1,259 matches
-
cetății și participarea cetățenilor la ea. Testimoniile evidente ale unei atari societăți sunt: piața publică, monumentele și bibliotecile. Piața publică înseamnă negoț, dialog, dezbatere, alegere, legislație, justiție, deci conștiință civică (N.B. Legislația trebuie să fie memorabilă, deci „monumentală” în accepția etimologică a termenului, de la „monere”). Monumentele și edificiile presupun siguranța și durabilitatea așezării, nevoia și putința spiritului de a se instaura în forme obiective pentru milenii. Ce înseamnă cărțile, nu-i fac nimănui injuria de a voi să-i explic. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și descentrat. O artă În care modelul arhetipal este pur și simplu suspendat, este aruncat În neant. Aș spune că arta aceasta se comportă anarhic. Pentru a o descrie, aș vrea să introduc conceptul de anarhetip. După cum o sugerează combinația etimologică Între anarhie și arhetip, anarhetipul ar fi un arhetip sfărâmat, un arhetip În care centrul de sens, centrul transcendent operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil) care explodează Într-un nor galactic de sensuri. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Spăriosu in The Wreath of Wild Olive: Play, Liminality and the Study of Literature, unde el sugerează posibilitatea revenirii la critica victoriană practicată de Arnold, Pater sau Wilde, la o critică ludică, nonagonistă, „eirenică” (criticul Înțelegând prin aceasta, În sens etimologic, de la grecescul eirene = „pace”, o critică mai puțin distructivă și mai puțin opozitivă, adică una Împăciuitoare, armonizatoare)? Spăriosu insistă asupra esenței pur artistice a criticii, care, prin activități creatoare de tip „ca și cum”, poate genera lumi interstițiale, liminale, ca alternative posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și mai bun ca ea: întâlnirea cu Dumnezeu, plăcerea de a fi cu Dumnezeu. Din epicurism, Lorenzo Valla nu reține plăcerea definită ca absență a tulburării, ataraxia, ci utilitarismul, teoria interesului sau a impurității, pentru a o spune în sensul etimologic. Plăcerea lui Epicur califică starea în care ne găsim după suprimarea tuturor ocaziilor de a suferi. Departe de afecțiunile și de pasiunile triviale înțeleptul epicurian se bucură de plăcerea simplă de a exista și de a coincide în mod absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
părea nedemn de a fi iubit? Pentru că proiectul lui Montaigne de a se descrie nu înseamnă egotism, narcisism, dragoste excesivă pentru propria persoană ci apreciere la justa sa valoare a unui individ care se îndoiește că e amabil - în sensul etimologic - și care dorește să devină astfel, mai întâi pentru sine însuși. între excesul detestării de sine, sentiment pentru care creștinismul l-a pregătit, în mod neîndoielnic, și acela al unei pasiuni excesive pentru sine și pentru tot ce-i al
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica literară, și alte explicații etimologice: „Pampinea (al cărei nume semnifică <<cea viguroasă>>) este autoritară și are mult simț practic; ea reprezintă puterea ordinii. Dioneo, etimologic în legătură cu Venus, fiica lui Dione, este cel senzual, care cere și primește privilegiul de a nu se supune nici unei teme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică (poezia pastorală a lui Teocrit sau a lui Vergiliu). Personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Petrarca, Editura Tineretului, București, 1968. 7. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. 8. Bălan, Aurelia Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003. 9. Berence, Fred, Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
multipli, dintre care Tudor Vianu menționa caracterul accidental, complexitatea realității pe care ar trebui să o redea sau vechimea termenului, care presupune, totodată, și existența unor schimbări de semnificație. Acesta este cazul și în ceea ce privește noțiunea de clasic, ale cărui începuturi etimologice se pot trasa până în Antichitatea romană, unde ca substantiv classis avea, pe de o parte, sensul de clasă, iar pe de altă parte, prin raportare socială, se referea la categoria cetățenilor de frunte, cu drept de vot, iar ca adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
