423 matches
-
reprezinte "conținutul unei gândiri" sau al unei idei. Derrida propune imaginea istoriei umanității ca succesiune a unor metafore dominante. Preluând sintagma "mythologie blanche" din Jardin d'Epicure a lui Anatole France 233, Jacques Derrida va arăta cum prin uzură, metaforele "estompate" devin concepte. Transpunând opoziția tradițională dintre "métaphores vivantes" și "métaphores mortes" în distincția proprie "métaphores éteintes" și "métaphores effectives", filosoful francez va detecta impasul dominant al acestei noțiuni: "metafora rămâne, prin toate trăsăturile sale esențiale, un filosofem clasic, un concept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
industriale. Pentru Lefebvre, cotidianul și modernul reprezintă două instanțe care se presupun, se legitimează și se compensează reciproc. Prin faptul că substanța cotidianului este alcătuită din repetiții, rolul obiectelor și al "demografiei" acestora este unul care primează, subiectul fiind din ce în ce mai estompat. De asemenea, Lefebvre este interesat de relația dintre conceptul de cotidian și cel de filosofie; prin raportare la filosofie, viața cotidiană îi apare ca fiind non-filosofică, în timp ce în legătură cu viața cotidiană, viața filosofică s-a dorit întotdeauna a fi superioară, detașată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra ordinii lucrurilor; discursul este o practică care se bazează pe structuri de valabilitate locală și nu absolută. Derrida observă că în discurs se realizează un amestec între concepte, filosofeme și metafore sau miteme; cum prin procesul de uzură metaforele estompate se transformă în concepte, acestea devin doar deziderate utopice ale unui discurs filosofic care se vrea a fi pur. Într-o manieră asemănătoare, Baudrillard consideră că o parte importantă din termenii folosiți în textele filosofice sunt doar metafore, astfel încât chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceea ce duce la o concluzie pe care n-o putem, în momentul de față, decât prelimina: așa cum s-a întâmplat de multe ori în triumfala sa carieră multiseculară, omul european a fost pus în situația de a reînvăța reflexe demult estompate, pentru că arată Eli Sagan supraviețuirea omului occidental a fost pusă serios la încercare de spectrul supracivilizării sale: acela de a deveni un om prea rafinat, prea slăbit de bucuriile comode pe care civilizația i le arunca în poală altfel spus
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
răpusă, alături de alte victime, de ghilotina nemiloasă a cenzurii. Or, nu este așa: o rapidă răsfoire a câtorva romane românești din perioada 1965-75 (pentru a nu merge mai departe...) indică faptul că tema a continuat să înflorească și în ceaușism, estompată fiind așa cum era de așteptat de agonia romanului existențialist și de canonizarea compensativă a romanului social și de atitudine. Astfel, romanul Doamna străină, apariție ciudată, al lui Laurențiu Fulga (1968) reia tema îngemănării dintre sexual și thanatic în timpul războiului, "femeia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru a face loc celor două culturi divergente și că noua împărțire transformase în ruptură vechea despărțire dintre Roma și Bizanț. În realitate, această fisură, care se atenuase de-a lungul veacurilor moderne prin occidentalizarea Estului european, a fost acum estompată aproape în întregime chiar de cortina de fier. Aceasta a impus o oprimare, nu o suprimare culturală. Desigur, fermenții critici contemporani ai culturii est-europene fuseseră închiși în aziluri psihiatrice sau în lagăre. Însă această cultură trăiește în subteran și ajunge
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
percepută de anumite segmente ale audienței ca fiind prea timidă. Se consideră, în general, că anumite lucruri nu pot fi difuzate sau că nu pot fi difuzate oricum sau că, atunci cînd sînt difuzate, implicațiile lor problematice sau provocatoare trebuie estompate. Sentimentul că serviciile publice sînt predispuse la părtinire este întărit și de faptul că posturile publice și sub acest aspect nu se deosebesc de concurenții lor comerciali repartizează inegal drepturile de a vorbi, de a fi auzit și văzut. De
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
perceptibil, al referinței autobiografice, al mărturisirii, al trimiterii la sursele memoriei intime. În spațiul închis de la Clarens, sub copacii falnici și în văile de acolo, fericirea pe care o trăiește Saint-Preux îi apare ca un fel de ecou alterat, purificat, estompat doar de acela al anilor copilăriei. "Cum să scapi de dulcea iluzie căreia îi dau viață aceste lucruri...?" Uzura timpului se șterge; din trecutul îndepărtat ies la suprafață prospețimea, minunăția zorilor vieții. Dar oare nu e însăși cheia operei lui
