1,410 matches
-
dau, la aceleași întrebări, aproape aceleași răspunsuri, trecute în revistă într-o ,depoziție" încărcată, în stilul anilor '30. Sigur, o conversație despre identitate și despre aventurile spiritului nu poate lăsa deoparte nimic. Nici revolta, ,lucrată" pe versuri de Daumal, nici erosul, nici prietenia. De citit ce spune Michel Camus despre angajamentele politice ale prietenilor săi, la dreapta ori la stînga, pe care se simte dator să le respecte, tot așa cum ei îi respectă detașarea. Adică felul de a-și asuma poetic
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar : ,mîncam dintr-un fruct foarte dulce și foarte frumos colorat / pe care șarpele mi-l întinsese mie", prin ratarea ingenuă a erosului : ,mîncam (...) fără să știu cum se cheamă și cum se mănîncă", pînă la ,ceasul acela care va să vie" al morții. Tematica nu este nouă, dar abordarea directă a adevărurilor existențiale incomode dezvăluie o structură hipersensibilă și fantastă. Basmele sînt
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
că nu își mai amintea exact ordinea în care vorbiseră ceilalți, dar ce reținuse el mai ales, fusese intervenția lui Pausanias, dialectician de forță. Care spusese că Fedru vorbise frumos despre Eros, într-adevăr, însă greșise propunând apologia unui singur Eros, când de fapt erau doi. Și demonstrase pe loc că Eros, nenefiind posibil fără Afrodita, care l-a născut, și fiind două Afrodite pe lume, Afrodita pământească, și Afrodita cerească, de aici se deduce în mod necesar că și Eros
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
el vorbă cu vorbă ce își mai amintea Aristodem că susținuse Pausanias, reluând argumentația acestuia, strălucită... în original: Știm cu toții că nu există Eros fără Afodita - începuse el. Așadar, dacă ar fi o singură Afrodită, ar fi și un singur Eros. Devreme ce însă sunt două, urmează neapărat că sunt și două feluri de Eros. Care sunt cele două Afrodite?, se întreabă retoric Pausanias. ? E una fără mamă, fiica lui Uranus, pe care o numim și Afrodita cerească; apoi una mai
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
E una fără mamă, fiica lui Uranus, pe care o numim și Afrodita cerească; apoi una mai nouă, fiica lui Zeus și a nimfei Diona, pe care o numim Afrodita cea obștească. Rezultă deci ? trăgea concluzia Pausanias ? că pe acel Eros, care e colaboratorul Afroditei obștești, trebuie să-l numim obștesc, iar pe cel al Afroditei cerești, ceresc. Pe toți zeii noi trebuie să-i lăudăm, dar trebuie să căutăm, în orice caz, să lămurim care e partea ce revine fiecăruia
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
al Afroditei cerești, ceresc. Pe toți zeii noi trebuie să-i lăudăm, dar trebuie să căutăm, în orice caz, să lămurim care e partea ce revine fiecăruia din aceste două feluri de Eros (...) Așadar ? conchide el ? iubirea insuflată de acel Eros care e fiul Afroditei celei obștești, este și ea obștească, (vulgară, precizează în text Bezdechi)... De ea sunt călăuziți oamenii de rând. De altfel, sentimentul acesta e explicabil, căci e insuflat de o zeiță cu mult mai tânără decât celelalte
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
remodelează, dar nu suprimă inflorescența imensă de aspecte ale lumii fenomenale, cu rădăcinile împlîntate în cea morală. ,Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
sau „un mare poet inclasabil”, ci un mare poet pur și simplu. Un scriitor atipic, nu foarte amplu ca tematică (dar nici Bacovia nu e!), jucându-se de multe ori de-a poezia, însă niciodată cu poezia, un mitograf al Erosului. În fond, toate acestea nu sunt decât formule critice de uz curent, pe care contactul direct cu opera le face superflue. Scrisorile lui Brumaru, chiar când parodiază și pastișează, pe alții sau pe sine, trădează o pasiune nebună pentru scris
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
