303 matches
-
alți soliști precum Ofra Haza, Yaffa Yarkoni, Ran Eliran. El are vreo 300 de versiuni și a fost tradus în numeroase limbi, inclusiv franceză (Leș Compagnons de la chanson),idiș (în interpretarea lui David Eshet), spaniolă(în interpretarea lui Yaffa Yarkoni), esperanto. El apare în versiunea lui originală corala și la sfarsitul bandei sonore a filmului „Lista Schindler”. Între Războiul de Șase Zile și Războiul de Yom Kipur, Naomi Shemer a continuat să compună numeroase șlagăre, între care „"Shneynu meoto hakfar"” („Suntem
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
este o limbă artificială creată de către francezul Adolphe Nicolas. În timpul anilor 1880, limba artificială cea mai populară era, fără îndoială, Volapük. După un timp de succes scurt, si cu apariția limbii esperanto, un rival mai practic și ușor de învățat, prezintat în 1887, provoacă o scindare rapidă în mișcarea volapukista și mulți dintre cei care o au sprijinit, s-au mers în rândul lui esperanto. Deci, multi volapukiști vroiau să reformeze limba
Spokil () [Corola-website/Science/326540_a_327869]
-
de succes scurt, si cu apariția limbii esperanto, un rival mai practic și ușor de învățat, prezintat în 1887, provoacă o scindare rapidă în mișcarea volapukista și mulți dintre cei care o au sprijinit, s-au mers în rândul lui esperanto. Deci, multi volapukiști vroiau să reformeze limba, dar, cu vină creatorului ei, Johann Martin Schleyer, si a intransigentei lui a făcut numeroase schisme care au provocat apariția unor limbi numiți "volapükizi", precum "limba Neutrala" și . Spokilul a fost creația unui
Spokil () [Corola-website/Science/326540_a_327869]
-
doi dicționarele". La conferința de Paris de la iunie 1907 și convocată de Couturat, Nicolas a fost permis să-și apere limba lui, printre celelalte limbile despre care s-a discutat la conferință, erau limba Parla, limba Bolak, limba Neutrala, limba esperanto și limba Ido, care a fost prezentată pentru prima dată la această întâlnire. Spokilul nu a găsit niciodată un sprijin mare, iar astăzi este în mare parte uitată. La fel ca si Volapük, spokil este considerat un amestec hibrid de
Spokil () [Corola-website/Science/326540_a_327869]
-
special pentru matematică, materie din cauza căreia a repetat clasa a șasea. În anul 1905, din cauza revoluției, familia Tuwim a trebuit să părăsească orașul și să se adăpostească pentru un anumit timp în Wrocław. A debutat în 1911 cu traducerea în esperanto a poeziilor lui Leopold Staff. . În anul 1913, a avut loc debutul său propriu-zis - poezia Prośba a fost publicată în "„Kurier Warszawski”". Lucrarea sa a fost semnată cu inițialele St.M., ce se refereau la viitoarea sa soție, Stefania Marchew
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Vladimir Maiakovski. Autor al unor poezii pentru copii - "Lokomotywa, Ptasie radio, Pan Hilary, Słoń Trąbalski, Bambo". Tuwim este cunoscut pentru umorul său specific, care arată spiritul său aprig și profunzimea gândirii sale. Cercetările sale lingvistice au început odată cu studierea limbii "esperanto", adică din gimnaziu. A tradus în esperanto poeziile lui Leopold Staff, sau poezia "„Testament mój”" de Juliusz Słowacki, precum și altele, care au apărut în paginile publicației "„Esperantysty Polski”". În cercetările de mai târziu, Tuwim creează neologisme. Poezia lui Tuwim este
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
copii - "Lokomotywa, Ptasie radio, Pan Hilary, Słoń Trąbalski, Bambo". Tuwim este cunoscut pentru umorul său specific, care arată spiritul său aprig și profunzimea gândirii sale. Cercetările sale lingvistice au început odată cu studierea limbii "esperanto", adică din gimnaziu. A tradus în esperanto poeziile lui Leopold Staff, sau poezia "„Testament mój”" de Juliusz Słowacki, precum și altele, care au apărut în paginile publicației "„Esperantysty Polski”". În cercetările de mai târziu, Tuwim creează neologisme. Poezia lui Tuwim este considerată a fi una dintre cele mai
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
remaniată niciun om nu mai vine pe insula pe care se retrage acesta pentru a juca vreun rol în viața acestuia. Din acest roman, Jules Verne a apucat să scrie doar cinci capitole înainte de a muri. Apărător înfocat al limbii esperanto, el dorea să descrie în cadrul romanului meritele ei. Fiul său, Michel, a reluat romanul original și l-a completat, însă a eliminat toate mențiunile la subiectul esperanto. Noua versiune a romanului a fost publicată în 1919 sub titlul " Uimitoarea aventură