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cardiace în timpul diastolei. Mușchiul cardiac are o alcătuire particulară, fiind constituit din fibre musculare mici, dispuse în straturi parțial suprapuse, alcătuind un sincițiu funcțional (o structură unitară din punct de vedere electric și mecanic). Mușchiul cardiac prezintă striații transversale mai estompate decât mușchiul striat, formate tot din filamente de actină și miozină. În jurul miofibrilelor se află reticulul sarcoplasmatic, cu rol de transmitere a excitației. Mușchiul cardiac funcționrează ca un sincițiu datorită a trei tipuri de joncțiuni intercelulare: macula aderens sau desmozomii
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
unei condiții superioare care nu este de origine umană, ci divină 27). Cei care au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu sunt oamenii, nu popoarele; dar imaginea de sine a Americii a fost mereu influențată de convingerea câteodată estompată, alteori puternică că este un instrument al Divinității. Așa cum afirma președintele Ronald Reagan, "fără încrederea într-un viitor măreț, nu poți să explici fenomenul american și anume că poporul nostru a crezut în existența unei țări a făgăduinței; că poporul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ne referim, individul minoritar activ, constant sau deviantul, alternînd între mai mulți referenți culturali fără a se afirma o poziție fermă și distinctă, influența unui demers singular asupra reprezentărilor se poate dovedi destul de contrastantă sau chiar opusă, cîteodată nulă sau estompată. Teoriile raționalizării și angajării, formulate de Robert-Vincent Joulé și Jean-Louis Beauvois (1998), constituie o cale de reflectare asupra chestiunii. Aceste abordări, ancorate puternic în jurul teoriei disonanței cognitive (Léon Festinger et al., op. cit.), presupun că actorii sînt producători de explicații cauzale
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
spectacol s-a cuplat rapid cu aceea a degradeului ca modă coloristică. Oricum, gîndul te duce la costumație, la deghizare, poate chiar la o afișare a degradeului Într-o prezentare de modă ad-hoc. Se poartă aproape Întreg sezonul culori pale, estompate, incertedegradeul toamnei. Degradeul ține afișul toamnei. Rămînea numai să accentuez direcția schimbării, ascunsă abil de fardul sofisticat al anotimpului. Și ce urma după cădere tuturor frunzelor și veștejirea lor? Copacii goi și golul toamnei. Fashion show Karyatides. Vegetable. afișul toamnei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
efectul unui reflex condiționat. "...să presupunem că de-abia a învățat de la un actor original cele mai vulgare manifestări ale mâniei și că știe să le imite cu fidelitate (anume, mersul năvalnic, bătăile din picioare, vocea asurzitoare, când ascuțită, când estompată; mișcările din sprâncene, buzele tremurânde, scrâșnetul dinților etc.); să mai presupunem, spusei eu, că imită bine numai aceste semne, care pot fi imitate oricând; ei bine! Numai prin asta, și sufletul său va simți un vag sentiment de mânie, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le-a mâncat; iar ovreiul să plătească turcului douăzeci de lire, fiindcă l-a-nșelat dându-i un sac de haine, în care nu era haine, ci pastramă, și nu pastramă adevărată de oaie, ci de ovrei. 208 Macabrul este la fel de ingenios estompat și în C.F.R. Raport către șeful mișcării, din partea șefului unei gări, prin transferul interesului de pe situație asupra modalității de exprimare a ei, reacția umoristică rezultând ca medie între sentimentul de groază stârnit de știrea sinistră și cel de bucurie în fața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezgolit, cămașa albă fluturând, brațul stâng întins vertical, iar cu dreptul reîntors către sexul captiv într-o pereche de blugi, pălăria cu boruri mari îi acoperă tot chipul, numai pletele lungi, această imagine a starului e suprapusă unei imagini mai estompate, un fel de translație a acesteia din care Theo a păstrat doar conturul de umbră, astfel încât figura lui Michael Jackson se proiectează în fundal pe un fel de cruce ciuntită, fără un braț, dreptul, Michael Jackson pictat în mărime naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
doi bețivani clătinându-se pe picioare săriră la un bodyguard cu brațul prins Într-o praștie improvizată. Țipete, scaune răsturnate, și mai mult sânge. Asistente care Încercau să-i gonească. Și apoi, În cele din urmă, un agent de poliție estompat intră În Încăperea aglomerată și puse capăt agitației, cu trei doze de spray paralizant dispersate cu generozitate. După aceea a urmat, În mare, un episod cu zvârcoliri pe jos, țipete. Dar nici urmă de ucigașul Hoitarului. Logan se lăsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
