1,539 matches
-
publice sau private - precum Banca Națională și palatele protipendadei, precum clădirea actualului Muzeu George Enescu - și portretist al aristocrației din vremea sa, devansându-l pe mai tânărul Eustațiu Stoenescu. Deși a fost un artist căruia i s-ar putea atribui epitetul - cu efect oarecum diminuativ - de "oficial", George Demetrescu Mirea a lăsat multe opere de valoare ce ar merita să fie reunite într-o expoziție restitutivă. Scrisoarea de față - încredințată cu ani în urmă de către regretata d-nă Marilina Oromolu, născută Simionescu-Râmniceanu
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
scrisoare particulară adresată prietenului său, Brutus Coste. Textul nu a fost destinat publicității și deci nu poate fi considerat o justificare față de contemporani, sau față de posteritate. Cu peste trei ani în urmă, într-o misivă adresată aceluiași destinatar, folosea un epitet deloc măgulitor: "Ce adorabilă zoologie și politica asta!" ș10 februarie 1948ț2. Ce efecte a avut politica asupra existenței eroului nostru aflăm din mai multe pasaje ale memorialisticii. Iată unul din ele: Niciodată n-aș fi crezut că voi ajunge la
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
care ar trebui să guverneze țara. Dar... e mai simplă politica lui hăis și cea, decât cea a responsabilității și a lucrului bine făcut. Vor fi oare românii gata să înlocuiască ”țiganca împuțită” cu ”parșivenia chiloțeilor”? P.S. Totuși, printre atâtea epitete și desuuri, ne mai guvernează cineva?”, a scris Diana Tușa.
Diana Tușa, despre Parșivel și Chiloței by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35311_a_36636]
-
lui Shakespeare, "Meistersinger" și Bernard Shaw calificați negativ. De data aceasta, fascinația e de ordin negativ, de fapt uimirea înaintea lipsei totale de discernămînt a unui scriitor de faimă universală. Peste patru zile, Mircea Eliade revine asupra aceluiași subiect, precizîndu-și epitetul, prin cel mai expresiv echivalent: "Je continue, fasciné, stupéfait, la biographie de Joyce. Le cas le plus extraordinaire d'auto-publicité que je connaisse".5) În fine, la 12 martie, ultima notă despre același autor: "Au fond Joyce avait raison d
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
ne amintește de cetatea Uxama din Hiberia, un oraș Înconjurat de ziduri „sarmatice”, În care locuitorii aveau „obiceiuri sarmate”. Același oraș figurează la Ptolemeu sub denumirea de Uxama Argelae. O inscripție latină descoperită În Lusitania pomenește de o femeie având epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum, iar o inscripție din Tarraconia ne vorbește de un magistrat Iarum din Uxama că era din gintea Ambirodacilor. Deci locuitorii Uxamei erau numiți fie sarmați, fie argeli (adică ardeleni), cum Își spuneau singuri, fie
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
florin, Florin Pupăză Pentru ce îl ataci pe Victor Ponta, în urmă cu o săptămână, folosind epitete pe care am crezut că le folosește doar Băsescu? Ataci primele personalități din PSD ca popularitate și după aceea aștepți ca cineva să îți pună pe tavă partidul. Trebuie să câștigi publicul PSD", a spus Mircea Geoană la emisiunea „Imparțial
Geoană îl avertizează pe Antonescu: Fără electoratul PSD, adio șanse la prezidențiale by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35057_a_36382]
-
pe biroul Suveranului, privind modul în care presa poloneză oglindea situația din România. Ziariștii polonezi o făceau nu întotdeauna exemplar, cum s-ar fi cuvenit între două țări aliate, unii dovedind a fi chiar „infami”, dacă ar fi să folosesc epitetul șefului externelor, Ioan Mitilineu. Cuvântul a fost folosit în rezoluția pusă de ministrul de Externe pe informarea șefului misiunii diplomatice române, Alexandru T. Iacovaky, cu privire la articolul apărut în „Dziennik Warszawski”, intitulat Țara urâtă a unei Regine frumoase. De comun acord
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