minunată care-l căuta pe Tristan, îl găsea, îl împungea... Oh! și eu m-aș lăsa luată așa, dacă el ar vrea... Acum înțeleg mai bine de ce amândoi trăiesc în muzică. E un adevărat principiu de complicitate. Armonia, în sensul etimologic al cuvântului. Se zice că asta îmblânzește moravurile? Ale lor sunt de o blândețe care pe mulți cretini i-ar face să zâmbească. Și totuși atât de aspre uneori... Alte mâini s-au așezat acum pe șoldurile mele. Deschid ochii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Hipodromul cailor de mare (1993). După un deceniu de la debutul în presă, C. și-a adunat într-o carte, Hipodromul cailor de mare (1993), o primă serie de „parodii literare”. Spirit ludic, ironic și sentimental, autorul realizează „parodii” în înțelesul etimologic al termenului, adică un gen de replici în tehnica, stilul, imagistica poetului avut în vedere. Așa încât noile „partituri” evocă modelele de la care au plecat, asemenea unei interpretări actoricești adecvate rolului asumat (repartizat), dar cu accentul personal necesar și firesc. „Parodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
personajelor dăunează „analizei detașate a investigatorului de profesie”. Însăși temporalitatea indusă de existența textului scris face ca astfel de suprapuneri să fie excluse. Venite spre cititor în succesiune, ele nu mai par contradictorii, ci o dovadă a vitalității (în sensul etimologic al cuvântului) prozei ca atare. Concentrat asupra desenului riguros avut în minte, Chandler intră în contradicție cu practica scrisului său. Fără îndoială, e o dovadă de noblețe să creezi un detectiv care să fie „un erou” și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în unele ediții numele autorului este modificat în Anquetil, fapt ce ne conduce să calificăm această lucrare drept una apocrifa. Nici o enciclopedie sau cronică a vremii nu menționează un autor sau un istoric purtând acest nume. Din punct de vedere etimologic, substantivul propriu"Enquetil" își are rădăcina în verbul"enquêter", care înseamnă"a anchetă". Referitor la complotul în care era implicat și Cinq Marș, autorul afirmă:"Favoriții, amantele și confesorii regilor, sunt îndepărtați brutal pentru că nu mai satisfac interesul regelui. În timpul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pregătire de laborator c) instruire, perfecționare, pregătire experimentală Teme de discuție 1. Prezentați și analizați o formă de perfecționare profesională la care ați participat. 2. Încercați să vă proiectați propria carieră. MOTIVAREA ȘI RECOMPENSAREA RESURSELOR UMANE Din punct de vedere etimologic, termenul de motivație provine din cuvântul latin „movere” și înseamnă deplasare. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, motivația reprezintă totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
Întuneric 24. În excentrica scriere a lui Iustin Gnosticul, Cartea lui Baruh, Demiurgul, În aparență nezămislit, este biblicul Elohim 25. Sabaot este În Tanakh unul dintre numele lui Dumnezeu. Iar numele Adamas, apropiat de Adam, a făcut obiectul unor speculații etimologice la naasenii lui Ipolit 26, unde nu este Arhontele cel rău, ci dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
impostura, platitudinea în literatură etc., iar această luptă o duce pe două fronturi: pe cel teoretic-atipic unde își formulează categoric și tranșant viziunea asupra propriei ars poetica și, mai ales, pe frontul experimentării lirice, unde sondează dimensiunea amorală (în sensul etimologic al termenului) a limbii, lăsându-se "posedat", cum inspirat a remarcat Nicolae Balotă, de magia Verbului viu. Discursul programatic, ca metatext prescriptiv, performativ și explicativ al discursului poetic propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a acestuia din urmă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care justifică mijloacele și strategia uzitate. O posibilă explicație a nuanțelor peiorative, atribuite uneori termenului, rezidă, tocmai în acestă diferență sensibilă care face ca, uneori, în polemică să se ignore cadrul principial. De altfel, Marc Angenot, în scurta sa incursiune etimologică, semnalează că "ideea de deriziune, de impertinență și de dispreț nu este neapărat implicată, în timp ce ideea de argumentare o argumentare violentă, agresivă, insistentă și nu rece și măsurată este pusă în prim-plan"10. Prin această conceptualizare, cercetătorul canadian distinge
