1,061 matches
-
austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau lung menite să ducă la includerea forțelor populiste în establishmentul politic. Strategia implică un soi de pacificare a actorilor populiști prin renunțarea acestora la atitudinea radicală, mai ales în privința acceptării regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât coaliția de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de integrare este implicarea în 2002 a Organizației Statelor Americane (OAS) în politica din Venezuela, după lovitura de stat pentru înlăturarea lui Chávez. Printr-o abordare multilaterală, denumită "intervenție fără a interveni" (Cooper și Legler, 2005), OAS a netezit drumul establishmentului către un dialog între guvern și opoziție, în urma căruia s-a ajuns la un acord privind organizarea unui referendum de înlăturare din funcție a președintelui. Constatările ridică o gamă largă de întrebări privitoare la care este cea mai bună cale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prezintă și o teză mai generală, aceea conform căreia populismul duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o evoluție firească a lucrurilor pentru că: (a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe care au învins-o în alegeri, continuă să controleze aceste instituții după ce liderul populist preia puterea. Fără îndoială că acest argument este valid pentru cazul lui Fujimori în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acest volum ridică semne de întrebare în privința validității acestei teze la modul general. În primul rând, nu toți populiștii sunt oameni din afara sistemului. Dacă, în general, așa stau lucrurile, există și o serie de exemple de populiști proveniți din rândul establishmentului politic. De exemplu, Bruhn arată în capitolul despre Mexic că lideri precum Cuauhtémoc Cárdenas și Andrés Manuel López Obrador nu pot fi etichetați ca "oameni din afara sistemului politic". Într-adevăr, ambii au fost politicieni bine pregătiți, integrați în sistemul de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
34). Alternativ, populiști ca López Obrador și Haider pot fi considerați "elite din afara sistemului, aflați în legătură cu elitele, dar nu parte din ele" (Mudde, 2004: 560). În orice caz, mulți populiști nu sunt cu adevărat din afara sistemului; poate că sunt din afara establishmentului, dar sunt din interiorul jocului politic. Astfel, mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu majoritatea jucătorilor-cheie. În al doilea rând, Levitsky și Loxton observă corect
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu majoritatea jucătorilor-cheie. În al doilea rând, Levitsky și Loxton observă corect faptul că liderii populiști țintesc înspre înlăturarea establishmentului (de exemplu, a jucătorilor-cheie). De fapt, nu e o exagerare să spunem că populismul, mai cu seamă în America Latină, poate fi considerat ca un motor important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009: 299-303). Totuși, interacțiunea dintre
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu e o exagerare să spunem că populismul, mai cu seamă în America Latină, poate fi considerat ca un motor important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009: 299-303). Totuși, interacțiunea dintre liderii populiști și diferitele segmente ale establishmentului poate înregistra grade mari de variație, mergând de la grade semnificative de cooperare (de exemplu, Fujimori în Peru sau coaliția FPÖ/BZÖ în Austria), până la conflicte radicale (de exemplu, Chávez în Venezuela sau VB în Belgia). Pentru înțelegerea acestei variații, în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
forme divergente din punct de vedere organizațional în conjuncturi naționale diferite. Astfel, liderii populiști investesc energie în formarea unei organizații de masă solide numai atunci când reformele pe care aceștia intenționează să le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aceștia intenționează să le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
in Western Europe, Nijmegen: Katholieke Universiteit Nijmegen. Lubbers, M., P. Scheepers și J. Billiet, (2000), "Multilevel Modeling of Vlaams Blok Voting: Individual and Contextual Characteristics of the Vlaams Blok Vote", în Acta Politica 35(4): 363-98. Lucardie, P., (2010), "Tussen establishment en extremisme: Populistische partijen in Nederland en Vlaanderen", în Res Publica 52(2): 149-72. Luengo D., N. L. și M. G. Ponce Z., (1996), " Lectura Oblicua del Proceso Electoral de 1995", în Politeia 19: 63-80. Luther, K. R. (2003), "The Self-Destruction
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
263, 264, 269, 271, 272, 273, 274, 278, 280, 291, 293, 294, 301, 302, 305, 312, 313, 316, 321, 331, 335, 336, 342, 344, 352, 353, 354; antielită, 95, 104, 106, 197, 278, 294, 326; antielitism, 27, 47, 93, 112 establishment, 24, 26, 39, 40, 62, 130, 135, 144, 225, 228, 229, 230, 232, 234, 236, 240, 258, 260, 261, 263, 269, 272, 274, 288, 330, 335, 336, 341, 342, 344, 345; anti-establishment, 62, 63, 76, 144, 146, 148, 257, 260
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
radicale. Populismul nu se mai rezumă la extrema dreaptă sau la dreapta ultraconservatoare sau reacționară, ci, trebuie observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta (de obicei, de centru-stînga și/sau de centru-dreapta) care se opun populismelor de stânga și de dreapta (de obicei radicale sau chiar extreme). Populismul își pierde astfel statutul de "călcâi al lui Ahile" al dreptei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de artă și achiziționează creații plastice pe care le expun la birou ori în mediul confortabil de-acasă. Categoria include, în principiu, profesori, medici, arhitecți, judecători, avocați etc., interesați de manifestările culturale să le zicem clasice, de cultura oficială, de establishment fără echivoc axiologic. Unii au ei înșiși talent artistic și, în momentele de respiro pe care profesiunea din care-și câștigă existența le îngăduie, scriu, pictează, cântă la pian, vioară ori alt instrument muzical ale cărui secrete le-au deprins
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
