608 matches
-
bine antrenat și pumnii mei nu reușeau decât să-l enerveze mai mult. Eu aveam avantajul reacției din scurt. El se mișca mai greoi și veni momentul în care l-am simțit dezechilibrat, lăsat cu toată greutatea pe pumn. Am eschivat ușor, apoi i-am măturat piciorul din față trimițându-l, cât era el de mare, cu fundul de pământ. Aș fi putut să profit de avantaj, să-i stâlcesc mutra cu un genunchi din cădere, așa cum obișnuiam când mă băteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Întîmpine la ora aceasta tîrzie cu un „sînteți băut” În loc de salut. De! Ea era stăpîna... dar normal ar fi fost s-o intereseze raportul meu, nu ?... Așa cum ar fi procedat oricare alt stăpînĂ Da, dar nu e adevărat. Doar mă eschivez. Dacă m-ar fi privit cu atenție, și-ar fi dat imediat seama din atitudinea mea că n-am nici o veste pentru ea. În primul rînd, dacă aș fi avut cît de cît ceva, fie veste bună, fie rea, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îngaim, printre suspine: — Și cu Adrian ce s-a întâmplat? — N-aș fi crezut că dispariția sa te va afecta atât de tare! I-am trântit un ghiont cu pumnul în umăr pe care nici măcar n-a încercat să-l eschiveze, știind bine că-l merita. — Papa Adrian ne-a părăsit cu două luni în urmă. Se spune că a fost otrăvit. Când vestea morții sale s-a răspândit, niște necunoscuți au atârnat ghirlande pe ușa medicului său, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
azurii și numele florii de iasomie, au devenit tot mai rare. Pentru că părinții nu o lăsau decât în compania noastră, eu fiind cel care le ceream voie, plecam împreună din fața casei ei, dar în ultima perioadă se comporta curios, se eschiva, făcea ce făcea și se întorcea din drum. Mai mult decât atât, nu ne dădea voie la nici unul dintre noi s-o însoțim. Cum curiozitatea și neliniștea îmi dădeau ghes, la un moment dat, am avut buna sau proasta inspirație
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
doar pe jumătate... Acesta a fost răspunsul lui Tolstoi”, spuse Satanovski, coborându-și vocea până la șoaptă. „Oare de ce i-a fost teamă să rostească adevărul? Credeți cumva” - i se adresă el lui Noimann - „că patriarhul de la Iasnaia Poliana s-a eschivat să-și exprime opinia despre femei, preferând să articuleze o butadă? Contele nu era prea glumeț de felul lui. În ceea ce privește natura feminină, o cunoștea, ca să zic așa, și en-gros, și-n amănunt. Și acum, după atâția ani, dacă te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de fapt, nu prea, am mormăit eu, destul de sincer. —Ei, zău? Asta Înseamnă că Încă nu te-a sunat? Ce trist. Știu cum e, Bette. Să n-o iei personal - În mod evident, are gusturi foarte ciudate. Petrecusem trei săptămâni eschivându-mă În fața Întrebărilor Elisei, Încercând să par nonșalantă În privința lui Philip Weston. Eram pe punctul de a repeta că nu-mi pasă câtuși de puțin că nu sunase, că nici măcar nu lăsasem numărul de telefon, așa cum mi se ceruse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încă o oră și jumătate (am discutat despre punguțe de cadouri, potențiali sponsori și invitații) Înainte să ne dăm seama că primisem liber pentru prânz, cu Încurajarea de a merge undeva unde „să vedem sau să fim văzuți“. M-am eschivat de la prânzul În grup la Pastis și m-am dus câteva străzi spre est, la un restaurant ce servea pizza, unde n-aveam cum să mă Întâlnesc cu cineva de la birou. Imediat cum m-am instalat În separeul minuscul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru consumul publicului. —Nu ale tale - ale lui, remarcă Will, jucându-se absent cu inelul de platină pe care Simon Îl numea verighetă, iar Will - „plasa de siguranță a lui Simon“. —Ai dreptate. Dar se pare că nu mă pot eschiva. E omniprezent. Și e o situație așa de ciudată. —Cum așa? Amândoi am zâmbit când Simon fâlfâi pe lângă noi, un ghem furios de in sidefiu, iar Will murmură cuvântul ofticos. — Păi... de fapt, nu prea-mi place Philip ca persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
m-am gândit că asta e din cauză că fuseserăm cu toții foarte ocupați la serviciu, organizând evenimente individuale și, În plus, pregătind terenul pentru petrecerea Playboy. Nu voiam decât s-o sun pe Penelope, să-i explic că nu mințisem ca să mă eschivez de la cina ei și să fug În noapte cu caricatura aia de bărbat. Philip trecuse deja de portar, aștepta nerăbdător să-l urmez și imediat cum am intrat În lift, fidel obiceiurilor sale, m-a atacat. —Bette, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar care părea să-și fi păstrat destule facultăți ca să se pipăie. —Nu mă Întreba. E ceva ce fac ai mei În fiecare an de Ziua Recunoștinței și prezența mea e necesară. Sunt foarte convinsă că unchiul meu o să se eschiveze - Întotdeauna inventează o obligație presantă În ultima clipă - dar o să-mi Împrumute mașina. Mi-ar face plăcere să te iau și pe tine, am spus, rugându-mă cu ardoare să accepte și să nu-și invite jumătatea Îmbătrânită. —Ăă, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
veniră niște vorbe nepotrivite, șoptite de foarte aproape: „Să te văd acum, labagiu de comitat!” Danny improviză și el, îndoind degetele muntelui de om mai să i le rupă. Omul urlă și îi trânti un croșeu de stânga. Danny se eschivă și îi administră două croșee în plexul solar. Tipul de la LAPD se lăsă pe spate, iar Danny îi trase un șut cu cizma dreaptă exact în boașe, proiectându-l într-un grup de demonstranți AUFT. Strigăte peste tot. Fluierături. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
