590 matches
-
instaurează odată cu deplina sa maturizare și impunere. Semnalul perfectei asimilări a valorilor pe care le-a girat, care își dovedesc astfel istoricizarea, se ivește atunci când devin ele însele obiectul unor noi, ulterioare contestări. Fiecare c.l. marcant, apt să se erijeze într-o veritabilă instituție culturală, a apărut în literatura română într-o vreme când, atingând o maximă maturitate, canonul dominant la acea dată începuse să își vădească epuizarea, să suscite replici și să solicite alternative, reclamând necesare înnoiri. Cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
omonim sau la activitatea membrilor ei, notorietatea grupării se datorează, într-o bună măsură, c.l. în care s-au afirmat scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici ș.a. Sub directa îndrumare a lui Titu Maiorescu, erijat într-un veritabil doctrinar al mișcării, estetician și critic cu sistem, s-au cristalizat trăsăturile unui prim canon literar din spațiul românesc. Alături de „prelecțiunile populare” și de c.l., tipografia, librăria și revista „Convorbiri literare”, apărută timp de 27 de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
tot județul”. Importanța descoperirii acestui document în arhive este foarte mare deoarece cu ajutorul lui am putut reconstitui procedeele folosite la înregimentarea tineretului sub un singur steag și anume cel roșu al PCR, prin eficacea sa „coloană a doua” ce se erija în „unica reprezentantă a tineretului progresist”: U.T.C. f. Lupta pentru puterea absolută se ascute ca briciul Cu siguranță că „vizita” tov-ului Dimitrev a fost foarte eficientă de vreme ce atacurile furibunde ale membrilor organizației UTC Vaslui se întețesc. La mijloc poate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
faptele de vitejie ale unchiului său tot așa cum cineva s-ar lăuda cu un văr care a fost campion de box, deși el este un sfrijit, cerând stima și respectul fizic datorate calităților celuilalt. Pentru că Adrian Păunescu, cel care se erijează în mare patriot și dă lecții tuturor, nu și a satisfăcut serviciul militar pe motiv de... obezitate! Nu este o glumă, ci o informație precisă. Fac parte din același contingent cu el și am fost de față când el a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
despre Holocaust, nici doar o carte despre iudaism, ci mai degrabă o meditație istorică asupra universalității suferinței. A citi suferința înseamnă și a citi traiectoriile memoriale și identitare contemporane, pe cât de invadatoare pe atât de necesare sau inevitabile. Iar suferința erijată în identitate nu este mai puțin oglinda prezentului nostru decât, poate, prefigurarea viitorului pe care-l vom construi. Un viitor de victime, repliate în datoria lor de memorie, al căror singur vis ar fi o imposibilă uitare... sau poate un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui și-au pierdut nădejdea, ajungând chiar să părăsească iudaismul pentru a căuta în altă parte o soartă mai bună9. Textele de care dispunem sunt, de asemenea, prototipuri rigidizate, concepute de cei care au știut să accepte provocarea disperării și erijate în răspunsuri-tip pentru generațiile următoare. Dar dacă ele nu oferă informații directe despre intensitatea nenorocirii suferite efectiv de cei care au trăit ieri, cel puțin dau, ca prin anticipare, o semnificație pentru suferințele celor care vor trece mâine prin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în Babilon la cincizeci de ani după exil. El reia tema ieșirii din Egipt și se sprijină pe ea pentru a evoca promisa ieșire din Babilon, al doilea Exod, arătând națiunilor lumii dovada reînnoită a supremației Celui Veșnicv. Dumnezeu se erijează direct și imediat în consolator al lui Israel pentru suferința provocată chiar de el. Exilul este interpretat ca o pedeapsă ce asigură răscumpărarea păcatelor lui Israel. Succesul armatelor babiloniene încetează să fie un semn al neputinței lui Dumnezeu. Dacă se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trăite de evrei, după degradarea situației lor în Europa, au dus la o împletire a suferinței cu istoria. Modelele biblice și canonice anterioare oferă încă o semnificație pentru această înlănțuire de încercări suferite în medii diferite. Unele dintre ele se erijează în configurații istorice tipice ale suferinței și creează noi cadre care se încastrează în cele vechi. Așa a fost, de pildă, cazul martirologiului evreiesc în prima Cruciadă (1096), care, la rândul lui, a căpătat valoare de exemplu întăritor în episoadele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
