675 matches
-
permis și o lene indescriptibilă. Dar mi-e teamă de lene. Uneori seamănă cu preajma morții, sau poate doar cu preajma pensionării. Drumurile mele în Sud au fost frumoase, chiar dacă nu mi le-am ales de unul singur uneori. Chiar escapada cu "Suplimentul" mi-a plăcut, deși nu toți compagnonii mi-erau dulci, iar Carolina Ilica a excelat într-o inexplicabilă frigiditate cuvintelnică. Am și scris despre Deltă, despre Canal. Mărturisesc că ceea ce am scris nu erau ipocrizii. Numai că cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
atât activității "antifasciste" a lui Hemingway, cât și sprijinului acordat de el revoluționarilor cubanezi. Pilar era ancorat la Cojimar, mic sat pescăresc în apropiere de Havana, unde locuia și Gregorine. În noiembrie 2008, abia sosit la Havana am făcut o escapadă la Cojimar pentru a cunoaște locul unde s-a născut "Bătrânul și marea". Nu știu cum arăta localitatea pe vreme lui Papa, dar acum nu mi-a făcut o impresie deosebită. Nici nu mă interesa locația "în general", venind acolo doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și atunci pescarii au adunat toate piesele de bronz de la bărcile lor și așa s-a născut bustul! Ce poveste adevărat minunată! La încheierea "campaniei anti-sub-marin" și după terminarea războiului, Hemingway și Pilar au revenit la obiceiurile de altă dată escapade pe mare și pescuit. Despre "capturile" lui Hemingway vorbesc fotografiile de prin localurile favorite, din albume, cărți și cronicile vremii, poveștile unor tovarăși de pescuit. Heminqway își aducea aminte că prima undiță i-ar fi pus-o în mână bunicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Izvorul rece sau la bufetul Agricultori în Mătăsari. Până în anul II, Velea nu călcase prin aceste locuri, ba chiar ne ironiza auzind că le frec ventam, până când, împrietenindu-ne mai mult, l-am tras după mine într-una dintre acele escapade totuși benigne. Se vede treaba că i-au plăcut, pentru că le-a continuat pe cont propriu și în alte companii, dedicându li-se cu tot mai multă aplicație. Nici vorbă să mai pot ține pasul cu el, și am și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
moșieresc, cât mai cu seamă datorită devoțiunii față de profesorul Nae Ionescu și a unei anumite cochetării ideologice cu mișcarea legionară. Lucru rile nu erau tocmai grave, dovadă că nu era la pușcărie și că putea să-și permită destul de frecvente escapade la București, sub pretextul tratamentelor dentare... și, ori de câte ori venea în capitală, nu pregeta să țină cenaclu cu numeroșii săi prieteni, printre care și cuconițe intelectuale, însetate, în tristul peisaj bucureștean al acelor timpuri, de o gândire mai serioasă și mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi provocau doar suferință... În concluzie, nu era nici o bucurie, nici de o parte, nici de cealaltă. Pe doctorul din Ploiești îl cunoscusem pe la începutul anului 1953. Omul era plăcut și foarte politicos, iar pe mine mă amuza ideea unor escapade în provincie, menite să mai atenueze monotonia existenței. În total am fost de vreo trei-patru ori la dânsul. De obicei, trimiteam o telegramă: „Sosesc joi, așteaptă-mă. Pierre.“ și de fiecare dată lucrurile decurgeau cam așa: soseam dupăa miază, mergeam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect... Apoi Costineștii, pe malul mării: soare, apă, valuri, nisip. Nițică filmare, ca să nu-i uităm gustul. Augustul, iar Mihai, Stere, Mircic... O escapadă nocturnă la Constanța cu Mihai, de interes pur vizual... În primul rând - nebuniile erotice ale lui Negoițescu (e încântător de nebun!); iar în al doilea - combinații pitorești de nedescris între marinari finlandezi (vârsta 15- 50 de ani) și cocote băștinașe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci-est pentru mărci-vest la paritatea 7/1 și colindam marile magazine în căutare de "oferte speciale". Nu știu dacă cei de la ambasadă știau de escapadele noastre, fiind convinși că și alții procedau la fel. Oricum, nici atunci, nici mai târziu, "vestul" nu m-a atras niciodată pentru "a rămâne"( sau a "excursiona", cum spun "cifrat" cei de la "Ochiul și Timpanul"), ci doar pentru a vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbăm puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem, încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fi mereu cu tine. Ai fost iubirea vieții mele. Iartă-mă și adio pentru totdeauna. LEON” Carlina împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta moartea. Dorința lor îi împinsese la extreme. Își luaseră măsuri de precauție legându-se unul de altul cu o frânghie pentru a evita vreun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta moartea. Dorința lor îi împinsese la extreme. Își luaseră măsuri de precauție legându-se unul de altul cu o frânghie pentru a evita vreun accident în timpul escapadei pe râu. Hainele destul de voluminoase și grele fuseseră introduse de fiecare în câte o sacoșă din plastic care trebuia trecută în dinți până dincolo pe teritoriul străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui Alin, iar Simion dădea cele mai mari semne de oboseală. Deși era conștient de vocile celor din jur, nu mai înțelegea nimic. Cu capul aplecat, cu ochii roșii de oboseală, strângea din dinți făcând eforturi pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că iese fum din el. Când cineva îi rosti numele, el abia gâfâi și se pregăti să riposteze cu o înjurătură. Doi dintre ei priviră cu îndrăzneală în urmă și înțeleseseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochii noștri considerabilă. Nu părea să aibă mai multă minte decât noi. Îl ascultam respectuoși, ca pe un frate mai mare, mândri că-i suntem camarazi. Întrucât ne aflam „la vedere“, în imediata apropiere a caselor noastre, părinții ne tolerau escapada, ușor peste ora „retragerii“ obișnuite. În locuința unor copii din casa vecină cu a mea, de partea opusă a închisorii de minori, „șeful“ a pregătit câtăva vreme o reprezentație teatrală, în vederea căreia adunase câteva găleți de nisip și cearșafuri ieșite