voce, nici o umbră, nici o idee... nici măcar o aluzie. Nimic. Ce era de făcut? Înainte sau în jos?... Aveam de ales? Avusesem vreodată? Sau era o altă încercare? Mereu. Am zărit, pe malul celălalt, ca prin ceață, ceva ce părea imaginea estompată a propriului meu eu și ramurile uriașe ale arborelui, atârnând deasupra prăpastiei, ca într-o depărtare ireală... atunci miam spus că, dacă acela era un univers paralel, o existență a mea nerecunoscută aici, dacă eu aveam deja dreptul să exist
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
rodnică și folositoare, ba chiar foarte urgentă. Dar din receptor urca iarăși aceeași tăcere. Fima simți totuși că această tăcere era mai puțin adâncă decât noaptea trecută: un fel de foșnet slab, intermitent, ca un scrâșnit din dinți, se auzea estompat. Ca un oftat din rărunchi. Fima diagnostică astfel primele semne vagi de viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc și iată, chiar dacă nu-și recăpătase cunoștința, Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privit reproducerile picturilor de pe vasele grecești. Perdeaua, iată că dintr-odată nu mai era perdea, nu mai era o bucată de tul florentin atârnată în fața ferestrei pentru a opri privirile curioase ale vecinilor și a face lumina din cameră mai estompată, mai plăcută. Perdeaua era acum de fier, o cortină de fier. Și eu îmi imaginam plăci de oțel care fuseseră fixate în pământ de la Marea Baltică și până la Mediterana, un perete tot mai gros și mai înalt, ale cărui părți trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am Început să aștept verdictul. Aveam o senzație pustiitoare de examen. Una, două, cinci săptămîni de așteptare, nu mai puteam fi atent la injecții, le făceam altora decît celor În drept care așteptau și ei cu ochii triști, ori la horcăitul estompat al bătrînilor cărora uitam să le dau furazolidon. Într-o dimineață ca asta s-a auzit În sfîrșit și telefonul cu profesor. Care, În loc să-mi dea calificativul pe loc În receptor, așa cum Îmi imaginasem stînd nopți Întregi cu sufletul tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acea reflectare exterioară care ia forma literaturii mele, mai mult sau mai puțin vizibilă în peisaj. (O să vină vreo tanti să mă întrebe dacă m-am lăsat de scris, cum s-a întâmplat când, ca să lucrez la Exuvii, m-am „estompat“ câțiva ani, petrecându-mi timpul în camera mea de lucru, cu un superb copac foșnitor lângă fereastră, prietenul meu de vorbe.) Dacă însă cu mine s-ar termina din greșeală, vinovăție, ticăloșie, meschinărie, întunecare sau chiar prin scrisul vreunei cărți
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
arată deprimată tot timpul, dar asta nu însemna că-și putea permite să nu-i transmită lui Zach mesajele mele. — Te rog, am implorat-o, te rog, fă-mi legătura. Receptorul a fost acoperit și am putut să aud voci estompate, apoi - ce binecuvântare - mi-a răspuns Zach. —Ce-i? m-a întrebat. Am avut dreptate în legătură cu M.A. Bineînțeles că Zach voia să vorbească cu mine. Partea groaznică era că acum, că mi se făcuse legătura, habar n-aveam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a ajuns la aleatorismul total, la free-music ori la Freies Zusammenspiel, prin urmare, la non-partitură. În muzica nouă (a cărei aventuri semiografice au pustiit nu de puține ori sensurile și semnificațiile mesajului sonor) aceste capcanele și riscurile pot fi copios estompate dacă notația se exercită sub două aspecte: a) indicând acțiunea pe instrumentul respectiv care să redea efectul sonor scontat: b) indicând exclusiv efectul sonor, efect ce va fi actualizat de fiecare dată prin opțiunea liberă a interpretului. În prezent se
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
nu chiar simbioza artelor, în orice caz alăturarea lor armonioasă. Dar, ca orice mozaic, a fost alcătuit din motive care au ieșit în evidență prin limpezimea și greutatea valorii lor, alături de altele care, prinse în desenul general, au avut culori estompate. DANCE GENERATOR ne-a dat prilejul să ne întâlnim, în primul rând, cu o artistă de talie internațională, care practică un stil de dans aparte, strict personal, dificil de comparat cu orice altă direcție a dansului contemporan - dansatoarea și coregrafa
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
a sensibilității luminoase; reprezintă puterea rezolutivă a ochiului, capacitatea sa de a diferenția doi excitanți, prin stabilirea minimum separabile dintre ei (distanța minimă de separație a doi stimuli). Dacă acuitatea vizuală este scăzută detaliile fine ale obiectelor realității apar difuze, estompate. Testele de determinare a acuității vizuale vizează tocmai vederea de detaliu și se exprimă în minimum vizibile. Cea mai veche și mai răspândită metodă pentru determinarea acuității vizuale este metoda optotipilor a lui Snellen (1876). Principiul de bază al optotipurilor
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]