310 matches
-
și Încă pe aceeași lungime de undă... Cu tot greul, exilul are uneori avantajul unor regăsiri sentimentale, prietenești, ceea ce, acasă, e tocmai dimpotrivă. Pe curând și cu tot dragul, Mircea Zaciu * Bonn, 13 februarie 1994 Dragă Norman Manea, Relația noastră epistolară s-a Întrerupt de mult timp, din vina mea, cred. E drept că am și fost mereu hărțuit, apoi pe drumuri Între Germania și țară (unde mă seacă un proces pentru casă și problema cărților mele, În primul rând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și nici nu vreau să ascund că-mi pare bine că ai suferit. Măcar atâta... Dar să nu mai vorbim. Să punem cruce." "Nu-i principalul..." Atunci ce este principalul? Căsătoria? Dar căsătoria ei nu face parte din psihopatia mea epistolară. Și de ce "măcar", dacă m-a înțeles și m-a absolvit? Ori poate nu m-a absolvit din inimă? Dar contrazicerea dintre cele două cuvinte din fraza ei scurtă rămâne totuși. Și prea doza cu grijă ceea ce-mi spunea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
evreii, Mărturisitorul (antologie), Miniaturi constituie deja repere bibliografice, iar Hronic legionar este excelentă sursă de documentare pentru oricine dintre cercetătorii competenți și probi ai providențialului fenomen legionar. L-am cunoscut târziu, În 2004, la Fetea, dar comunicarea noastră telefonică și epistolară era mai veche. M-au impresionat profund bărbăția, demnitatea și discreția cu care și-a purtat crucea până la capătul vieții pământești. Era și de o modestie rar Întâlnită. La slujba de Înmormântare, oficiată În Joia Mare (20 aprilie), au vorbit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi putut aduce științei și culturii românești inestimabile servicii. Nimeni nu știe unde Îi zac osemintele. Aiudul acesta! Câte oseminte sfinte ascunde În pământul lui!” În primele luni ale anului 2004, am avut o lungă, obositoare și chiar Îmbolnăvitoare dispută epistolară cu un cunoscut intelectual (este vorba despre Andrei Iustin Hossu din Cluj) din țară În legătură cu Înscrierea În Mișcarea Legionară a genialului poet, dramaturg și filosof Lucian Blaga. Preopinentul nostru susținea cu obstinație că Lucian Blaga n-a fost membru al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi plângând și sărutîndu-și mâinile. Ceea ce o va face pe Friedgard să exclame la sfârșitul unei scrisori: "De-ar exista doar mîini!" Ultima zvâcnire epistolară a pasiunii lui Cioran are loc pe 28 noiembrie: "Tocmai ieșisem. După câteva minute a trebuit să mă întorc: fiecare respirație era ca un pumnal. Această boală de copii, când îi atinge pe cei în vârstă, este iadul însuși. ― Brahms
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îl știam, poate ceva mai grizonat, ușor slăbit, dar nu mult. A fost o Întâlnire cordială, În limitele expansivității lui. Câteva glume despre vremurile de altădată, o reținere sobră cu privire la ultimul eveniment care ne făcuse complici și la bâlba lui epistolară. Comisarul De Angelis nu se mai arătase. Poate clasase dosarul, cine știe. I-am vorbit despre munca mea și a părut interesat. „În fond, e ceea ce mi-ar plăcea și mie să fiu, un Sam Spade al culturii, douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Intâi științifică, apoi literară. Lecturile din varii domenii 40 ale cunoașterii îl pregăteau pentru viața practică, pe când literatura îl propulsa în lumea ideilor, într-o meta-lume, aceea a valorilor spirituale absolute, precum iubirea, credința, mila. Mai adaugăm încă o mărturie epistolară, făcută Veronicăi în perioada definitivării poemului Luceafărul : „Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Intâi științifică, apoi literară. Lecturile din varii domenii 40 ale cunoașterii îl pregăteau pentru viața practică, pe când literatura îl propulsa în lumea ideilor, într-o meta-lume, aceea a valorilor spirituale absolute, precum iubirea, credința, mila. Mai adaugăm încă o mărturie