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
i-a rămas pururi fidelă), însă căsătoria lor n-a adus cu sine fericire și armonie, liniște și pace; mai ales ei nu, căci ofițerul chipeș, căruia-i jucau ochii în cap, era un coureur fără pereche, pasiunea lui pentru escapade cinegetice (binefăcătoare nouă, căci datorită ei și masa noastră se încărca adesea de vânat: iepuri, căprioară, mistreț, chiar urs, ca să nu mai vorbesc de prepelițe, becațe, fazani) contribuind la incitarea permanentă a impenitentului Don Juan. Eu l-am ținut mereu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Adrian era un băiat brunet, frumușel, elegant îmbrăcat și foarte bine-crescut. Taică-său era inginer și locuiau într-o vilă pretențioasă ca un cavou de lux. Aceste două clase primare țin de o perioadă fără experimente erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea părinților, până în Piața Unirii, unde, în incinta palatului Bánffy (vestit monument baroc), se înghesuia, uzurpându-i curtea, cinematograful Corso și, profitând de pauza care era pe atunci de rigoare, mă strecuram înăuntru și rămâneam apoi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pian a lui Chopin ce acompania acțiunea melodramelor a pătruns atunci atât de adânc în mine, până în „rărunchi“, încât nici azi nu pot asculta valsurile, impromptuurile, baladele, nocturnele lui fără să nu trezească în mine un iremediabil kitsch melancolic. Altă escapadă, estivală, mă purta la ștrandul foarte departe de casă, în parcul orașului, unde intram tot clandestin, sărind gardul. Acolo am învățat de unul singur să înot, angajându-mă într-o bună zi în bazinul mare. Dacă de aceste activități părinții
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
maior Pâslaru („unchiul Gică“), om drăguț și de treabă: ei nu locuiau chiar în localitatea renumită pentru „băile“ ei curative, ci în vecinătate, în incinta unor construcții militare, între păduri și apa Ialomiței. Părinții mei au plecat pentru o scurtă escapadă la Constanța, „la mare“, spre dezamăgirea băiatului lor, care rata astfel ocazia de a se bucura și el de priveliștile acvatice nesfârșite, numai în poze contemplate până atunci, dar mulțumit totuși de ambianța plăcută unde fusese temporar abandonat. Tanti Marioara
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
anului 1973. Nu mi-a luat mult până să înceapă să-mi placă țara. Călătoria a fost excelentă. Am învățat limba relativ repede. Am făcut câteva contacte academice și sociale, m-am înțeles bine cu multă lume, am făcut niște escapade uimitoare la țară, și chiar m-am îndrăgostit de țară, oamenii ei și probleme lor. Războiul Rece era omniprezent atunci, sau cel puțin toate lucrurile pe care le vedeam eu le plasam constant într-un cadru de Război Rece. Prietenii
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci est pentru mărci vest și colindam marile magazine în căutare de "oferte speciale". Nu știu dacă cei de la ambasadă cunoșteau escapadele noastre, fiind convinși că și alții procedau la fel. Oricum nici atunci, nici mai târziu "vestul" nu m-a atras niciodată pentru "a rămâne", ci doar pentru a vizita, a analiza, a compara și a învăța. Începuse, odată cu primăvara, suita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul, cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întotdeauna gata să alăture o idee bizară uneia corecte. În general, era greu să-i fii foarte aproape mai multă vreme fără să descoperi la el, amestecat cu normalitatea, un mic filon de nebunie a cărui vedere, amintind mereu de escapadele tinereții sale, te ajuta să ți le explici. La urma urmelor, se poate spune că mai mult nebunia decât rațiunea i-a adus, grație împrejurărilor, reușita și forța: lumea este un ciudat teatru. Sunt clipe când cele mai proaste piese
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în scenă care s-a dorit exemplară atât pentru viziunea scriitorului cerchist, cât și pentru asu- marea unei estetici în ce privește gruparea. În ciuda capa- cității de a se abstrage a cerchiștilor în „cercul” lor cultural, dute-vino-ul între Cluj și Sibiu și escapadele bucureștene își pun amprenta asupra lor într-un climat tulbure al tranziției de la societatea liberală, modernă la satrapia sovietică a statului în curs de a deveni unul dictatorial cu o bulversare totală a valorilor și ierarhiilor. Corespondența dintre Radu Stanca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care era mascată cenzura comunistă a tot ce apărea În țară atât scris cât și audio-video, s-a gândit să emane un „Punctaj orientativ pentru Întocmirea informării privind revistele școlare” cu care să Închidă gura și spiritul oricărui amator de escapade extra-ideologice. La „punctul 1”, revista școlară trebuia să fie „...mijloc de educare În spirit socialist și comunist al elevilor”. Ca-n orice altă Înșiruire de principii, acestui punct Îi fuseseră atârnate de coadă și nouă sub-puncte pe care le vom
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mașină scumpă mai are blonda X, unde a petrecut vacanța de vară cuplul Y. Stilul acesta de jurnalism, adaptat la lumea politică, dă naștere unor discuții interminabile în jurul declarației unui personaj, aruncată pe holurile Parlamentului, transmisiuni în direct de la nu știu ce escapadă la cumpărături a președintelui sau de la ședințele foto pe care le face cu mulțimile, aluzii despre amantlâcurile politicienilor cu niște doamne care vor și ele să parvină (sau au parvenit deja) în lumea politicii. În emisiunile de interminabile despicări ale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]