deposeda totuși de încărcătura lui emoțională. Ea amintește tribulațiile traversate de-a lungul secolelor, și asta din generație în generație, într-o epocă în care istoria, în sensul pe care-l dăm astăzi acestui cuvânt, încă nu exista. Ea se erijează în memoria acestor evenimente. Liturgicul și memoria se unesc pentru a construi, încetul cu încetul, această istorie de suferință și a-i conferi perenitate în vremuri când tiparul încă nu exista, iar scrisul rămânea apanajul păturilor educate ale societății. Dacă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cruciade (1096) bântuie imaginarul evreilor medievali și-l va bântui mai târziu pe cel al evreilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea, și nu fără îndreptățire. Ea va cristaliza în sine schemele tradiționale de justificare a suferinței, erijându-se totodată, la rândul ei, în model explicativ pentru persecuțiile ulterioare. Acest model impulsionează o anumită istoricizare a suferinței, care ne va fi lăsată moștenire și care a fost activată în secolul al XIX-lea de evreii care părăsiseră ghetourile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evenimentele Cruciadelor în cronici. Chiar dacă, bineînțeles, acestea nu țin încă de o scriere a istoriei așa cum o concepem noi, ele generează istorie, care este o istorie de suferință. Ele constituie adesea singura sursă istorică disponibilă despre persecuțiile suferite și se erijează în material istoric. Alături de elegiile și rugăciunile de penitență rostite la date simbolice din calendarul evreiesc, ele trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Ziua Amintirii, este închinată memoriei celor căzuți pentru apărarea statului. Aceste culte ale morților inițiate în lumea așkenază au sfârșit prin a se generaliza în ansamblul lumii evreiești, cu variante. Totuși, atunci când, pe pământ așkenaz, sfințirea Numelui lui Dumnezeu este erijată în chestiune de viață sau de moarte, iar apoteoza sacrificiului de sine este glorificată și comemorată prin poeme, rugăciuni și rituri memoriale, se stabilește un model de răspuns la persecuția religioasă. Acesta lasă puțin loc apostaziei, în contrast cu ceea ce s-a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este, în schimb, mediatizată prin rugăciune, în acel loc circumscris care este lăcașul de cult, la date precise și în prezența comunității de credincioși. Prin acest proces, martirul nu mai este un caz individual de transgresiune în numele religiei; el se erijează în instanță mediatoare între comunitate și Dumnezeu, întărind astfel sentimentul de apartenență la comunitate. Valoarea simbolică a gestului pacifică actul și împiedică frenezia martirologică ce ar fi putut decurge din religiozitatea individualizată în care martirul comunică cu Împăratul ceresc ocolind
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
celebrului filosof Maimonide fuge din Cordoba la Fes, apoi în țara Sfântă și Egipt. În scrierile lui nu găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor și al revoltei cazace. Martirul nu este nicăieri erijat în model de pietate. Tatăl lui Maimonide, Maimon ben Iosif, a scris el însuși o Epistolă de consolare pentru a-i îmbărbăta pe evreii care se convertiseră la islam și continuau să trăiască în exterior ca musulmani, practicând totuși iudaismul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și mijlocul secolului XX se publică mai multe colecții de surse prezentând răspunsurile literare ebraice la Cruciade. Ceea ce, mai mult decât o relatare istorică oarecare, pune la dispoziția intelectualilor și a publicului, în formă concentrată, memoria lacrimală evreiască. Cruciadele se erijează, pentru noii istorici și filologi, în momente fondatoare ale suferinței evreiești în diasporă. Astfel, celebrul predicator și savant vienez Adolf Jellinek pregătește încă din 1880 prima ediție modernă a surselor ebraice despre Cruciade. Acest om de acțiune, deși credea în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe oameni să-i suporte nenorocirile. Unicitatea în care este fixată Soluția Finală o detașează pentru evrei de celelalte memorii de suferință și transformă dezastrele anterioare în semne precursoare a ceea ce urma, trebuia să se întâmple. Fiind unic, genocidul se erijează în suferință izolată și desprinsă de restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar de comemorări
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în cartea tradusă în franceză La Présence de Dieu dans l'histoire, reeditată cu titlul Penser après Auschwitz, se arată de acord cu Rubinstein asupra faptului că Auschwitz pusese puternic în pericol credința tradițională și pe Dumnezeul izbăvitor. Și el erijează etica și supraviețuirea evreiești în obiective și valori de referință ale perioadei post-Auschwitz. Insistă asupra necesarei obligații, pentru evrei, de a rămâne vii, rezistenți și uniți ca popor distinct și identificabil ca atare. El însuși preia declarația unui jurnalist israelian