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
apucat să scrie doar cinci capitole înainte de a muri. Apărător înfocat al limbii esperanto, el dorea să descrie în cadrul romanului meritele ei. Fiul său, Michel, a reluat romanul original și l-a completat, însă a eliminat toate mențiunile la subiectul esperanto. Noua versiune a romanului a fost publicată în 1919 sub titlul " Uimitoarea aventură a misiunii Barsac". În 1981, orașul Nantes a intrat în posesia a numeroase texte verniene inedite, printre care figura și "Voyage d'étude". Capitolele originale ale romanului
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
un deputat. Expediția este condusă de André Deltour, căruia, pe lângă aleșii Isodore Papeleu și Joseph Denizart, i se adaugă un reputat geograf, Louis Merly, precum și rusul Nicolas Vanof, care vrea să se documenteze în misterioasa Africă despre noua limbă universală, esperanto, creată de doctorul Lejzer Ludwik Zamenhof. Personajele prezente în primele cinci capitole sunt: Această nuvelă a fost scrisă de Jules Verne în 1854, dar nu a fost publicată decât în 1993. Acțiunea nuvelei se petrece în anul 1849, în perioada
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
după moartea savantului în 1940. Köppen a scris peste 500 de lucrări, manifestând interes pentru o varietate largă de domenii, printre care și chestiuni sociale, investind mult timp și energie în probleme funciare și educaționale. A pledat pentru utilizarea limbii esperanto, inclusiv prin exemplu propriu traducându-și unele lucrări în această limbă.
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
Miclau în franceză, O. Stamboliev în bulgară, Prabhyjot Kaur în hindi, Pablo Neruda și Omar Lara în spaniolă, Oskar Pastior în germană, Franyo Zoltan și Balogh Iozsef în maghiară, Melike Roman în turcă, Shlomo David în ivrit, O. Gurigan în esperanto etc. La rândul său a tălmăcit pentru prima oară în românește poeți polonezi ca T. Roziewic, Cz. Milosz, greci ca Iannis Ritzos, M. Ludemis, T. Livaditis, turci ca Nazim Hikmet etc. Centrul Biografic Internațional de la Cambridge și Institutul Biografic American
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
(în ) este termenul modern folosit pentru oricare dintre etapele evoluției proiectului lingvistic esperanto al lui L. L. Zamenhof, înainte de publicarea "Unua Libro" în 1887. Încă de când era copil, Zamenhof a avut ideea de a introduce o limbă auxiliară internațională care să fie folosită ca mijloc de comunicare între diferitele naționalități. Inițial el a
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
a unei schițe a limbii volapük), Zamenhof a sărbătorit ziua sa de naștere și nașterea limbii împreună cu niște prieteni, cărora le-a plăcut proiectul. Zamenhof a numit limba sa "Lingwe Uniwersala" („limba universală”). "W" este folosit pentru "v". Toate literele esperanto moderne sunt atestate, în afară de "ĉ, ĝ, ĥ, ĵ, ŝ, ŭ". Formele verbale cunoscute sunt "-á" la prezent, "-ó" la imperativ, "-se" la infinitiv. Substantivele erau terminate cu "-e" la singular și cu "-es" la plural; articolul era la singular "la
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
-se" la infinitiv. Substantivele erau terminate cu "-e" la singular și cu "-es" la plural; articolul era la singular "la" și la plural "las". Se pare că nu exista cazul acuzativ și că accentul era la fel ca în limba esperanto modernă, cu excepția cazului când se aflau în terminații, ca în "-á" și "-ó". Doar patru versuri ale etapei "Lingwe uniwersala" (din 1878) a formării limbii esperanto rămân, dintr-un cântec pe care Zamenhof l-a compus mai devreme: În varianta
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
că nu exista cazul acuzativ și că accentul era la fel ca în limba esperanto modernă, cu excepția cazului când se aflau în terminații, ca în "-á" și "-ó". Doar patru versuri ale etapei "Lingwe uniwersala" (din 1878) a formării limbii esperanto rămân, dintr-un cântec pe care Zamenhof l-a compus mai devreme: În varianta modernă a limbii esperanto, aceste versuri ar fi scrise astfel, "Jam temp' está" rămâne o expresie în limba esperanto modernă, o aluzie la acest cântec. În timp ce
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
când se aflau în terminații, ca în "-á" și "-ó". Doar patru versuri ale etapei "Lingwe uniwersala" (din 1878) a formării limbii esperanto rămân, dintr-un cântec pe care Zamenhof l-a compus mai devreme: În varianta modernă a limbii esperanto, aceste versuri ar fi scrise astfel, "Jam temp' está" rămâne o expresie în limba esperanto modernă, o aluzie la acest cântec. În timp ce se afla la universitate, Zamenhof și-a înmânat creația tatălui său, Mordechai, pentru păstrarea în condiții de siguranță