în Franța, cu o bursă, și o „regăsește“ pe femeia visurilor sale într-o dansatoare de noapte, de culoare, Yvonne. Pe care o împarte o vreme cu prietenul și colegul de cameră, întrucât acesta risca să se stingă de boala erosului. Altruismul ține până când Yvonne rămâne însărcinată. În timp ce Nazaret și Yvonne se căsătoresc, Kanel, sub influența drogurilor, se aruncă pe geam împreună cu pruncul celor doi. Pe Yvonne, care-și pierde mințile de durere, o ucide prin sufocare și se reîntoarce în
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
născut să poarte al lui Adam stigmat” din „Cele patru vârste ale omului”. Inspirate de dragostea purtată lui Simon sunt mai multe poeme, cărora li se adaugă cele publicate în ediția din 1867, când apar și așa-zisele manuscrise Andover. Erosul cerebrat de Anne este conjugal, și nici nu putea fi altfel. Abolită ca taină și - în Massachusetts - oficiată de laici mai bine de jumătate de secol, căsătoria era, pe de altă parte, investită cu o semnificație aparte. Reprezenta „relația supremă
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
urmărite "arhetipuri și metafore fundamentale", în al doilea - "fascinația tiparelor originare". De fiecare dată, se identifică un strat arhetipal și mitologic, reconstituit, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, thanaticul. Este reconstituit, de asemenea, "arhetipul poetului", pentru a se intui căile prin care, la autorul Luceafărului, se conjugă "Omul Interior" cu "Omul Cosmic". Conceput după o schemă riguros tradițională și academică, studiul Literatura română între 1900 și 1918 (1970
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității prin gongorismul saturației imaginative, prin opulența rococo, prin livrescul estetizant ș.cl. E bizar că nimeni nu i-a alăturat până acum pe Brumaru și pe Cărtărescu, deși amândoi sunt excelenți poeți ai extrapolării erosului asupra obiectelor. Poema chiuvetei este o rudă mai mică a Dulapului îndrăgostit. Nenumărate poeme sunt un soi de basme fără subiect în care decorul, recuzita, obiectele, plantele, insectele își permit orice în regimul fanteziei suverane (piratul și melcul au același
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
cimitirul minții mele. Și atâtea visuri se ascund încă pe după vălurile închipuirii mele” (12), mărturisește poetul într-o scrisoare. Tocmai acesta va fi rolul pe care el îl atribuie dragostei, de revelator al negativului filmului din somn. Infuzat de energiile erosului, tânărul simte că nucleele de imagini onirice ascunse în el înfloresc în mirifice lumi interioare. În mai multe rânduri, Leonid își împărtășește euforia fantasmatică pe care i-o provoacă sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un univers fantasmatic
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
li se întâmplă celor doi, de univers compensatoriu ce se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului. Întâi de toate, epistolarul este un fel de microscop în care sunt privite întâmplările erosului. Surprinsă într-o adevărată suită de imagini nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
cimitirul minții mele. Și atâtea visuri se ascund încă pe după vălurile închipuirii mele” (12), mărturisește poetul într-o scrisoare. Tocmai acesta va fi rolul pe care el îl atribuie dragostei, de revelator al negativului filmului din somn. Infuzat de energiile erosului, tânărul simte că nucleele de imagini onirice ascunse în el înfloresc în mirifice lumi interioare. În mai multe rânduri, Leonid își împărtășește euforia fantasmatică pe care i-o provoacă sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un univers fantasmatic
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
li se întâmplă celor doi, de univers compensatoriu ce se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului. Întâi de toate, epistolarul este un fel de microscop în care sunt privite întâmplările erosului. Surprinsă într-o adevărată suită de imagini nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