germană de Alexandru David, București, Editura Humanitas, 2013, 90pag. Scris sub coerciția unei comemorări - împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Wagner - textul lui Thomas Mann nu iese din tiparul unei ceremonii elogioase: începutul izbește prin tonul ditirambic, cu epitete ce azi sună strident, chiar dacă în epocă emfaza expresiilor ținea de uzanța subînțeleasă a solemnităților publice. Însuși detaliul că Mann și-a scris textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
sau chiar „materie adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin generalizat“, „superchintesența“ (p. 262). Nu-ți trebuie cine știe ce fler să simți că te afli în plin carnaval verbal, pletora de încercări onomastice aducînd
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
a două roiuri de galaxii în 2006, a căror parte vizibilă era deformată de presiunea unui halou întunecat care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa unei forme distincte pe fotografii: „Era ca și cum vagoane de materie întunecată din ambele roiuri ar fi străbătut, ca niște fantome, epava trenului cosmic.“ (p. 220) Să recunoaștem, cînd „vagoane de materie întunecată“ trec „ca niște fantome
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
și „în drum spre ea”, adică atingerea ei sau doar năzuința de a o atinge) și pînă la contradicția că „ființa e Dumnezeu“ și „Dumnezeu e nimicul“, Eckhart se arată a fi o minte versată, prevestind dialectica hegeliană. Un singur epitet rămîne discutabil în cazul teologului născut la Hochheim, acela de a fi „mistic“. Eckhart nu numai că e pus în categoria misticii renane, dar de obicei despre opera lui se vorbește ca de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
Eckhart, să-i adăugăm virtutea mistică. Magistrul e mistic, așa cum pasărea are aripi, și a uita să precizezi acest detaliu înseamnă să accepți că există păsări aptere. Din păcate, nici un rînd din antologia întocmită de Daniel Farcaș nu îndreptățește acest epitet. e apter sub unghi mistic, și cauza stă în accepția termenului ca atare. În genere mistic e cel care vrea unirea cu Dumnezeu de-a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce-l înconjoară (peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
acum, bolnavă de-amintire/ În suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de slavă și singurătate/ Se-aprinseatunci în mine ca un mit“. Ca și în cazul metaforelor, personificarea se umple de epitete metaforice excesive. Autorul Aurului sterp personifică abstracțiunile încercînd să facă filozofie poetică pentru un public cititor neobișnuit cu angoasele grave. Specifică nu-i este lui Philippide doar abundența metaforelor elaborate, ci și neobișnuita lor varietate, metafore implicite, metafore coalescente, oximoronice
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
am fi posaci. În prima tinerețe, lipsită de orice relief, fără a-mi da seama ce grenadă încercam să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură cum umblă Grivei cu osul lui. Astăzi înțeleg prea bine de ce spune Schopenhauer că „înțeleptul stoic n-a prins viață niciodată sau n-a putut dobândi un adevăr poetic interior, ci a rămas un manechin rigid și stângaci
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
Iulia, dar evocarea are un ton de baladă duioasă, culminînd într-un strigăt amuzant, venit din rărunchii unui țăran pe care îl aude strigînd: „Trăiască România dodoloață!“ Apoteoza gravă a unui eveniment crucial e înfățișată în nuanțe de halima bufonă. Epitetul „dodoloață“ e nostim în raritatea lexicală a unui termen care azi nu trezește decît zîmbete, căci sensul de „rotund“ al regionalismului nu mai poate fi înțeles de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-o
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
luminii. Ajuns la București, poetul dă ochii cu Iorga și cu regina Maria, întîlniri care, sub un condei înzestrat, ar fi putut da pagini memorabile, numai că Blaga nu are talent de portretist și nici fler psihologic. Se pierde în epitete encomiastice și ratează șansa unor încondeieri cu har. De vină e natura binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv, cînd evocă oameni, Blaga împarte indulgențe, risipinduse în
