1,343 matches
-
fiecare din versurile lui." Fusese "omul cel mai discret, cald, politicos, inteligent, înțelegător, cu un grăunte de scepticism". Nelli era înzestrată nu numai cu talent descriptiv, dar și cu o acută percepție psihologică și o afectivitate învăluind mai totdeauna filele epistolare. Scrisorile Piei sunt, e de înțeles, cele mai numeroase, de unde și subtitlul volumului, și ele sunt de regăsit în ambele secțiuni, cronologic, integrale și cu adresanți numiți de fiecare dată, în Despărțiți de vremuri și, fragmentar, selectiv, așa cum a fost
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Cozia, unde intrase la bătrânețe, sau a fiicei lui Petru Șchiopu, dau seamă de faptele acestor femei, de a înzestra ori a ridica mănăstiri, făcute pentru pomenirea lor și a strămoșilor lor. În schimb, o săteancă din Moldova se desparte, epistolar, de bărbatul care a plecat în Țara Ungurească, dezlegându-l de căsătorie. În epoca dintre 1500 și 1700 femeia scrie doar dacă e doamnă, ori văduvă, neajutorată, neavând pe cine se sprijini în rezolvarea unei probleme, de la cele mărunte la
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
e destul de zgârcit. Nu aflăm foarte bine nici cine sunt personajele acestei istorii pe sărite, scoasă din cutiile cu scrisori, de bună seamă fragmentară, nici oarece despre schimbarea contextelor în care oamenii își scriu. Vedem că temele, tonul, intensitatea legăturilor epistolare se schimbă, dar despre natura acestei schimbări nimeni și nimic nu ne lămurește. Așa încât, demersul lui nu e, câtuși de puțin, didactic. Privit în ansamblul efortului pe care Iorga l-a dedicat strângerii scrisorilor, e o alăturare a femeii de
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
Mihai Voicu, vicepreședinte al PNL, a comentat cu umor scrisoarea președintelui CCR, Augustin Zegrean, către instituțiile UE. Voicu susține că Zegrean își exercită stilul epistolar în timp ce stă în concediu la mare. Vicpreședintele PNL atrage atenția că respectiva scrisoare nu ar trebui să aibă caracter oficial pentru că CCR este în concediu și nu poate constitui o poziție oficială. Am remarcat în ultima perioadă câteva ezitări și
Mihai Voicu, ironie fină la preşedintele CCR, Augustin Zegrean () [Corola-journal/Journalistic/43060_a_44385]
-
o poziție oficială. Am remarcat în ultima perioadă câteva ezitări și contradicții ale Curții în legătură cu situația pe care o cunoaștem cu toții, dar care a căpătat unele accente absolut exagerate. Înțeleg că domnul Zegrean, din concediu, de la mare, își exercită stilul epistolar și trimite scrisori către organisme europene cu privire la o situație din România pe care mai are puțin și o descrie ca fiind o nenorocire", a spus Mihai Voicu, conform Mediafax.. " Putem să ne adresăm câteva întrebări legitime: dacă scrisoarea domnului Zegrean
Mihai Voicu, ironie fină la preşedintele CCR, Augustin Zegrean () [Corola-journal/Journalistic/43060_a_44385]
-
Dar nu spre a o exploata documentar, cum făcuse (strălucit) Șerban Cioculescu, ci căutând secretele personalității „sucite” a celui pe care comuniștii l-au vrut împietrit sub chipul „criticului” încruntat al „burghezomoș ierimii”. Fără să facă o psihanaliză a operei epistolare - e un critic prea fin pentru o asemenea grosolănie -, Dan C. Mihăilescu scoate la iveală geologia sufletului caragialian și, subsecvent, tectonica unei narațiuni confesive de o năucitoare versatilitate. Consecințele acestei desfolieri a travestiurilor textuale depășesc cu mult simpla reevaluare a
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
lui/ enormă)// imaginea dintr-un film/ a unui manechin cu ochi uriași/ sparți/ după bombardament// și ochii mei lărgindu-se necontenit: mă uit cu tot cerul/ în tot cerul mă uit: absența enormă a tatălui...” Emoționante sunt și concisele paragrafe epistolare inserate în poem: „De la 14 septembrie și pînă la 10 octombrie mă voi odihni citind. Apoi, alte zece zile, să încerc să selectez niște poeme din cele vreo trei sute de pagini de dactilogramă ce s-au adunat. La ce bun
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
nici să inițiezi planuri, nici să le culegi roadele. Or, longevitatea pare asigurată de un șir lung de fapte care stau, toate, sub semnul versatilității, autoritarismului, construirii și, respectiv, demantelării de cabale. Jonathan Steinberg, reunind excerpte cu sutele din schimburi epistolare, jurnale, mărturii diverse și ecouri ale faptelor vremii, ajunge la un portret care produce, simultan, îngrijorare, stupoare și o puternică admirație. Evident că biografia sa a fost calificată ca una aptă să înlocuiască toate întreprinderile similare precedente care au în
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
Steinhardt că eu eram destinatarul. Dacă mi le-ar fi trimis mie, cu siguranță cărțile ar fi fost interceptate, dar lui Steinhardt nu mai aveau ce să-i facă, așa că el nu se simțea obligat să-și ascundă relațiile, inclusiv epistolare, cu prietenul de la Paris. Le declarasem și eu pe ale mele în 1969, dar după 1971 era mai bine să le uit. Scrisorile, sau ceea ce Securitatea a lăsat să treacă din cele trimise de Steinhardt lui Ierunca în perioada 1967-1983
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
Hortensia Papadat-Bengescu cunoștea noile tendințe din literatură, cultivarea analizelor minuțioase, preocuparea pentru psihologia abisală, transfigurate în text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv ori din cel epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat cu rigurozitate. De cealaltă parte, Katherine Mansfield își afirmă de la bun început interesul față de „experiență“, devorează
