48,369 matches
-
tu nu mă iubești cu acea căldură ce așteptam de la un om pentru care făcui atâtea jertfe... Știi tu că fără tine, nu poci a mai trăi?... Oh, cât eram de liniștită până a nu mă preda ție!... Jurubiță constată eroarea ce făcuse și, aruncându-se asupra ei, strigă cu înfocare: "- Liniștește-te,... fosu mu... lumina mea, liniștește-te, al tău voi fi în veci, crede-mă, fosu mu!..." Rânzei aprinsese lampa cu becul de 150 de wați. Nu înțeleg de ce
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
a autoarei spre opiniile formulate de criticii literari contemporani avangardei, ceea ce permite, pe de o parte, o înțelegere clară a contextului în care lucrările acestei mișcări au fost create și receptate, și, pe de altă parte, o descoperire interesantă a erorilor inevitabile ale unor critici, a intuiției juste avute de alții. Cu argumente clare și cu o ambiție evidentă de obiectivitate, autoarea te convinge că în critica literară, ,vinovată" de unele omisiuni și de opinii generale prea ușor asumate, mai este
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
Caragiale, Teatrul și interogația tragică, precum și antologia Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, am fost profund nemulțumit de celelalte pagini de critică pe care le-am scris. Undeva, în adâncul meu, am simțit nevoia să rup cu ceea ce era eroare, compromis, limbă de lemn în aceste file. Atunci am trecut spre literatura propriu-zisă. M.I.: Romanele dumneavoastră sunt, însă, extrem de interiorizate. Și ar fi fost poate de presupus că va fi o explozie de epic, de istorie, de povești. B.E.: Credeam
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
o zonă care rămâne a performanțelor pure, căci nu pentru sine face tot jocul, încâlcește și descâlcește ițe. Și nici măcar pentru neprevenitul Amedeu nu o face, ci pentru idee, pentru marele plan. De aceea nici nu prea pune la suflet erorile comise câteodată de Amedeu, ezitările acestuia, micile ratări și crize. Nu sunt ale lui, ale lui Mârzea, ci ale interpusului său, ale actorului pe care el, discretul regizor, l-a distribuit în rolul omului cu destin. Dumitrașcu îl joacă mai
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
în fața multelor exprimări nefirești, a neglijențelor, a oralității nenaturale a discursului (acel inevitabil ,ha! ha!", de pildă, un tic verbal pe care l-au deprins mai toate personajele și de care nu e scutit nici autorul), în fața confuziilor și a erorilor de informare. Acestea pot fi trecute, la nevoie, în contul prea guralivelor personaje, care înșiră cu mare debit vrute și nevrute, fără a se mai și controla pentru că nu au când. Unul susține, de exemplu, că a citit o carte inexistentă a
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
e, în cel mai bun caz, o mârlănie. A persista în idee, așa cum face cel poreclit ,bursucul veninos", descrie un clar simptom de pierdere a frâielor. În loc să încerce să explice, cu instrumentele lexicografice pe masă, că acuzatorii săi sunt în eroare, dl Severin face încă un pas în bezna relei-credințe, calificându-i pe cei care nu-i împărtășesc părerile rasiste privitoare la ,tătarul" Băsescu drept ,frustrați", ,complexați", ,veleitari ratați", ,culturnici exaltați și analiști schizoizi", ,senili frivoli". Iar apoi, ca și cum toate aceste
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
noului realism postrevoluționar, un realism uneori dur, cu secvențe atroce, pe care Dan Lungu îl înfășura în plasa unei descripții minuțioase, microscopice a lumii în care trăim. Inconfundabila lume autohtonă, cu personajele, culorile și aromele ei. Ca o recunoaștere a erorii inițiale și o confirmare a hiperrealismului practicat, volumul de debut a fost reeditat în 2003 cu un titlu sugestiv modificat: Proză cu amănuntul. Inconvenientul artistic o dată depășit, autorul ieșean avea de rezolvat o altă problemă, nu mai puțin spinoasă, ținând
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
din acest titlu, să-i exonerez de vină pe toți acei așa-ziși profesioniști ai textului numai în temeiul faptului că lipsește o lege care să-i pedepsească atunci când, prin rebuturile pe care le pun în circulație, ei induc în eroare cititorul de bună-credință. Și cu atât mai puțin pe legiuitorul care, cu puțină atenție, ar fi putut să-l protejeze pe cititor, printr-un alineat măcar, împotriva falsificatorilor de tot soiul pe care, har Domnului, îi întâlnim peste tot, chiar
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
