492 matches
-
foc/ de neaua necesară// somnul se deschide lent ca dintr-o mână/ alunecă-n cimpoiul palmei și răsună// fiul risipitor s-a-ntors/ ucide toți cocoșii otrăvește limpedea fântână// acuma toți își văd în apă/ oglindirea putredă și spână.” (p. 56) Un estetism vintage definește până la virgulă această direcție inițială. După 2000, mai precis în ciclurile Grădini (2000-2005) și Lispoeme (2000), ceva esențial se schimbă în poezia lui Alex. Leo Șerban. Ce anume? Aș zice că însuși conceptul de poezie. Noua etapă aduce
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
filmului românesc contemporan (1999), cartea lui Valerian Sava, care însă se oprește cu investigația în anii ’60. Cristian Tudor Popescu nu doar că merge mai departe, dar focalizează tocmai ceea ce definește filmul românesc în perioada comunistă, aliajul de propagandă, antipropagandă, estetism, visătorie, realism critic, clișeu ideologic etc. Ambii critici de film pleacă de la premisa corectă că nu poți escamota pentru filmul românesc tocmai ingerința politicului, de la scenariul patentat ideologic la diferitele forme de cenzură, în ceea ce constituie genomul estetic al filmului
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
În spațiul propagandei, criticul descifrează și o artă sau artisticizare a ei, ceea ce reușesc uneori regizorii români este să facă penetrant un mesaj ideologic tocmai prin abandonarea instrumentalizărilor grosiere, prin abordarea unui limbaj emoțional care lasă să treacă conținuturile ideologice. Estetismul nu reprezintă numai un escapism din fața propagandei, ci poate fi întors în favoarea ei cum o demonstrează o serie de filme. Concluzia acestui demers asupra mijloacelor pe care le posedă cinematograful de a servi iluzii și a construi castele de nisip
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație și profunzime. Până la urmă, această tematică pornită din inițiala „cumințenie” a putut ajunge la răsfrângerile atât de elocvente și definitorii pentru ceea ce astăzi numim cotitura dinspre estetism sau estetic „neomodernist” și „tranzitivitatea” ce crede a se putea dispensa de medierile tropice, pentru o autentificare a discursului printr-o mai directă priză la „real”, la concretul existențial cotidian, mai „prozaic”, deposedat de prestigiile metaforei înalte și ale simbolurilor
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
însumi de mai multe ori și la distanțe de timp apreciabile tezele lui G.Călinescu și, trebuie să spun, în feluri diferite. În anii ‘60, când ele redeveniseră accesibile, nici măcar nu mi-am dat seama că se află în contradicție. Estetismul de care generația mea de critici s-a slujit ca de un scut împotriva sociologismului vulgar a descoperit în teoria „poeziei pure” argumente dintre cele mai solide. Ideea de „gratuitate” a actului literar venea ca o mănușă noii și mai
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
tot vorbim de contexte sociale, unde sunt generațiile care au purtat ștafeta mentalităților, tradițiilor și cutumelor? Reproșul adresat criticii de până acum de a fi eliminat forțat din schemă tradiționalismul, începând cu sămănătorismul și poporanismul, ține de același război cu estetismul și cu valoarea prin care generația 2000 vrea să se distingă. E limpede că n-au fost citiți nici Z. Ornea, nici D. Micu, în anii noștri, nici Lovinescu, nici Zeletin, în anii dinainte, care au acordat mișcărilor tradiționaliste locul
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
mare Carmen a carierei sale, iar pentru Jon Vickers era cea mai fascinantă Dalila. Pentru exigentul întemeietor de școală de dirijat Hans Swarowsky, Elena Cernei era o legendară Azucena, iar pentru Alberto Erede o Eboli întruchipând perfecțiunea tehnică vocală cu estetismul rafinat al nuanțelor. Repertoriul simfonic, cameral și de lied incredibil de vast, de la Bach la contemporani, i-a șlefuit capacitățile muzicale și estetice de valorificare a tehnicii vocale la cei mai rafinați parametri estetici grație cărora a înnobilat interpretările sale
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
Nu-mi explic totuși cum poti consideră Roșu și negru, exemplu, ca și celelalte, la întâmplare, o fița literară arhaica? Și, pe urmă, ce vrea să zică „estetisme inutile”? Cum ar putea fi util un roman altfel decât estetic? Dacă estetism nu e, nimic nu e în arta. Autorlâcul de mai la vale mă duce cu gândul la anonimatul la care ne condamnă internetul, la informația brută care trece în mintea multora drept cunoaștere, la pseudonimele blogerilor care adoră iresponsabilitatea opiniilor