epistolară, făcută Veronicăi în perioada definitivării poemului Luceafărul : „Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Terra nu este de fapt urgent - iată principiul meu. Invenția telefonului mobil, a mesageriei electronice, precum și a altor sisteme de interconexiune rapidă a dus de fapt la distrugerea unui gen literar extrem de drag mie - genul epistolar. Cîteva secole de operă epistolară au fost măturate astfel cu brutalitate din educația tinerilor și a contemporanilor noștri. Ori, eu mă opun acestei crime. Iată din ce motiv prefer să scriu scrisori de tip tradițional și nu răspund decît dacă mi se scrie în același
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mărfurilor, nu mele cîte unui client nou, Întotdeauna cu litere limpezi, mari și de tipar ca pe frontispiciile firmelor. Am credința că cele două propoziții, dintre care ultima neterminată, din fragmentul de misivă către fiica sa constituie singura ei strădanie epistolară, poate că singura Încercare de a Însăila un text pe hîrtie. Scrisorile către ai săi, În timpul primului război mondial, nu era nevoie să le scrie cu mîna ei, ar fi putut să le dicteze vreunui client al pensiunii. Pusese Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe insulă, după ce fiul meu cel mare și soția lui veniseră să mi se alăture, mi s-a înfățișat o doamnă <argentiniancă> - însoțită, pasămite pentru a o păzi - de fiica ei -, care aproape mă scosese din minți cu persecuția sa epistolară. Voia poate să-mi dea de înțeles că venea să facă pentru mine ceea ce ai mei, soția și copiii, nu făcuseră. Doamna cu pricina e femeie de litere, pe când nevasta mea, deși scrie bine, nu este. Dar acea biată femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea trează, știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu și de familie, despre belele economice și preferințele sexuale și tensiunile dintre indivizi și grupuri. Clocotul înăbușit. Mici invidii, spaime, plăceri, puroaie. Doar nu se ocupă blândul nostru popor bârfitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca de obicei, avea să aibă nevoie de mult mai mult decât două cuvinte pentru a descrie Întâmplarea și efectul pe care Îl avusese asupra lui. A doua zi avu parte de o bine-venită ruptură de Londra și de activitatea epistolară, prin Îndeplinirea unei mai vechi promisiuni de a vizita un prieten relativ nou, pe Arthur Benson, acasă la tatăl acestuia, Edward White Benson, arhiepiscopul de Canterbury. Îl cunoscuse pe Arthur Benson, care era director de colegiu la Eton, În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care Însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, În realitate, Îi erau adresate numai ei, asta reieșea, Își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sînt, În general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
testamentul și în scrisoarea de adio pe care George Demetru Ladima i-o adresează femeii înainte de sinucidere. Autorul o rugase pe Doamna T. să primească un rol într-o piesă a lui, dar răspunsul ei este categoric. Acceptă însă destăinuirea epistolară, așa că îi trimite trei scrisori în care-și dezvăluie sentimentele, concepțiile despre iubire, despre relațiile cu oamenii, despre viață. Prin frumusețea interioară, sensibilitate, utilizând analiza și introspecția, mijloc de cunoaștere a propriilor trăiri, dar și a celuilalt - D., X - doamna
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