relație cu lumea profesionalä. În stadiul explorativ (exploration) își testează fanteziile ocupaționale în școală și în grupul de prieteni etc (14-25 ani). Se cristalizează preferințe vocaționale și se optează pentru o direcție de educație sau alta. Al treilea stadiu, fixarea (establishment), presupune stabilirea unui domeniu ocupațional și promovarea. Etapa de menținere (maintenance) presupune efortul de a păstra intacte achizițiile pe plan profesional, dar și refuzul unei eventuale stagnări. Ultima etapă declinul (decline) este marcată de orientarea spre activitățile personale, interesul pentru
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
bine în Uniunea Europeană sunt înlăturate fără discuții, pur și simplu calificându-l pe cel care le prezintă, drept antieuropean. Ne aflăm în fața unei argumentări de tipul "Europa suntem noi, cine ne critică e împotriva Europei", din partea guvernelor naționale și a Establishment-ului din Bruxelles. Criticile împotriva elementelor disfuncționale ale sistemului sunt înlăturate ca și cum ar fi vorba de un atac împotriva proiectului european în general. Cum e de așteptat, această carte nu acceptă argumentele de acest tip. Cartea se adresează atât studenților
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani în urmă, își cucerise soția fredonându-i Flautul fermecat sub balcon, incapabil acum să mai accepte ceva „cultural“, incapabil să nu-și verse veninul asupra establishmentului, unde înghesuie cam tot, de la Rembrandt la Mozart... Monty Kipps, propovăduind interzicerea homosexualității, o acceptă când e vorba despre un bun prieten preot... Și tot așa. Dar e vorba despre două femei care înghit până la un punct orice din partea posesorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
vor lovi sistemul mondial, așa-numitul „sistem populație-capital” (citește capitalism) va rămâne intact printre ruine. Toate aceste proiecții în viitor sunt pe termen lung în privința schimbărilor tehnologice, dar pe termen scurt în privința schimbărilor sociale, ceea ce le-a atras eticheta de establishment futurology. Modelele de acest gen nu erau altceva decât o imagine mărită cu lupa a lumii anilor ’60, potrivit procedeului unui viitorolog din Evul Mediu, care prevedea o lume cu mai multe castele și biserici gotice și mai dese tournois
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
tăcerea mea semnificativă, de puști timid care se străduia să-și impresioneze cu primele povestiri colegii de cenacluri, la elaborarea manifestului Clubului 8. Și-mi amintesc că Dan era cel care-mi cerea părerea cu privire la puncte esențiale precum atitudinea față de establishment-ul cultural ieșean sau față de prăfuitele instituții locale ce se cer reînnoite. Și-mi mai amintesc că dădeam din cap înțelept, de fiecare dată, convins că aprobările mele își au importanța lor covârșitoare în economia întregului document. Dar aici e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Macovei sau chiar al nostru, al celor din minis ter, cred că n-ar avea această șansă într-o țară europeană bine așezată: șansa de-a întreprinde ceva care să însemne mult pentru țara ta. Șansa de-a schimba un establishment, de-a întreba dacă e normal ca oamenii puternici să nu fie niciodată trași la răspundere, șansa de-a crea premisele pentru sancționarea celor care au abuzat de bunurile publice. Lucrurile astea erau nediscutate în România. Și dacă vă amintiți
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
un mecanism inci pient, de control, pe zona de corupție. Mi se pare natural să vii și să pui această problemă în discuție. Pe de altă parte, nu uitați că oamenii din Consiliu, reprezentanții guvernelor naționale, sunt politicieni. Parte din establishment. Cine profită de corupția politică? Evident, nu omul obișnuit de pe stradă. Credeți că în Italia sau în Grecia oamenii sunt mulțumiți de societatea lor? — Și atunci, cine sunt „anticorupții“? Vreau să introduc cuvântul ăsta în circulație. Cine ne sunt anticorupții
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
am dat seama că ne aflăm într-o situație bizară. Suntem doi oameni care au studiat problema și care sunt foarte mulțumiți și optimiști. Dar cred că suntem total în afara gândirii din România. N-am întâlnit foarte mulți oameni în establishment, în presă, care spun că s-au făcut progrese impresionante. — Nu cred că suntem total în afara gândirii comune. Poate că nu-i citiți pe cei care trebuie. Cred că e mai simplu să fim dezamăgiți. Eu mă uit la omul
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Adică cine suntem noi să venim să spunem că România de mâine va fi o Românie a oamenilor corecți, o Românie în care fiecare are șansa lui, pentru că regulile nu sunt manipulate și nu câștigă doar cine face parte din establishment? Ca să te mai și lupți pentru ideile astea, trebuie să fii puțin altfel, iar dacă nu ți-e frică înseamnă că ești de-a dreptul ciudat. Pentru a spune lucrurilor pe nume în momente cheie, trebuie să ai curaj. Vrem
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
mimare a schimbării executat de guvernul Năstase a avut acest scop: trecem legi, creăm instituții și le lăsăm să lucreze până la limita în care ne pot atinge, apoi le punem piedici. Atunci, mă puteți întreba pe bună dreptate, dacă tot establishment-ul este interesat să-și prelungească impunitatea de facto și tipii sunt atât de puternici, cum de totuși am făcut progresele pe care le vedem astăzi cu ochiul liber? Aici apare modelul b), adică schimbarea echili brului intern. Modelul de
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Spațiul public era dominat de un discurs prăfuit, paseist, soporific, iar instituțiile culturale erau anchilozate. Mai mulți tineri (și mai puțin tineri) am simțit nevoia să ne construim propria oază, cu aer proaspăt. Aveam gusturi și idei diferite de ale establishment-ului cultural, plus un spirit critic debordant. Ce se întâmpla? Ne adunam și discutam literatură. Ascultam muzică și beam bere. Citeam din propriile noastre texte. Ne împrumutam cărți. Ne amuzam. Făceam mese rotunde. Luam atitudine în presă. Nu știu cum, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]