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
victorii de la Marna, din 7-9 septembrie 1914, bătălie în care francezii i-au învins pe germani, oprindu-le înaintarea spre Paris. 15 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755). Gânditor, filozof politic și scriitor francez al Iluminismului. Autor al romanului epistolar exotic Scrisori persane (1721), dar și al lucrărilor de istorie și filozofie politică Considerații asupra cauzelor măririi și decăderii romanilor (1734) și Despre spiritul legilor (1748). 16 Wilhelm al II-lea. Împărat al Reichului German (1888-1918), ultimul împărat al Germaniei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dar și o biografie a lui Napoleon Bonaparte, precum și Scrisori către Pauline, Viețile lui Haydn, Mozart, Metastasio, Roma, Neapole, Florența, Istoria picturii în Italia. 64 Pierre Choderlos de Laclos (1741 1794). Militar (ofițer) și scriitor francez, autor al vestitului roman epistolar Legături primejdioase (1782). De asemenea, a mai scris: Despre femei și educația lor (1783), Jurnalul Prietenilor Constituției (1790-1791), Despre război și pace (1795). 65 Honoré-Gabriel Riquetti, conte de Mirabeau (1749-1791). Scriitor, jurnalist, francmason, diplomat, revoluționar și om politic. A avut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
își făcea anual o cură recomandată de medicii săi și între cei doi s-a legat o amiciție, ulterior mărturisită și de cele circa 150 de scrisori schimbate între dânșii. De altfel, și Christine Reinhard a cultivat cu fervoare genul epistolar și scrisorile ei au rămas până azi un izvor deloc neglijabil pentru istoria românească a epocii, lucru confirmat și de N.Iorga în Istoria românilor prin călători. Acum doresc să semnalez doar această însemnare din Jurnalul lui Goethe, cu data
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Daniel Cristea-Enache O tristețe uneori luminoasă, alteori lichidă curge din volumașul epistolar Cerșetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are posibilitatea de a vorbi la telefon cu Lucian Raicu, ezită, amână, pur și simplu se blochează: ce să-i spună? Mai bine vorbesc, în locul lui, versurile din Dulapul îndrăgostit, volumul proaspăt publicat, ori aceste scrisorele menite să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu. n triste}e uneori luminoasă, alteori lichidă curge din volumașul epistolar Cerșetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are posibilitatea de a vorbi la telefon cu Lucian Raicu, ezită, amână, pur și simplu se blochează: ce să-i spună? Mai bine vorbesc, în locul lui, versurile din Dulapul îndrăgostit, volumul proaspăt publicat, ori aceste scrisorele menite să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25). Detaliile de negociere sunt extraordinare: "Târgul să zicem că s-a făcut numai pentru 200 de pagini și nu pentru 240. Atunci ar fi să primești
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
cu sadomasochismul "eroului" masculin din romanele lui Anton Holban. În 1948 (cam la jumătatea intervalului acoperit de corespondență), cei doi se căsătoresc, iar patru ani mai târziu Lucia dă naștere unei fetițe, Tatiana, pe care tatăl o va săruta tot epistolar, de departe. Un episod tulbure de adulter se încheiase prin manevrele unui ofițer de securitate (soțul încornorat) ca ibovnicul Dimov să fie înrolat în detașamentele de muncă ale armatei. De la mare depărtare, și din supapele unui program zilnic de muncă
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Cristian Teodorescu Bogdan Olteanu se radicalizează în genul epistolar. A trecut de la scrisorile închise, adresate președintelui Băsescu, la una deschisă, pe adresa lui Mircea Cărtărescu. Nici PNȚCD-ul lui Miluț nu se lasă mai prejos și îi scrie din anonimatul Biroului Executiv lui Patapievici. Bogdan Olteanu răspunde astfel unui
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
și penețecediștii, care n-au sclipit niciodată prin inventivitate, s-au gîndit să iasă și ei în public, ca Băsescu. Dar cum pe ei nu-i prea iau televiziunile în seamă, decît după ce proclamă cîte o enormitate, au ales genul epistolar. Șeful Camerei Deputaților îl acuză pe Cărtărescu de atitudine "carlistă", fiindcă scriitorul a scris despre el că ar fi o nulitate și ca om politic cu funcție înaltă, dar și ca simplu cetățean. Încercînd să pară familiarizat cu istoria autohtonă
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
de fildeș și să-i demonstreze cetății că-i genial prin acțiune de marketing. Au apărut rezolvări de tiraj cu ajutorul literaturii pornografice, al culegerilor de discursuri parlamentare, al poeziilor scrise de miniștri sau de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după '89, la noi sau
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
corespondență, mă încearcă gustul resemnării: sunt silit să admir o artă a cuvîntului de care știu prea bine că epoca actuală nu mai e capabilă. Trăim într-o lume în care scrisorile sînt pe cale de dispariție. Și odată cu stingerea genului epistolar pierdem o dimensiune esențială a literaturii propriu-zise. Ceva dispare definitiv, iar fenomenul e cu atît mai ireversibil cu cît noi ne prefacem că nimic nu s-a schimbat. Continuăm să scriem epistole, să ne trimitem misive și să publicăm volume
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]