epistemologia științelor nebuniei (M. Thuilleaux). Elementul comun care le apropie, concentrându-le în același cadru, este persoana umană, ființa sub multiplele sale determinate: biologic, psihologic, istoric

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
a alteralității psihice. Din acest motiv „epistemologia psihopatologică” se înfățișează ca o modalitate aparte de cunoaștere și de înțelegere a nebuniei, a fenomenelor psihice morbide, în sensul precizat de K. Jaspers, diferind astfel de „metoda experimentală”. Două probleme de ordin epistemologic se pun în sfera psihopatologiei: a ști și a cunoaște. Deși aparent diferite ele se completează întâlnindu-se în intenția lor finală. A ști, este partea formal-externă a problemei. A cunoaște reprezintă descifrarea conținutului intern, privind semnificația faptelor observate. Coroborate

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
metoda psihopatologiei nu va mai fi „observația clinică”, cum este în cazul psihiatriei, ci o reflecție de ordin filozofic asupra naturii ființei umane aflată în stare de suferință psihică. Se diferențiază, astfel două direcții metodologice: a) cunoașterea științifică de factură epistemologică, în cazul psihiatriei; b) înțelegerea filozofică de factură hermeneutică, în cazul psihopatologiei. Ajunși la acest punct de demarcație al celor două aspecte metodologice, observăm că avem de-a face cu două câmpuri de cunoaștere științifică; acestea, deși se constituie în

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
dirijat „patologicul” în normal. Întrucât obiectul psihopatologiei nu se experimentează, ci este supus unei înțelegeri reflexive, vom aborda în continuare aspecte legate de spațiul clinic, considerat ca domeniu al gândirii în sfera psihopatologiei. Spațiul clinic se construiește ca un „spațiu epistemologic” în care își dau întâlnire limbajul, privirea și suferința. Acesta reprezintă spațiul vizionar în și prin care comunică între ei medicii și bolnavii. În acest spațiu al clinicii bolnavul își expune simptomele sale subiective pe care medicul le convertește în

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
înseamnă „a vedea și a ști în același timp”, susține M. Foucault. În felul acesta „limbajul devine idealul cunoașterii științifice” (M. Foucault). Orizontul experienței clinice se va constitui din „vizibil” și din „enunțiabil”. În sfera acestei „experiențe clinice” ca orizont epistemologic specific, M. Foucault distinge următoarele aspecte principale: 1) Structura alfabetică a bolii în legătură directă cu definirea privirii sau observației clinice. Segmentul observabil este impresia singulară pe care o receptăm din partea unui bolnav sau, mai exact spus, este simptomul clinic

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ca în cazul schizofreniei, sau procese cu evoluție cronică, progresivă, care duc la o deteriorare gravă a personalității așa cum apar ele în cursul evoluției sindromului demențial abiotrofic sau a altor sindroame psiho-organice cerebrale (traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism, PGP etc.). 6. Semnificația epistemologică a procesului psihic morbid Delimitarea și cadrul problemei Tulburarea psihică se înfățișează ca o schimbare a naturii ființei umane. Ea modifică persoana prin înlocuirea, în diferite grade de intensitate și forme de prezentare, viața sufletească interioară. Acestea au drept urmare fie

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
convinge: Tipul de termeni Cultural/emoționali Științific/raționali Nebunie Furie Sminteală Vedenii Păreri Frică Neliniște Neastâmpăr Alienație mintală Agitație psihomotorie Delir Halucinații Idei greșite Fobie Anxietate Impulsivitate Problema limbajului științific rămâne o temă permanentă în delimitarea, definirea și utilizarea „câmpului epistemologic” al unui domeniu de cunoaștere științifică. Semnificativ în sensul acesta ni se pare a fi comparația dintre „limbajul medicinei somatice” și „limbajul psihiatriei”. Ambele categorii de limbaj ale acestor domenii aparțin în mod egal sferei medicinei ca domeniu de cunoaștere

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
din minți” sau o „persoană rătăcită” etc. Terminologia este inspirată din comparația cu normele morale și sociale. Această terminologie are un caracter emoțional și ea exprimă teama și repulsia societății față de nebunie și de persoana nebunului. Constituirea și caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie Limbajul unei științe are la baza sa intenția de a exprima obiectul cunoașterii respective. Prin „termeni lingvistici” obiectul cunoașterii respective este separat de alte obiecte și determinat, fiind integrat în felul acesta în câmpul unui domeniu de cunoaștere