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
interesant, combinând analize din epoci diferite: e drept, sociologismul vulgar și clișeele propagandei din anii '50-'60 au lăsat mai puține urme (�un exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei realități poetice originale�, �ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate�, �efecte artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în interpretarea textului aspecte formale
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
apologia primatului esteticului în opera literară, visul său de a vedea cultura română integrată culturii europene au reprezentat pentru ei tot atîtea capete de acuzare. Iorga l-a urmărit cu antipatia lui pînă în ultima clipă, în timp ce tinerii adepți ai estetismului din perioada celui de Al Doilea Război Mondial l-au ales spontan drept emblemă. În primii ani ai dictaturii comuniste, lucrurile s-au simplificat: numele lui Maiorescu a fost prohibit, iar opera - scoasă din circulație. Abia după două decenii de
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea lui Maiorescu, în ce împrejurări ale vieții sale și-a scris
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
carne/ o frunte îngustă și un trup de femeie.” De regulă, poeții expresioniști s-au mulțumit să caute în jur echivalențele stării lor sufletești. Planul formal gesticulant, configurația limbajului, stilul strident și abrupt, formulările lor explozive, nestăvilite, dezarticulate, opuse oricărui estetism dulceag și evanescent ne obligau să le observăm starea. La tine e ceva mai mult decât atât. Planul formal al poeziei tale, impulsurile deformatoare, formele grimasante par a fi corelativele obiective nu ale unei stări, ci ale unei ființe, ale
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
din Cluj, dacă luăm în considerare atît limbajul, cît și unele explicații laterale. Problema d-nului Nemoianu poate deveni actuală și la noi (avem destule indicii): e vorba de a apăra "formalismul estetic" de adversarii săi. Conceptul mai familiar nouă este estetismul sau pur și simplu esteticul. La défense de l'esthétique ar fi un titlu potrivit, în manieră franceză, pentru paginile polemice profunde și sclipitoare ale eseului d-lui Nemoianu. Atacat de la stînga, ca și de la dreapta, dacă privim problema politic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
se pierde în secțiuni de epocă, ci devine premisă a unei tipologii aparte: "Mutatis mutandis, generația literară a anilor '80 a reluat atitudini și sloganuri ale avangardei istorice, într-un moment când celor mai tineri poeți li se părea că estetismul Ťneomodernistť al celor de la 1960 trebuie depășit spre un discurs mai apropiat de realitatea imediată, de limbajul cotidian - nouă căutare de Ťautenticitateť. Este ceea ce se întâmplă, sub ochii noștri, și cu ultimii veniți în literatura română, adică cu încă nedeplin
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
l-au citit bine pe Kenneth Rexroth și cîți și-ar mai pune un poem sub tutela unui vers din Eminescu („La ce?... Oare totul nu e nebunie?”). Necazul e că nici talentul, nici sensibilitatea cultivată nu sunt suficiente, iar estetismul măștilor nu mai mai trădează nici un „adevăr poetic” valid; lipsesc din Cobalt și mișcările surprinzătoare ale inteligenței artistice care fac diferența la poeții manieriști. Avem în schimb multă poză studiată, gesticulații narcisice, simulări elegante ale suferinței, cu un deget dus
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
Alecsandri, Blaga, Barbu, Bacovia, cu cîte 3 poezii. Din perioda postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule ale lui Vasile Militaru au avut un succes extraordinar". Un estet pune accentul pe calificativul "triviale". însă, sintagma "succes extraordinar" poate însemna foarte mult pentru o altfel de perspectivă, non-estetică
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
tăcerea politică a evazionismului e o separare vinovată de regimul politic și de colectivitate prin lipsa de participare la construcția comunistă, pentru alții, retrospectiv, aceeași tăcere e o neimplicare anti-comunistă la fel de culpabilă, o consimțire la rău printr-o complacere în estetism. În fond, ambele atitudini, de pe poziții contrarii, cu justificări morale diferite, aduc argumentul angajamentului politic ca absolut necesar: din interior, fascismul și comunismul acuză literatura evazionistă de evitarea partizanatului în favoarea prezentului lor biruitor; ulterior, în postfascism și în postcomunism, justițiarii
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
