18,301 matches
-
autori ca Vladimir Sorokin, Dimitri Prigov, Eduard Limonov. Scrierile unora din membrii acestei generații de strănepoți ai lui Nabokov readuc la suprafața textului o recuzită de simboluri datînd din perioada sovietică. Scoase din contextul lor generic, ele dobîndesc în plan estetic un caracter exploziv. Nu întîmplător, Vladimir Sorokin și Eduard Limonov au devenit prin romanele lor, considerate chiar pornografice, eroii unor scandaluri. La aceasta se adaugă faptul că ei înșiși împărtășesc convingeri politice extremiste sau sunt vinovați de comiterea unor fapte
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
din lacrimă, Sărmanul Dionis, La aniversară și Geniu pustiu, fac parte dintre lecturile complet inedite pentru cititorii chinezi. Este de menționat că selecția s-a lărgit destul de mult față de versiunile precedente în chineză; traducătorul a optat mai mult pentru valorile estetice decât criteriile sociale. Comparând versiunile profesorului Feng cu originalele, remarcăm că este vorba de o traducere liberă foarte reușită. Posedând o deosebită comprehensiune și o bogată experiență în munca de traducere literară din română în chineză, acumulată de-a lungul
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
Gheorghe Grigurcu Indiscutabil, Constant Tonegaru a fost o victimă a regimului comunist. Probînd o exemplară verticalitate morală, autorul Plantațiilor n-a putut adera la propaganda ce începuse a înrola destule condeie, din încredințarea că în aria scrisului literar criteriul estetic se cuvine a rămîne suveran. Încălcarea acestuia n-ar putea fi decît de natură antidemocratică și antinaturală, ergo patologică: „Poetul aderă la motive de inspirație cu care are afinități structurale, la care poate fi sensibil, în fine își caută umbra
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Poetul aderă la motive de inspirație cu care are afinități structurale, la care poate fi sensibil, în fine își caută umbra spirituală, ființa lui complementară aflată în simboluri exterioare; siluirea inspirației cu normative contravenind realității psihologice, orice se sustrage verificării estetice rămînînd tendențios, net antidemocratic, violînd libertatea individului printr-un procedeu flagrant, contrar legilor naturale și deci pervers”. Sau cu o încă mai incisivă adresă antiideologică: „Firește, cum nu există o poesie pentru moșieri și bancheri, tot așa nu există o
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Amelia Pavel Într-o expoziție Victor Brauner, venim de la început cu ideea că ne vom întâlni cu un mare reprezentant al suprarealismului. Se mai poate însă astăzi gândi suprarealismul artistic ca având un program estetic absolut coerent? Dacă acest program este clar pentru suprarealismul literar, fidel până la capăt automatismului și mitului inconștientului atotputernic, cea mai mare parte dintre pictorii suprarealiști au avut atitudini mai curând surprinzătoare. Mari expoziții recente ale suprarealismului - de la Paris, de la Düsseldorf
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
Pavel Șușară Andrei Mănescu Deși încă foarte tînăr, el a absolvit Academia de Arte Frumoase doar cu vreo cîțiva ani în urmă, graficianul Andrei Mănescu dezvăluie, atît prin opțiunea estetică, în ansamblul ei, cît și prin datele stilistice personale, o surprinzătoare maturitate a gîndirii artistice și un profesionalism fără concesii. Multiplele direcții în care el s-a manifestat pînă acum - gravură, obiecte realizate prin decupaj, desene/sculptură, avînd ca suport
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al elaborării, și nici bruiaje de fond, născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
este departe de minabilul portret pe care i-l face. Acest ultim roman houellebecquian este, se poate afirma fără îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
din negarea a ceea ce în urmă cu o sută de ani a adus-o pe băncile școlii. Nu din demascarea ei - ceea ce au încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau îl recucerește oferindu
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau îl recucerește oferindu-i ceea ce îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, într-un moment în care conceptul romantic de geniu va fi căzut în desuetudine. O alternativă, pe de altă
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
pentru a fi readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește în mistagog sau profet, ori, naufragiază împreună cu minusculul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, în așa hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. Taumaturgul și himerica fericire În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei (într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o în ochi, de a ne explica lumea din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele, trebuie sau pot să conducă lumea». Și Huelsenbeck continuă, asemuindu-l pe Tzara «unui barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule». În vara lui 1916, tînărul Tristan se aruncă în vîltoare, sigur de sine - e mai mult ca niciodată «Domnul Dada», ca să folosim expresia lui Hans Richter. Neobosit, își arată talentul de organizator. La 9 aprilie 1916
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Nietzsche, potrivit căreia sublimarea prin artă transcende „oroarea sau absurditatea existenței”, arta fiind singura care „știe să preschimbe acel simțămînt de scîrbă provocat de grozăvia și absurditatea existenței în reprezentări ce-ți permit să trăiești: acestea sînt sublimul - ce îmblînzește estetic grozăvia - și comicul - descărcare estetică provocată de scîrba față de ridicol” (sînt vorbele filosofului german). Sublimul este acel moment înălțător, aparținînd „puterii apolinice” care ne salvează de „autonimicirea orgiastică”, la antipodul ridicolului ce ne umple de dezgust și de absurd. Spre deosebire de