oferă limba greacă a Noului Testament și a scrierilor patristice, atât de disociativă și de nuanțată: storghi (respectul, atașamentul, tandrețea ce-i leagă pe aparținătorii unei familii, ai unei comunități, mai ample sau mai restrânse); philia (afecțiunea pentru semeni, prietenia); eros (iubirea pătimașă, tragică, irațională, ce pune stăpânire pe suflet și-l subjugă); agape (dragostea generoasă, jertfelnică, înduhovnicită, pomenită, spre exemplu, în Visul). Toți acești lăstari ai Iubirii sunt prezenți, sunt limpede și convingător ilustrați. Dar ceea ce singularizează cartea, ceea ce o
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
facă Dumnezeu; nu Dumnezeu după fire, dar Dumnezeu după har” (Sf. Atanasie cel Mare). Iubirea, în înțelesul ei evanghelic, este temeiul entheozei (îndumnezeirii), la antipodul tuturor egoismelor și “raționamentelor” noastre. În limba greacă există patru termeni care redau “chipurile iubirii”: eros (iubirea sexuală), sorgé (iubirea familială), philía (atașamentul sau prietenia) și agápe (iubirea spirituală - la care ne cheamă Iisus Hristos și cu care Dumnezeu Însuși iubește lumea). Dumnezeu, înțeles ca Agápe, este acel l'Amor che muove il sole e l
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
-a, preocupați în mod sigur de cunoașterea acestei probleme un manual de psihologie. Mai întâi voi prezenta concepția lui Corneliu Mircea, psihoterapeut român, care își subintitula amintită lucrare Eseu de antropologie psihologică. Sintetizând concepții ale unor mari psihologi, conchide următoarele: Erosul este puterea informanta cea mai pură și mai adâncă a umanității, redescoperita mereu și mereu reactualizata de mișcarea devenirii nivelice [care dezvăluie tărâmuri limpezi și neștiute odată cu și prin fiecare nouă dimensiune nivelica]’’. Aceasta devenire nivelica este explicată de autor
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
semne și sensuri, în care imaginile sunt transpuse în simboluri, iar psihologicul devine apanajul verosimilului. După cum însuși tânărul autorul mărturisește, Alecsander este romanul care reflectă inefabilul destinului asupra condiției individului dominat de agregate psihologice și ambiții patologice, romanul în care Erosul dobândește valențe ale teribilului mistic, iar relațiile dintre personaje, topos și conflict ilustrează un univers narativ al corespondențelor depline. Sângele cere sânge și izbăvirea se realizează doar prin sacrificiul de sine în numele iubirii și al adevărului. Iată mesajul care acționează
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
redobândirea statutului social până la iubirea ocultă dintre doi adolescenți dominați de nefastul unui vechi blestem. Această tragedie mistică cu inflexiuni romantice plasează cititorul încă din prolog într-un spațiu al dramelor specific englezești cu o încărcătură simbolică care angrenază sinergic Erosul și Thanatosul, dăruirea de sine și crima monstroasă potrivit relației cauză-efect, în jurul căreia va gravita întreaga acțiune a romanului: „Zadarnic încerca să-și acopere rana cu ambele mâini, licoarea aceea sărată se scurgea caldă din vene peste propriul trup îngenunchiat
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
regăsește în numele de familie bănățene, ardelene și bucovinene. În interesanta revistă descoperim semnăturile Veronicăi Porumbacu, Ștefan Georgescu, Titina Nica Țene,(”Chieia bătrânei “), G. Zarafu, Constantin Noica, Virgil Birou,(care semnează articolul “ Goga-poetul pătimirilor, profetul împlinirilor.“), Bianca Negrilă, Al.Florin Țene,( “Erosul ca artă în secolul al XVIII-lea românesc “), Corneliu Coposu (Ideea „Unirii„, geneza și drumul ei ), D.I.Suchianu, care relatează”Întâmplări cu Caragiale “, articol scris în 1970 etc. Cele 32 de pagini ale revistei cu imaginea pe copertă a poetului
REVISTA EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383443_a_384772]
-
armele și intri în luptă fără altă armă decât Numele Domnului. Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”; „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului! Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei. Această paternitate - asemenea celei dumnezeiești, pe care o reflectă - depășește, integrând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]