deprinderile, moravurile și inerțiile ei, asociate adesea și paradoxal cu marile elanuri înnoitoare. Din această perspectivă, lucrarea sa Adevărul despre un destin politic. Gr. Al. Ghica (1849-1854), apărută la editura ieșeană Junimea, în 1973, constituie un sugestiv reper, iar spovedania epistolară a ultimului voievod moldav, făcută după încheierea mandatului său septenal, ministrului de Externe francez Al. Walewski, la 30 mai 1857, este demnă de orice antologie a neputinței politice românești. Dacă s-a ocupat cu stăruitoare consecvență - identificabilă pentru unele cazuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tablou revendicativ aproape complet, începând cu 1768. Memorii, cereri, corespondență către și cu înalte autorități politice ale marilor Puteri limpezeau revendicările românilor, le dădeau girul consecvenței și perseverenței. Frații Pârvu și Mihai Cantacuzino s-au aflat angajați într-o legătură epistolară directă cu Ecaterina a II-a și Maria Tereza. Atunci au fost invocate și înfățișate așa-zisele capitulații ale românilor. Nu este în intenția noastră să reluăm discuția, devenită astăzi superfluă, asupra autenticității lor. Important este să reținem că ele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și descompune, un fals ascultător ce mormăie și ațipește în timpul travaliului psihanalitic. Joseph uzează de tehnici narative elaborate pentru a-și spune povestea. Ceea ce nu poate fi spus direct se transformă în tulburătoare pagini confesive, trimise lui Daniel sub formă epistolară. Istoria sa este ancorată într-un loc îndepărat și într-un timp al căderii în trup - este fiul unor băcani dintr-un sat renumit pentru crescătoriile sale de porci. Memoria copilăriei e contaminată de un abur pestilențial, prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pour l’anémone, 1931, Égalité, 1935, Le Rire de la Naïade, 1935, Images d’Épinal, 1937, Feuilles de calendrier, 1939). Stabilită în Franța după 1946, B. continuă să publice, pe linia unor preocupări mai vechi, câteva cărți de evocare, în manieră epistolară, a unor personalități (La Vie d’une amitié, I-III, 1951-1957, Le Confesseur et les poètes, 1970, Échanges avec Paul Claudel, 1972). Proiectul unei lucrări mai ample, legată de istoria neamului românesc (La Nymphe Europe), va fi abandonat după primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea eroinei lui Samuel Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Sfântul Epifanie de Salamina (†403), Sfântul Vasile cel Mare (†379), Sfântul Grigorie de Nazianz (†389), Sfântul Grigorie de Nyssa (†394), Diodor de Tars († înainte de 394), Sfântul Ambrozie (†397), Sfântul Niceta de Remesiana, Fericitul Augustin și alții. Din bogata literatură patristică epistolară se desprinde deosebita grijă a Sfinților Părinți pentru păstrarea ecumenicității. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare cerea fiecărui episcop să aibă o atitudine ecumenică, rămânând în „dragostea frățească universală”. Un alt element deosebit de important pentru păstrarea și adâncirea ecumenicității îl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Domnului, această aristocrată și-a alcătuit o bogată bibliotecă teologică. Cu ajutorul lui Eugipiu, starețul mănăstirii Sfântul Severin, fondul ei se mărise cu operele Fericitului Augustin. Poseda și unele scrieri ale episcopului Fulgențiu de Ruspe, anume dedicate ei, fiind în legătură epistolară pe teme de viață spirituală. O interesa îndeosebi experiența monahală din Egipt. Setea ei de cunoștințe despre îndepărtata Tebaidă o îndrumase către Dionisie Smeritul, admiratorul teologiei și al Bisericii alexandrine printre romani. Cu relațiile și cu amintirile sale cărturărești despre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în această intuiție și credință a sa în Adevărul veșnic, în posibilitățile unității și ale dragostei umane. Prin toate aceste strădanii, Dionisie Exiguul își dovedește cu prisosință universalitatea personalității sale. Din cele prezentate mai sus desprindem următoarele considerații finale: Forma epistolară modestă în care se prezintă opera unuia dintre marii noștri compatrioți - Dionisie Exiguul sau Smeritul - reușește totuși să comunice contribuția sa la rezolvarea marilor probleme ale lumii creștine de atunci în căutarea împăcării și a unității. Totodată ea ne oferă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]