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
artă transcende „oroarea sau absurditatea existenței”, arta fiind singura care „știe să preschimbe acel simțămînt de scîrbă provocat de grozăvia și absurditatea existenței în reprezentări ce-ți permit să trăiești: acestea sînt sublimul - ce îmblînzește estetic grozăvia - și comicul - descărcare estetică provocată de scîrba față de ridicol” (sînt vorbele filosofului german). Sublimul este acel moment înălțător, aparținînd „puterii apolinice” care ne salvează de „autonimicirea orgiastică”, la antipodul ridicolului ce ne umple de dezgust și de absurd. Spre deosebire de omul tragic, omul ridicol nu
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
am prejudecata vârstelor sau a treptelor biologice, dar iluștrii dv. predecesori Eugen Lovinescu și G. Călinescu, au fost mai prompți în realizarea „comediilor” lor de istorie literară. Știm că teoreticianul modern al sincronismului, al teoriei imitației și al mutației valorilor estetice a definitivat și a editat „Istoria literaturii române contemporane”, în cinci volume, între 1926-1929, la vârsta de 45-48 de ani, iar G. Călinescu izbutea, primul, la 42 de ani, în 1941, să editeze „Istoria literaturii române de la origini până în prezent
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
cont propriu sau asociați în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Chiriac și Daniel Popa în cea de a doua, practică un joc al nuanțelor, adevărul sentimentelor conferă veridicitate situației, dialogul se desfășoară sub imperiul necesității, logica replicilor pune în pagină și dă coerență caracterului irațional al întâmplărilor. Biologic, dar și estetic m-am simțit bine și o să mă duc să văd piesele Liei Bugnar oriunde s-ar juca, la subsol, la parter sau pe acoperiș. Aniversare Clody Bertola În teatru, trecutul imediat devine îndepărtat și dispare o dată cu cei care i-au
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
lumea romanului sau a poeziei și ne permite interogații asupra credințelor în general, asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrică, produc sens și valoare. Imaginarul permite așadar progresiv să fie raportat la un mare număr de probleme nu doar estetice, ci și epistemologice și axiologice, atingînd norme și valori. Această folosire a lui în domeniul francofon, care a cunoscut un mare succes și în România, cunoaște o înflorire specială în arii culturale precum America Latină sau Extremul Orient unde raționalitatea europeană
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
stimulează, retează prin ricoșeu, izbucnește pe detalii și reconstituie în perspectiva analogiilor cu firea: „Ca o iubită care pleacă pentru totdeauna/ și uită să se uite/ încă-odată înapoi.” Dimensiunea nesfârșitului este cuprinsă în două versuri ale poeziei Pusta, dar semnificația estetică a întregii poezii depășește imitația naturii, ca și în formele și alcătuirile sculptural coloristice din poezia Bivolii, considerată antologică. S-ar putea spune că poezia lui Aron Cotruș este o poezie vizuală. Un peisaj cu atmosferă complexă, însă, grea de
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
chirurgicale - au rămas în circulație și niciodată nu au fost abandonate de autorități, oricît de puțină atenție au trezit criticilor de prestigiu. Proza, în special, a fost aleasă să facă serviciile de rigoare și să reflecte, cu prețul coborîrii nivelului estetic, dorințele partidului. Legătura, semnalată pe vremuri de Sartre, între proză și ideologie se confirmă din plin acum”. După cum, în perioada postdecembristă, am asistat la o altă revenire la atmosfera ideologică, la reluarea unor clasamente și clișee din domeniul criticii literare
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
secolului al XIX-lea erau mai bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să sufere de varii restricții politice, privind deopotrivă tematica și limbajul. Ca în multe alte domenii ale cercetării, în perioada totalitară problemele strict estetice - atemporale, abstracte, inocente - au fost privilegiate, în vreme ce aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult mai riscante. Un exemplu perfect de limitare prin estetizare îl oferă ghicitoarea. Caracterizările tipice ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
pe coperta I ca „Președinte fondator” al Societății Umoristice Păcală, ne reîntîlnim în alte cîteva locuri: 1. La pagina 40, ca „Director General” al revistei; 2. La paginile 1 și 6, ca semnatar al textului Filmul ca profesiune și crez estetic, din care extrag cîteva pasaje: „Fiindcă suntem cu toții aici, zicînd și făcînd, în această zi de februarie geros, mă înclin în fața Domniilor-Voastre mulțumindu-vă că ați avut răgazul să vă aplecați asupra lucrării personale, Teză de Doctorat, intitulată Comedia cinematografică
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
făcînd, în această zi de februarie geros, mă înclin în fața Domniilor-Voastre mulțumindu-vă că ați avut răgazul să vă aplecați asupra lucrării personale, Teză de Doctorat, intitulată Comedia cinematografică românească. Tipologie și limbaj, cu subtitlul «Filmul ca profesiune și crez estetic»”; „de cînd mă știu, ca o caracteristică a familiei mele, am iubit cu fervoare învățătura și pe cei care învață sau sunt învățați, mi-au plăcut scrisul și cititul”; „în școala primară, premiant fiind, învățătoarea din satul meu oltenesc mi-
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]