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
insistentă și nu rece și măsurată este pusă în prim-plan"10. Prin această conceptualizare, cercetătorul canadian distinge, în esență, polemica de satiră și de pamflet și pune în lumină specificul fiecărui tip de discurs în parte. În cele mai multe cercetări etimologice, sensul actual al polemicii, de discuție sau argument în contradictoriu, dispută, ceartă etc., apare ca fiind înregistrat în spațiul european în secolul al XVI-lea, în Franța, și secolul al XVII-lea, în Anglia, pentru ca apoi, în secolele al XVIII
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta adjectivală, în strânsă legătură cu sensul derivat etimologic, se comportă ca "metaforă lexicalizată", sugerând "un război al condeielor, un război al cuvintelor"13. Adjectivul "califică producția discursivă a uneia din părțile" angajate în conflict. Prin urmare, putem vorbi de intenție, gest, atitudine, intervenție, articol polemic(ă) etc. unde
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă atașată conceptului de polemică"21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii, e corelată modului de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
consensului, ci mai degrabă de unul în care enunțiatorul își asumă deținerea adevărului și, prin urmare, îi solicită imperativ adversarului (aflat în postura mistificatorului) să-l recunoască; un astfel de raport este ireconciliabil, iar finalitatea sa este traductibilă de sensul etimologic al convingerii (con+vincere = a învinge definitiv 158). Dar microtextul interpelării directe ia, alteori, forma unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-un compozit eterogen, cum ar fi, de pildă, articolul Un răspuns 159 (incipit explicativ, contextualizant, apoi citare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
op. cit., p. 372. 10 Ibidem. 11 Vezi Thierry Belleguic, "Archéologie de la Polémique", în États du polémique, coord. și co-autor Annete Hayward, Éditions Nota bene, Québéc, coll. Les Cahiers du Centre de recherche en littérature québécoise, 1998, p. 62. Pentru cercetarea etimologică, am recurs și la documentarea on-line, accesând surse oficiale ale căror informații și date au fost ulterior coroborate; vezi Online Etymology Dictionary. 12 Dintre cele mai cunoscute sunt: Marc Angenot, op. cit.; Catherine Kerbrat-Orecchioni, coautoare a vol. Le discours polémique, Presses
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Anghelescu în "Prefață" la I. Heliade Rădulescu, Versuri și proză, Editura Minerva, București, 1972, p. 9. 157 Tudor Arghezi, "În latrina culturii naționale", în Scrieri 24, Editura Minerva, București, 1973, p. 205. 158 Distincția între persuadare și convingere, pe temei etimologic, îi aparține lui Vasile Florescu, în Retorica și neoretorica, Editura Academiei, București, 1973, p. 44. 159 Tudor Arghezi, Scrieri 24, p. 215. 160 Grupul µ, Retorica generală, Editura Universității, București, 1974, traducere de Antonia Constantinescu și Ileana Littera, pp. 14-67
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
incinte materne pentru a scăpa de dispersia sufletului în tumultul Istoriei și a regăsi astfel interioritatea unei lumi unde nu (se pe)trece nimic, (în Le secret, studii reunite de B. Bertrandis, CRLMC, 1999, p. 131). 451 Arnaud Lévy, "Evaluare etimologică și semantică a cuvântului "secret", in Nouvelle Revue de psychanalyse, nr. 14, 1976, pp. 117-129. 452 Landolfi, op. cit., p. 89. 453 Poe, Portretul oval. 454 Landolfi, op. cit., p. 60. 455 Landolfi, op. cit., p. 61. 456 Ibid., p. 83. 457 Ibid.
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]