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii a suferinței evreiești, Holocaustul însuși a sfârșit prin a fi erijat într-o nouă religie civilă, fără Dumnezeu, suficientă sieși, cu riturile, ceremoniile, preoții, locurile de pelerinaj, martirii moderni, retorica și porunca ei principală: datoria memoriei. Cu Auschwitz-ul în centru. Căci, în mod curios, "Auschwitz" devine desemnarea simbolică prin excelență pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dar ea merită comparată cu teologiile, religioase ori laice, elaborate de evrei. Și putem cel puțin s-o abordăm prin simbolistica pe care a produs-o, pornind de la arhetipuri existente, în jurul suferinței necesare și al suferinței nemeritate. Evreul s-a erijat, de fapt, în modelul robului care suferă. Iar unele curente creștine chiar s-au străduit să dea o semnificație creștină genocidului, conceput asemenea tainelor creștine ale răstignirii și învierii. Evreul răstignit nu este un simbol nou, dar, după Holocaust, Iisus
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
deopotrivă pentru a modela memoria trecutului și pentru a servi drept trambulină spre un viitor luminos. Victimizarea și victimitatea, centrale în reprezentarea experienței și identității evreiești, sunt la fel în reprezentarea palestiniană. Și încă din anii 1980-1990 "cultura victimității" se erijează în componentă fundamentală a identității etnice și naționale a palestinienilor. Victimitatea evreiască servise drept model. Unii militanți palestinieni cer atunci constituirea unui tribunal special care să-i judece pe criminalii de război israelieni. Mai general, revendicând statutul de victime, palestinienii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
general -, Michaël Tronchon, alias Phinéas, nu se va mulțumi să rănească în august 2004 un arab cu lovituri de topor; el profanează și un cimitir evreiesc cu simboluri provenite din antisemitismul de tip nazist și din ura antiarabă. Phinéas se erijase în călău. O lună mai târziu, în iulie 2004, Marie Leblanc simulase o agresiune antisemită în Rețeaua Expres Regională și prezentase toate semnele victimei. Fiecare în registrul lui, fiecare de partea lui, dar într-un timp apropiat, amândoi rejucau scenele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Iisus în suferință. În cursa pentru victimitate, rolurile sunt interschimbabile în funcție de desfășurarea evenimentelor. Invadarea Libanului în iulie 2006 a atribuit, pentru un moment, rolul de victimă arabilor și palestinienilor, făcând din israelieni călăi ai unei populații civile, în timp ce Hezbollah-ul se erija în rezistent și salvator al poporului libanez. Inconstanța opiniei publice și perceperea maniheistă a rolurilor confirmă perversitatea conceptului de victimitate și ușurința cu care el poate fi însușit. După acest război, va fi, fără îndoială, instructiv să urmărim turnura pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în volum, Eichmann la Ierusalim provoacă imediat o dezbatere în lumea evreiască despre problemele istorice ridicate de Holocaust. Arendt respinsese ideea nou apărută că numai martorii genocidului aveau dreptul să vorbească despre el. Cuvântul lor, sanctificat, era pe cale să se erijeze în componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei. Arendt însăși vedea aici un pericol major pentru istoriografie și pentru prezervarea instituției judiciare. În articole, apoi în carte, ea condamnă leadership-ul evreiesc instaurat în zonele unde făcea ravagii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
El enumeră o serie de fapte care atestă în mod legitim condiția de victimă a foștilor colonizați sau a urmașilor lor în Franța, fără să exprime vreun moment solicitări precise de schimbare care să-i pună capăt. Dacă victimitatea se erijează în "virtute", căința nu este atunci decât "viciul" ei, un fel de cursă care riscă, pe termen lung, să se strângă în jurul celor care au întins-o, cum s-a strâns în jurul evreilor înșiși, din motive diferite. Desigur, datoria evreiască
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
două obiecte. Generalizând , vom obține o constatare matematică: dacă dispunem de n sertare, în care este necesar să așezăm n+1 obiecte, atunci cel puțin într-un sertar vor intra cel puțin două obiecte. Deși pare o banalitate, afirmația este erijată la rang de principiu, cu aplicații spectaculoase și neașteptate din cele mai variate domenii ale matematicii. Vom exemplifica câteva în următoarea secțiune. Exemple: 1) Oricare ar fi trei numere naturale m, n, p, două dintre ele au totdeauna ca sumă
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cozlac Magda () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_899]