putut ieși de aci! Mi-am îndreptat privirea spre profesor. Zîmbea! ― Hai, domnule, "Vox populi, vox Dei!" ― Pe domnii profesori, nu vă supărați, dar nu pot, sau mai bine-zis nu mi-am permis să-i imit... încercai eu să mă eschivez. ― Cum? ― ...decât, continuai eu, imperturbabil, în fața colegilor... ― Aha! Și-n fața mea, de ce nu? ― Nu vă supărați, dar dacă se aude ceva la Cancelarie, vă închipuiți că numai bine n-o să-mi meargă! ― Cine ar putea să spună la Cancelarie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar experiența de luptă Îi spunea că trebuie să-și ucidă adversarul repede. Făcu trei pași rapizi mânuind sabia pe ambele laturi, cu mișcări largi care nu lăsau nici un spațiu de contraatac. Călugărul făcu câteva mișcări de rotație a brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura mâinii cu care Jian Shi rotea sabia, o trase În direcția pe care pornise lovitura, se rostogoli pe spate trăgându-și adversarul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară cu lejeritate combinația laterală. Apoi continuă să procedeze la fel, eschivând și blocând, fără a da un pas Înapoi. - Tehnica italiană... murmură, zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară cu lejeritate combinația laterală. Apoi continuă să procedeze la fel, eschivând și blocând, fără a da un pas Înapoi. - Tehnica italiană... murmură, zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui Fabio Foscolo... Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici unul din cei doi luptători nu se Întoarse să vadă cine e. Alexandru se afla În mijlocul unei combinații rapide de lovituri directe, parate calm de tatăl său, care nu Îi mai comenta abilitățile, ci Îi studia mai atent mișcările. Brusc, eschivă o lovitură la piept, se răsuci și declanșă un atac lateral, care Îl dezechilibră pe tânăr. Acesta se redresă repede și făcu față cu succes unei succesiuni de atacuri nu foarte puternice, dar suficient de rapide ca să dezorienteze un luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar suficient de rapide ca să dezorienteze un luptător neatent. - Încearcă o serie laterală, cu rotație verticală, lovituri de spintecare! spuse căpitanul, din ce În ce mai interesat de luptă. Alexandru roti spada pe dreapta, apoi pe stânga, fără să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă spada și ia unul din buzdugane. Uite, ăsta, dacă nu ți se pare prea greu. Tânărul luă buzduganul pe care i-l Întinsese tatăl său, rotindu-l de câteva ori din Încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o coajă de portocală, în care se află câteva monede. Pran nu-l poate privi în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să se eschiveze și nu-și ridică privirile din pământ și de la perechea de cioturi grotești, lăsate acuzator la vederea lumii. Îmi amintesc cum mi-ai furat vasul și mi-ai strigat să fug după tine, ca să mi-l iau înapoi. Pran vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate ar fi momentul comande niște stridii. Asta l-ar putea ajuta. Ar fi prea mult să ceară? Ca răspuns, Firoz mai-mai să-l nimerească cu un pahar înalt, de whisky. Scurtă expunere a lui Tom Collins. De Souza se eschivează. Una dintre femei, faimoasa dansatoare din răsărit (steaua suedeză din „Ritualul Shivei“) care a dansat pentru toate capetele încoronate ale Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este într-adevăr foarte încordată. Este trimis cineva s-o găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine, sir Wyndham, continuă nababul, foarte curând nu veți mai fi dezamăgit! În spatele lor, lumea este adunată în jurul prințului Firoz, care a scăpat paharul, vărsând șampanie pe costumul de gală. Nababul zâmbește. Este cuprins de dorința bruscă de a se eschiva de această adunare, ca să-și încerce forțele pe una sau două dintre concubinele sale. N-a mai simțit acest impuls de ani întregi. Da, zice sir Wyndham, căruia Vesey îi atrage atenția prin semne. Da, foarte. — GGRRHHAWW! urlă nababul. Capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
primejdia. Foșnete. Mai ales dintr-un copac aflat în spatele lui. Ceva de acolo îl urmărește. Maiorul Privett-Clampe strânge pușca în mâini și se gândește la Cei Patru Sute și la Valea Morții. Dacă se ajunge la asta, el nu se va eschiva. Va merge înainte. Chiar trebuie să zumzăi? șuieră Charlie către Minty, nemaisuportând. — Da, cred că este de preferat. — Dacă nu vrei să împuști un tigru, ar trebui să ai măcar considerație față de ceilalți, care se află aici exact pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cercetează chipul asudat al celuilalt și folosindu-se de gura sa expresivă pentru a-și exprima din nou disprețul, îl întreabă dacă nu vrea să ia o pauză. Jonathan încuviințează în tăcere. — Parcă spuneai c-ai mai jucat. Jonathan se eschivează. — Mă surprinde. Cei din colonii fac foarte mult sport. Viața sănătoasă Punjab și altele de genul ăsta. Jonathan își amintește cu tristețe obiceiurile anglo-indiene de a construi terenuri de tenis pe fiecare bucățică disponibilă de pământ, chiar și pe dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Asta nu e un lucru atât de abisal și cu asta nu ne putem mulțumi. Este foarte lesnicios pentru omul de litere să se adăpostească în spatele necesității istorice și să se eschiveze, în felul acesta, de a se întreba nu câtă necesitate conține istoria, ci care e soarta fiecărui om în parte, știind că omul nu are decât o singură viață de trăit, în timp ce istoria este înceată și nepăsătoare. Nu e greu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]