336 matches
-
eshatologic, stângaci articulat în Cartea Morților și în alte opere similare. Aceste texte solicitau mai multe "lecturi", efectuate la niveluri diferite. "Lectura magică" era desigur cea mai ușoară: ea nu implica decât credința în atotputernicia verbului, în măsura în care, grație unei noi eshatologii, "destinul regal" devine universal accesibil, prestigiul magiei nu va înceta să crească. Amurgul civilizației egiptene va fi dominat de credințe și practici magice 70. Se cuvine să amintim totuși că în teologia memfită (cf. § 26) Ptah crease zeii și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin sacrificiu Cu toate acestea, o idee nouă își face loc foarte curând: sacrificiul nu numai că-1 restaurează pe Prăjăpati și asigură perpetuarea lumii, dar este, totodată, susceptibil de a crea o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mitizată a fabuloasei epoci eroice era prea puternică și nu se putea ignora. Vârsta eroilor întrerupe într-un chip de altfel inexplicabil procesul de decădere progresivă declanșat o dată cu vârsta de argint. Totuși, destinul privilegiat al eroilor camuflează cu greu o eshatologie: ei nu mor, ci se bucură de o existență beatifică în Insulele Fericiților, Elysium, în care domnește acum Cronos. Altfel spus, eroii repetă, într-o anumită măsură, existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o eshatologie: ei nu mor, ci se bucură de o existență beatifică în Insulele Fericiților, Elysium, în care domnește acum Cronos. Altfel spus, eroii repetă, într-o anumită măsură, existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va fi amplu elaborată apoi, mai ales sub influența orfismului. Elyseul nu va mai fi doar privilegiul exclusiv al eroilor, ci va deveni accesibil sufletelor celor drepți și "inițiaților". E vorba de un proces destul de frecvent în istoria religiiJor (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Timp ciclic, era deja cunoscută la evrei, numeroase alte idei religioase au fost descoperite, revalorizate sau sistematizate în Iran. Să amintim doar pe cele mai însemnate: articularea mai multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
incintă (vară), în care va salva pe oamenii cei mai buni și prăsila tuturor speciilor de animale. Vara a fost imaginată drept un lăcaș subteran, căci nici soarele, nici luna, nici stelele nu strălucesc acolo 65. E vorba de o eshatologie arhaică, poate indo-europeană (cf. iama Fimbul, în tradiția germanică), dar care nu corespunde deloc viziunii zoroastriene. Se înțelege totuși de ce s-a introdus Yima în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu voi muri, ci voi trăi [.]; De certat m-a certat Iahve, dar morții nu m-a dat" (117:18). Sunt singurele aluzii la învierea morților înainte de robia babiloniană (587-538 î. Hr.) când o parte a populației va fi supusă influenței eshatologiei iraniene (cf. partea a II-a)1(). "Sclav" sau "servitor" al lui Iahve, omul trebuie să trăiască în frica de Dumnezeul său. Supunerea este actul religios perfect. Dimpotrivă, păcatul este nesupunerea, încălcarea comandamentelor. Totuși, conștiința precarității nu exclude încrederea în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale lui Michelangelo din Capela Sixtină și oratoriul Creația al lui Haydri. Dacă cu Milton omul se prăbușește din candoarea Edenului, cu Dante se ridică în raiul etern. Precum unul e poetul lucrurilor primordiale, celălalt e poetul lucrurilor ultime, al eshatologiei creștine, într un sens sau altul, viziunea lor merge până la limitele extreme al cauzalității și ale finalității. Nimic din ceea ce au dibuit cei vechi nu seamănă cu vastitatea acestor concepții poetice. Ele au măreția inspirației creștine. Se poate prea bine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Substanța lui e atât de intim substanța lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mit", în sensul că, deși acest ideal nu va deveni niciodată un fapt istoric, se impunea ca el să fie prezentat ca un eveniment istoric viitor, pentru a mobiliza și dinamiza muncitorii ; mitul înseamnă program. Tot astfel, Niebuhr consideră că eshatologia creștină este mitică : a doua venire a lui Cristos pe pământ și judecata de apoi înfățișează drept evenimente viitoare lucruri care nu sunt decât evaluări morale și spirituale actuale, permanente. *19 Dacă opusul mitului este știința sau filozofia, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițându-mă./ Singur veghez. Niciun zvon. Lumea e de mine departe". Sfârșitul în care se sting datele obiective ale mundaneității marchează începutul configurării unui spațiu lăuntric, eshatologia interioară - nu a subiectului creator, ci a poemului însuși - care pune capăt temporalității. Poemul ia timpul pe cont propriu, își începe propriul timp; acolo unde timpul se oprește și lume nu mai este - adică în sfârșitul faptului-de-a-fi - se naște posibilul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până în golul întunecat al nevederii. Limbul noptatic e pragul dincolo de care nu mai e nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acestei adevărate asceze estetice 85, a crea înseamnă acum a imita sau a urma decreația divină, a învăța "felul de-a fi al picăturii de apă"; a-ți apropria apropierea în virtutea distanței care îți ia vederea, a intra în retragere. Eshatologia chipului se originează în acest suprem imagem al esenței. Căci, în ultimă instanță, felul de a fi al picăturii de apă constă în a nu fi, a pune ființarea ca prealabil al ființei, a picta sămânța în care se vede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