multiple și greu de inventariat. Teama de ridicol a celui ce se obstinează să lupte împotriva imperfecțiunilor de care suferă textul nu e una de neglijat, ba mai mult, ea devine chiar un factor disuasiv nebănuit, menit parcă să protejeze erorile; într-adevăr, luate individual ori rupte de context, imperfecțiunile par derizorii sau meschine și atunci cel care le comentează se expune ridicolului, fiind taxat de lumea rafinată a literelor autohtone când drept un naiv incurabil sau idealist anacronic, când drept
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
le comentează se expune ridicolului, fiind taxat de lumea rafinată a literelor autohtone când drept un naiv incurabil sau idealist anacronic, când drept un cârtitor de vocație ori chiar maniac. Se uită însă prea ușor că o cât de mică eroare poate genera, mai ales când vine vorba de poezie, piste interpretative iluzorii ce conduc la comentarii fanteziste, iar interpretul - acordând credit în alb surselor tipărite - ajunge, el însuși, victimă inocentă a ,partiturii" false ce i-a fost pusă sub ochi
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
postume ale poetului, demult trecut în lumea drepților, care a pierdut până și palida șansă a eratei și nici nu mai răspunde la telefon, pentru a i se prezenta măcar cuvenitele scuze. Și astfel, un silentium pudic se așterne asupra erorilor, adăpostindu-le protector și menținând un climat propice proliferării lor. Readuc în memoria celor care au uitat-o sau au trecut-o cu vederea teribila gafă a lui Călinescu, care, la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, cade pradă unei cumplite
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
adăpostindu-le protector și menținând un climat propice proliferării lor. Readuc în memoria celor care au uitat-o sau au trecut-o cu vederea teribila gafă a lui Călinescu, care, la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, cade pradă unei cumplite erori de transcriere (de tipar, de editare sau de lecțiune, nu putem ști exact). Citind și apoi citând copite în loc de copile în versul: , Când în straturi luminoase basmele copile cresc" din Memento mori, criticul scrie negru pe alb: , Scena e însă
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
acestea sunt curat... iraționale. Iar dacă un critic de talia lui George Călinescu a putut fi amăgit de o lecțiune falsă, imaginația fiecăruia poate lucra în voie cu gândul la interpreți mai puțin avizați și, ca atare, mult mai expuși erorilor de tot felul. Diferența dintre bonz și bronz este minimă în plan grafic, dar maximă în plan semantic. Putem citi și reciti oricât epigrama lui Macedonski Inscripție pe un bust... așa cum e reprodusă ea atât în ediția Marino (Editura pentru
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
rece, solemnă, maiestuoasă), îndreptată către zona ombilicală e un nonsens absolut, o absurditate ce te lasă perplex. Probabil că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și ironizeze maeștrii, între aceștia pe Heliade, pentru erori mult mai mici, ca să nu mai vorbim de necruțătorul tir critic abătut asupra contemporanilor, ținta lui predilectă fiind Eminescu, și de lecțiile predate, cu vocație pedagogică, învățăceilor întru ale poeziei în ședințele de la ,Literatorul", unde o cât de mică imperfecție
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
pe acuratețea reproducerilor și pe probitatea editorilor. în acest caz, un cuvânt totuși despre probitate; dacă, în ediția din 1966, imperfecțiunea poate fi pusă pe seama unei scăpări tipografice, e greu de crezut că, după aproape 40 de ani, exact aceeași eroare să se fi repetat în exact același loc. Ca să nu mai vorbim de faptul că bibliografia de specialitate a îndreptat eroarea, cu comentarii și trimiteri exacte la surse 1) prin anii '90, dar să vorbim și cât mai apăsat cu
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
poate fi pusă pe seama unei scăpări tipografice, e greu de crezut că, după aproape 40 de ani, exact aceeași eroare să se fi repetat în exact același loc. Ca să nu mai vorbim de faptul că bibliografia de specialitate a îndreptat eroarea, cu comentarii și trimiteri exacte la surse 1) prin anii '90, dar să vorbim și cât mai apăsat cu putință, căci coincidența în eroare ne îndreptățește, despre tradiția raptului editorial în cultura noastră, tradiție, vai, de atâtea ori dovedită și
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