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
Lingwe uniwersala" (din 1878) a formării limbii esperanto rămân, dintr-un cântec pe care Zamenhof l-a compus mai devreme: În varianta modernă a limbii esperanto, aceste versuri ar fi scrise astfel, "Jam temp' está" rămâne o expresie în limba esperanto modernă, o aluzie la acest cântec. În timp ce se afla la universitate, Zamenhof și-a înmânat creația tatălui său, Mordechai, pentru păstrarea în condiții de siguranță până când el își va termina studiile medicale. Tatăl său, neînțelegându-i ideile și, probabil, anticipând
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
o". Corelativele au fost destul de apropiate, deși nu este clar dacă a existat o distincție între formele nedeterminate și relative (modernele "i-" și "ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi" a auzi
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
unor sentimente de naționalism, iar noile forme de bază ale literelor "ĵ, ĝ" (pentru fostele "ź, dź)" au contribuit la păstrarea aspectului lexical germanic. În 1887 Zamenhof a finalizat perfecționarea limbii prin publicarea "Unua Libro" („Prima Carte”), care conținea limba esperanto așa cum este astăzi. Într-o scrisoare către Nikolai Borovko, el a scris mai târziu, Gaston Waringhien, în cartea sa "Lingvo kaj Vivo" ("Limbă și viață"), a analizat evoluția limbii prin studierea unor manuscrise din 1881, 1882 și 1885.
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
(în ; nume complet: `Deklaracio pri la esenco de Esperantismo~, declarație despre esența Esperantismului) a fost un document scris de L. L. Zamenhof și aprobat de către participanții la primul Congres Mondial de Esperanto de la Boulogne-sur-Mer (Franța) în 1905. Ea a definit „esperantismul” ca o mișcare pentru promovarea utilizării pe scară largă a limbii esperanto ca limbă auxiliară în relațiile internaționale și în contextele inter-etnice și nu ca înlocuitor al limbilor din propria zonă
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]
-
Esperantismului) a fost un document scris de L. L. Zamenhof și aprobat de către participanții la primul Congres Mondial de Esperanto de la Boulogne-sur-Mer (Franța) în 1905. Ea a definit „esperantismul” ca o mișcare pentru promovarea utilizării pe scară largă a limbii esperanto ca limbă auxiliară în relațiile internaționale și în contextele inter-etnice și nu ca înlocuitor al limbilor din propria zonă. Prin aceasta s-a decretat faptul că mișcarea esperanto este neutră din punct de vedere politic și religios. S-a stabilit
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]
-
esperantismul” ca o mișcare pentru promovarea utilizării pe scară largă a limbii esperanto ca limbă auxiliară în relațiile internaționale și în contextele inter-etnice și nu ca înlocuitor al limbilor din propria zonă. Prin aceasta s-a decretat faptul că mișcarea esperanto este neutră din punct de vedere politic și religios. S-a stabilit că limba esperanto este în domeniul public și oricine o poate folosi după cum dorește, autorul acesteia renunțând la drepturile de autor încă de la început. S-a stabilit ca
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]
-
auxiliară în relațiile internaționale și în contextele inter-etnice și nu ca înlocuitor al limbilor din propria zonă. Prin aceasta s-a decretat faptul că mișcarea esperanto este neutră din punct de vedere politic și religios. S-a stabilit că limba esperanto este în domeniul public și oricine o poate folosi după cum dorește, autorul acesteia renunțând la drepturile de autor încă de la început. S-a stabilit ca singura autoritate care stabilește regulile pentru vorbitorii de esperanto este "Fundamento de Esperanto" (o colecție
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]
-
religios. S-a stabilit că limba esperanto este în domeniul public și oricine o poate folosi după cum dorește, autorul acesteia renunțând la drepturile de autor încă de la început. S-a stabilit ca singura autoritate care stabilește regulile pentru vorbitorii de esperanto este "Fundamento de Esperanto" (o colecție de cărți de gramatică, dicționare și texte pentru exemplificare), pe care toți vorbitorii limbii sunt invitați să le studieze pentru a păstra stabilitatea limbii. În cele din urmă, a definit și „esperantistul”, drept cineva
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]