astfel de poveste de iubire, ai cărei eroi trăiesc sentimentele prin procură, preluîndu-le din literatură sau din narațiunile vieților altora. Un livresc extrem al trăirilor, reținute, controlate de un anumit temperament stilistic, cel japonez, cu tot ceea ce presupune acesta (reticență, estetism exhibat cu o discreție desăvîrșită, dar nu mai puțin evident cu toate acestea), devine matca epică în care se desfășoară întîmplările din carte. Protagoniștii sînt animați de trăiri intense, iubiri frenetice și gelozii pe măsură, resentimente, ură, dar totul se
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
Acosmei a adoptat deja filtrul unei conștiințe retardate, cu atât mai „poetice” și mai proaspete cu cât renunță la abstracții în favoarea unei viziuni de tot elementare. Apoi, acea imaginație luxuriantă a sadismului, împreună cu „terorismul” cotidian și cu gratuitatea - ba chiar estetismul - cruzimii sunt în mare măsură inspirate din show-uri TV de tipul „Jack Ass”, „Lenore” sau „Happy Tree Friends”. Din ultimul, un mixaj bizar de desene animate cu elemente de horror, preia Vlad Drăgoi insistența pe caligrafia violenței, cu premeditarea
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
face apel la "spiritul critic în acțiune", manifestul secund nu putea stabili decît sugrumarea spiritului critic, atît prin mijlocirea cenzurii și dirijismului cît și prin invazia nonvalorii promovate de autorități. Astfel I.Negoițescu ajunge, el, estetul prin excelență, să denunțe "estetismul nostru iresponsabil", căci duce, în momente de cumpănă, la torpoare, defetism, lașitate, fiind așa de adînc împlîntat în conștiință "încît chiar și în exil, adică în libertate, prea mulți dintre scriitorii români nu mai găsesc în ei forța de a
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
face din iubire un sentiment pur artistic, sustras din tentaculele socialității realiste. Modul de a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce solicită un cititor pregătit să descifreze și să guste combinațiile de tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu fiul, la puțină vreme după
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Constantinescu, O nouă imagine a Ardealului creator, apărut în "Vremea", la 30 mai, în care Manifestul este lăudat pentru "o elevație a tonului, care impune o privire verticală asupra creației", ca și pentru faptul că exprimă orientarea junilor ardeleni "întru estetism, adică întru creație și valoare universală". Demne de reținut sunt cuvintele privitoare la Blaga (pe care unii l-au considerat defavorizat de mișcarea Cercului ce a găsit cu cale a se adresa lui E. Lovinescu), figură exponențială a Ardealului literar
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
de mișcarea Cercului ce a găsit cu cale a se adresa lui E. Lovinescu), figură exponențială a Ardealului literar în sensul că a marcat o ruptură categorică de etnografie și de sămănătorism, fără a se dezice de duhul etnic ("împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul românesc cu universalismul"), întrucît "din culturalism pășește în creație, din regionalism în integritatea spiritualității naționale". Să revenim acum la negații. Publicațiile naționaliste precum "Porunca vremii", "Neamul nostru", "Gândirea" îi incriminează pe "comuniștii de la Sibiu" ce
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
Carol I mai degrabă în spiritul autorului Scrisorii pierdute decît în acela al datelor istorice obiective. Ultima parte a activității celor doi scriitori s-a caracterizat printr-o mutație sensibilă în raport cu ceea ce reprezentase pînă atunci „queirosianismul” și „caragialismul”: amîndoi descoperă estetismul, care își pune amprenta pe finalul acestor trasee excepționale. Dandysmul îl caracterizase pe Eça încă din tinerețe, cînd milita în principiu pentru idealurile sociale ale lui Proudhon și Hugo, pasionîndu-se concomitent de Baudelaire și de satanismul simbolist. Pe măsura trecerii
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
vor recunoaște, în ultimul deceniu al secolului, drept niște vencidos da vida („cei învinși de viață”), Eça știe să evite prăbușirea spirituală a acestor „învinși” fără să cadă în disperarea ultimă, care i-a măcinat pe eroii din Os Maias. Estetismul și arta pură - iată o interesantă soluție personală de supraviețuire. Ultimele romane queirosiene (Corespondența lui Fradique Mendes, Ilustra casă Ramires, dar mai ales Orașul și muntele) duc la extrem inovațiile stilistice din Os Maias: absența aproape completă a acțiunii, descrierea
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]