în exact același loc. Ca să nu mai vorbim de faptul că bibliografia de specialitate a îndreptat eroarea, cu comentarii și trimiteri exacte la surse 1) prin anii '90, dar să vorbim și cât mai apăsat cu putință, căci coincidența în eroare ne îndreptățește, despre tradiția raptului editorial în cultura noastră, tradiție, vai, de atâtea ori dovedită și incriminată de domnul Pienescu. Și să mai vorbim despre uzurile și abuzurile textologice nepedepsite de Codul Penal, chiar dacă cei în culpă, aflați la strâmtoare
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
și prezența lui Komartin înaintea altor colegi de generație o idee mai talentați.) Proză: Radu Aldulescu, Florina Iliș, Adrian Oțoiu, Simona Popescu, Al. Vona, Dan Lungu și Dan Stanca. (Urmărind ancheta în toate episoadele ei, cred că numai dintr-o eroare de calcul, Mircea Cărtărescu lipsește de aici.) Jurnal/Memorii: I.D. Sîrbu, Monica Lovinescu, N. Steinhardt, Mihail Sebastian, Ion Ioanid, Virgil Ierunca și Ion Vianu. Eseu: H.-R. Patapievici (alături de Ioan Es. Pop, campion absolut al nominalizărilor), Caius Dobrescu, Ruxandra Cesereanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
există consolarea unei alte pelicule, tot de Oshima, făcută la un an după aceasta și intitulată Imperiul sentimentelor). Oricum, din creația acestui regizor, cinefilul român are la dispoziție doar Tabu, în format video. Ca să fiu sinceră, e o doză de eroare în a-l face pe Oshima regizor. Omul are o platformă culturală, iar regia e doar o fațetă a ei, deși cu ajutorul ei a devenit purtătorul de cuvânt al avangardei japoneze din anii '60. Imperiul simțurilor nu e prima peliculă
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
născut de imaginea preconcepută pe care o am despre expozanți; respectul nu e întotdeauna cel mai bun sfătuitor! Și totuși am convingerea că suntem confruntați, noi privitorii, cu un proces mai complex decât cel ce ar rezulta dintr-o simplă eroare de orientare sau de situare. Chiar dacă undeva o eroare, una de concepție, ar exista - și chiar dacă sunt înclinat să cred că ea există (urmează abia a se cerceta) - această eroare n-ar face decât să îngroașe contururile problemei care și-
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
expozanți; respectul nu e întotdeauna cel mai bun sfătuitor! Și totuși am convingerea că suntem confruntați, noi privitorii, cu un proces mai complex decât cel ce ar rezulta dintr-o simplă eroare de orientare sau de situare. Chiar dacă undeva o eroare, una de concepție, ar exista - și chiar dacă sunt înclinat să cred că ea există (urmează abia a se cerceta) - această eroare n-ar face decât să îngroașe contururile problemei care și-a căutat răspunsul, ajutându-ne astfel să deslușim mai
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
mai complex decât cel ce ar rezulta dintr-o simplă eroare de orientare sau de situare. Chiar dacă undeva o eroare, una de concepție, ar exista - și chiar dacă sunt înclinat să cred că ea există (urmează abia a se cerceta) - această eroare n-ar face decât să îngroașe contururile problemei care și-a căutat răspunsul, ajutându-ne astfel să deslușim mai limpede impulsurile ce o activează. Căci nu despre o orientare și nici despre o situare e vorba, ci despre încercarea de
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
situare e vorba, ci despre încercarea de a sili niște contradicții ascunse să iasă la lumină, pentru a-și trăda slăbiciunile și a putea fi astfel învinse. Dacă acest rezultat va fi fost atins, fie și cu prețul unei anumite erori, atunci experiența n-a fost zadarnică. Problema principală care s-a desprins din ansamblul expoziției a fost fără îndoială aceea a raportului dintre pictor și motivul din natură sau, cu o aplicație mai largă, dintre pictor și obiect. S-o
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
de idei, a avut excese perisabile, dar care a lăsat, grație rigorii metodologice, achiziții extrem de prețioase în istoria lingvisticii românești. Textele din prima secțiune analizează raporturile complexe dintre evoluția și stabilitatea unui sistem lingvistic, dintre noțiunile de regulă și normă, eroare, abatere și inovație, introducînd o perspectivă teoretică în domeniul cultivării limbii (în acest sens, sînt legate de bine-cunoscuta carte a autoarei, Corectitudine și greșeală, reeditată acum cîțiva ani). Sînt urmăriți factorii multipli și eterogeni, interni și externi, care intervin în
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]