interpretate convenabil (exemplu, djihadul ca război sfânt), dar mai ales într-o tradiție a exclusivismului și fanatismului musulman, trăsături apărute în timp în confruntarea cu alte religii la fel de exclusiviste. Iar disprețul față de moarte al teroriștilor musulmani sinucigași se întemeiază pe eshatologia musulmană, adică pe promisiunea unei vieți fericite după moarte pentru martiri, pentru cei care mor pentru credință. Orice mare religie are în sine germenii exclusivismului și fanatismului, dar ei nu se dezvoltă decât în anumite condiții sociale și politice. În
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
rezum acele probleme despre influența iraniană asupra religiilor Bibliei și asupra religiilor sincretismului greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un pattern prea vechi și depășit. Pentru mine, problema este: într-o religie dată, constituie eshatologia parte integrantă a sistemului religios sau nu? Este religia respectivă inconceptibilă fără eshatologie?”1. Dar, așa cum vom vedea, cercetările sale indo-iraniene dinainte de război s-au putut bucura de o bună legitimare în contextul unei mode ideologice a cărei aplicare avea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un pattern prea vechi și depășit. Pentru mine, problema este: într-o religie dată, constituie eshatologia parte integrantă a sistemului religios sau nu? Este religia respectivă inconceptibilă fără eshatologie?”1. Dar, așa cum vom vedea, cercetările sale indo-iraniene dinainte de război s-au putut bucura de o bună legitimare în contextul unei mode ideologice a cărei aplicare avea să se dovedească monstruoasă. Fiind de multe ori critic față de asemenea tendințe exagerate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost asimilate de lumea mediteraneană în întregimea ei (...). Este interesant de remarcat, cu acest prilej, că fiecare popor europeanși-a asimilat din vastul rezervor iranian anumite «motive»; scandinavii, bunăoară, și-au asimilat viziunea apocaliptică a sfârșitului lumii (ragnarök); popoarele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pregătire plină de sens pentru viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens. Una dintre expresiile iraniene cele mai elocvente ale acestei polarități se poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
focul, păsările, apa curgătoare, norii etc.”4 Iar Eliade înțelege că acest proces al unificării se petrece printr-o funcție a conștiinței - memoria, personală sau impersonală, după cum evenimentele memorate sunt biografice sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În acest fel, Eliade identifică o certă continuitate între arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de plasare și interpretare a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ținut în luptă până ce Ohrmazd a terminat fortificația, mai puternică decât cerul, zidită dinaintea lui. Și spiritele păzitoare (fravaÍi) ale războinicilor și ale celor drepți, pe cai de război și cu sulițe...” etc. (BundahiÍn, 6.1-4, ediția Anklesaria). Este o eshatologie construită ca epică a unei lupte finale: Ohrmazdmenține spiritul cerului asemenea unui războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
descoperirea unui gen de cercetări nou - literatura comparată indo-europeană2. Aici, totul rămâne de făcut. De când m-am întors, am început să scriu un rezumat în germană pentru Kairos și am reușit să-l termin luni, 12 pagini, cu dezvoltări în privința eshatologiei. (De aceea vă scriu atât de târziu.) În curând, Kairos va publica un număr despre religiile germanice și celtice. Lucrând la rezumat, am simțit niște dureri ciudate la piciorul drept și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor, mergând cu greu. A constatat o tromboză (embolism) superficială, nimic periculos, dar o vreme trebuie să stau la pat. La Marburg, sper că vom relua toate marile probleme legate de eshatologie, probleme de principiu și chestiuni istorice. Sunt tot mai convins că noțiunea de indo-european este una religioasă, a fost o mare religie care în mileniul 3 sau 2 î.Hr. a reunit un mare număr de triburi și le-a dat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Culianu”, Panorama XXVIII (1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]