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mod particular de cunoaștere; - un mod particular al conștiinței; - un mod particular de asimilare și utilizare a valorilor și normelor culturale în planul comportamental; - personificarea sau delimitarea unui anumit „tip uman” ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie și psihologie? Câmpul epistemologic al psihologiei și psihopatologiei este un spațiu mintal, în care „conceptele denominative” exprimă „subiectul psihologic” normal sau patologic, pe care-l desemnează. Acest câmp epistemologic are un caracter variant, întrucât „conceptele operaționale” care desemnează

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
particular al conștiinței; - un mod particular de asimilare și utilizare a valorilor și normelor culturale în planul comportamental; - personificarea sau delimitarea unui anumit „tip uman” ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie și psihologie? Câmpul epistemologic al psihologiei și psihopatologiei este un spațiu mintal, în care „conceptele denominative” exprimă „subiectul psihologic” normal sau patologic, pe care-l desemnează. Acest câmp epistemologic are un caracter variant, întrucât „conceptele operaționale” care desemnează și definesc „stările sufletești” au și

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie și psihologie? Câmpul epistemologic al psihologiei și psihopatologiei este un spațiu mintal, în care „conceptele denominative” exprimă „subiectul psihologic” normal sau patologic, pe care-l desemnează. Acest câmp epistemologic are un caracter variant, întrucât „conceptele operaționale” care desemnează și definesc „stările sufletești” au și ele un caracter variant în raport cu „atitudinea metodologică” față de „obiectul cunoașterii”. În sensul acesta o analiză, sumară, poate pune în evidență modul în care au evoluat

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
manieră arbitrară, în primul rând din punct de vedere lingvistic, „etichete patologice”. Natural că acest punct de vedere este pur speculativ și privește aspectele formal-externe, de ordin lingvistic al psihiatriei și psihopatologiei, neafectând în nici un fel esența interioară a „obiectului epistemologic” al acestor discipline. Este pur și simplu o „dispută lingvistică” legată de dificultățile inerente de articulare între „fenomenul psihic morbid” și „denumirea” acestuia. Discursul psihiatric este unul de ordin clinico-medical. În comparație cu acesta discursul psihopatologic este unul de factură psiho-filozofică, urmărind

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
prin care bolnavii îi expun medicului propria lor suferință. Acesta are o valoare deosebit de importantă, întrucât de aici se pornește în cunoașterea și înțelegerea formelor suferinței umane, atât în medicina somatică, cât și în psihiatrie. Limbajul empiric precedă întotdeauna limbajului epistemologic, întrucât el este expresia suferinței bolnavului respectiv, al atitudinii sale față de impresiile produse de „transformarea” patologică care survine în existența sa. Spre deosebire de limbajul epistemic, care este un limbaj rațional, limbajul empiric este un tip de limbaj emoțional și subiectiv, comunicând

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
nuanțat, mai divers decât cel științific, întrucât este subiectiv și urmărește prezentarea trăirilor personale și al atitudinilor bolnavului față de propria sa suferință. În mod egal limbajul științific este un „cod” universal, un instrument cu și prin care specialiștii delimitează câmpul epistemologic al suferinței, operează judecăți în interiorul acestuia și comunică între ei. Din aceste motive limbajul științific are un caracter de rigurozitate, este convențional și adaptat necesităților unui model strict de gândire, de regulă cauzală sau fenomenologică. În cazul medicinei somatice limbajul

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
din care medicul psihiatru va reconstitui ulterior configurația personalității bolnavului, „imaginea clinică a bolii”, dar și limbajul epistemic, care să delimiteze sfera disciplinei respective. Se poate desprinde clar acum, pe baza celor relatate mai sus, că în cazul psihopatologiei, câmpul epistemologic al acesteia se fundamentează pe și prin limbaj. El fiind rezultatul analizei limbajului empiric din care se elaborează ulterior limbajul științific. În felul acesta câmpul epistemic al psihopatologiei reunește atât limbajul bolnavului, cât și limbajul psihiatrului. Primul are caracter expozitiv-narativ

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]