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
am fi posaci. În prima tinerețe, lipsită de orice relief, fără a-mi da seama ce grenadă încercam să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură cum umblă Grivei cu osul lui. Astăzi înțeleg prea bine de ce spune Schopenhauer că „înțeleptul stoic n-a prins viață niciodată sau n-a putut dobândi un adevăr poetic interior, ci a rămas un manechin rigid și stângaci
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
mondial; n-o am la îndemână, dar știu că parcurgerea ei confirmă aprecierile lui George Călinescu din Istoria literaturii române. Acesta cita, parțial, și "Ploaia" (din 1912) - un poem delicat unde, parcă în pofida versificației laborioase și a lexicului vestejit, cu epitete automate ("plânsu-i cel zadarnic"), se înfiripa o abstracțiune antropomorfică, cea a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie și foșnitoare de matase. Purta pe umeri
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
doua postfață). Cu toții sunt, de altfel, specialiști români și francezi de mult acreditați în materie de Benjamin Fundoianu/ Benjamin Fondane, cu o deplină stăpânire a domeniului și o îndelungată familiarizare cu textul editat. Nu-mi stă în fire să împart epitete, dar cele întrebuințate în alineatul de față au deplină acoperire în realitatea acestui volum al XIV-lea al ediției Fundoianu/ Fondane. Cartea, în sine, este formidabilă. Lui Cioran i se pare - după cum îi comunică într-o scrisoare din 7 mai
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
o revistă, crede el, fără viitor. Noua echipă (adică aceea din intervalul 1969 - 1972) nu are nici carura, nici valoarea celei precedente, iar a-i da credit în pofida tuturor evidențelor (așa cum face Ion Pop), echivalează cu o risipire de neiertat. Epitetele ating chiar regimul ultim al durității la p. 164. Nici Eugen Uricaru (considerat ingrat după „exilul” băcăuan), nici Ion Mircea (căruia, în poezie, Zaciu i-l preferă pe Adrian Popescu) nu scapă de diatribele profesorului. Evident că echinoxiștilor de ieri
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
ocolești. Butaforia electronică creează un miraj al senzațiilor tari care fac din spațiul virtual un univers a cărui percepere e mult mai intensă decît a vieții înseși. Pe monitor ești mai viu, mai liber, mai concentrat și mai solicitat. Toate epitetele care odată desemnau tensiunea romanescă - captivant, incitant, excitant, copleșitor - au părăsit palierul literaturii și s-au mutat în mansarda monitorului. Unui om obișnuit cu intensitatea imaginilor în pixeli realitatea îi apare ca searbădă și neatrăgătoare. Puberii care își petrec nopțile
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
ar fi în drept s-o invidieze orice istoric literar de profesie. D. Cioculescu nu utilizează decât informații verificate la sursă." De vreo două ori, însuși Cioculescu a luat distanță critică față de opinia lui Lovinescu, față de sintagma "zelul partizan", de epitete precum "vindicativ", "agresiv", caracterizând, totodată modul cum alcătuia ediții E. Lovinescu. Într-un text, inclus în Caragialiana (p. 67), scria: "Cât despre ironia din spatele observației de restabilire a punctelor și virgulelor, nu am a mă rușina. E. Lovinescu a publicat
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
carte a lui, potrivită pentru bibliotecile școlare. Când i se acorda totul și ministrul era bucuros că scăpase de dânsul, Apostol Burdea adăuga în pragul cabinetului, cu glasul lui stins, de om nemâncat: - Și mai e ceva, domnule ministru. Pe lângă epitetul de �cultural", Burdea mai era poreclit �și mai e ceva". Știindu-i obiceiul, după ce-i satisfăcuse toate dorințele, pentru a glumi, unul din miniștri i-o luase înainte, spunându-i la despărțire: - Ei și acum ce mai e, domnule Burdea
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]