1,985 matches
-
râului Cibin (din latinescul Cibiensis - Cibinium); Suceava - probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc; Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” - “pădure nebună”); Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani; Tulcea - denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare); Vaslui - nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescul “uj” (râu, apă curgătoare); Vâlcea - fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
expresia precisă de întindere mică, lăsînd ansamblul cărții să plutească într-o nebuloasă speculativă. Mincă se ferește să dea reprezentări. El sapă în cuvinte lăsînd cititorului libertatea ca, prin proprie imaginație, să-și urzească reprezentările dorite. Urmarea e că strictețea etimologiilor nu înlătură ambiguitatea fondului. Volumul are jargon, dar nu are viziune. La sfîrșit rămîi cu senzația unui mănunchi de bucle lexicale care nu au acoperire într-o idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
cuvintele vieții cotidiene ajung greu și târziu în dicționare. Lexicografia mai veche le ocolea pentru că păreau efemere sau nu aveau prestigiul apariției în texte scrise. Dicționarele mai noi remediază de obicei situația, dar nu le mai pot reconstitui foarte exact etimologia și istoria circulației timpurii. E surprinzător că termenul culinar napolitană nu apare în Dicționarul limbii române (DLR, tomul VII, partea 1, litera N, 1971); la data publicării volumului academic, cuvântul a fost considerat, probabil, o simplă denumire comercială, care nu
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
al companiei austriece Manner, apărut în 1898 și având exact aspectul napolitanei - cu mai multe straturi crocante alternând cu straturi de cremă de ciocolată cu alune provenind din Italia, din Napoli. Denumirea germană (austriacă) a produsului este cea mai plauzibilă etimologie: pe la 1900, dulciurile de la Viena erau cu siguranță aduse și imitate în orașele din Regat și cu atât mai mult în cele din Imperiu. Numele comercial al unui produs specific a devenit treptat numele generic și rezistent al tipului de
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
unei variații existente deja în uz și recunoscute parțial de vechea ediție a DOOM: substantivul masculin, care se referă la persoane, este accentuat pe silaba penultimă (translátor), iar substantivul neutru pe silaba finală (translatór). Dicționarele românești curente indică o dublă etimologie pentru translator: sursa franceză (translateur) este precedată de cea latină (translator). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, partea a 3-a, Litera T, tocăna - twist, 1983), românescul translator apare ca atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în texte
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
ani sau permanent actualizate on-line. De altfel, originea termenului nu este cu totul limpede: e mai puțin probabil să provină (prin metonimie) din mai vechiul motor (atestat spre sfârșitul secolului al XIX-lea și pentru care dicționarele noastre oferă o etimologie multiplă, tipică termenilor moderni internaț ionali: din franceză, latină, germană). E drept că dicționarul limbii române (Litera M, 1965-1968) înregistrează un motor (popular) cu sensul „mașină”, dar nu cred că această formă ar fi putut constitui un model sau un
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din 1887 („numirile de mâță și de pisică
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
și chiar romanice; cotoi e derivat de la un împrumut din slavă (kot), dar i s-a presupus și o eventuală suprapunere cu vechiul termen latinesc. Nu e de mirare că denumirile unui animal atât de misterios și de fascinant au etimologii complicate, cu ecouri arhaice și orientale.
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
de greacă și de latină. Și în franceză, dincolo de specializarea grafică actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare între formele (simplificate fonetic) cu n și cele (etimologizante) cu gn. Forma prognóstic reflectă așadar o etimologie multiplă și o istorie îndelungată și indică mai clar legătura etimologică cu prognoză și paralelismul cu diagnostic. Persistența sa în limbajul medical e un fapt cert, iar punerea în circulația mai largă prin mass-media contribuie parțial la tendința mai generală
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
calme. Se inventează știri, când, mai ales peste vară, e secetă, „morte saison, calme plat” (ca în Oribilă stagnațiune), într-atât de mare e nevoia de a umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea 1, litera P, p-păzui, 1972), ilustrează ipostaza sa de adjectiv, în îmbinări de genul: înfricoșare panică (I. Văcărescu), spaimă panică (Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea, cuvântul a circulat aproape exclusiv ca substantiv feminin, adesea cu o notă ironic depreciativă, determinată de natura irațională a stării psihologice („spaimă subită și violentă, în
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
notă ceva mai puțin oficială: „în numele meu personal și al întregului Comitet Central, vă urez...”. Personal nu e un cuvânt vechi în limbă; primele sale atestări sunt din secolul al XIX-lea, când a fost preluat din mai multe surse (etimologia sa e multiplă: italiană, latină, germană, franceză). Interesant e că de la început cuvântul a fost folosit ca marcă de focalizare; primul citat înregistrat de Dicționarul limbii române (DLR, Litera P, 1974) este din Dinicu Golescu, în forma adverbială personale: „Eu
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
Academia noastră nu legiferează, ortografia a rămas în coadă de pește, fiecare scriind cum îl taie capul. Eșecul mai are o cauză în faptul că reforma recentă tulbura apele unei ortografii în cea mai mare parte fonetică, introducând elemente de etimologie. Să ne reamintim că și Al.Graur a publicat cu decenii în urmă un Mic dicționar ortoepic și ortografic în care corecta pronunții și scrieri greșite, cum ar fi muncipiu, atât de drag lui Ceaușescu, în loc de municipiu, sau prevèdere, preferat
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
răzvrătire, cînd orgoliul îl îndeamnă să plece de lîngă maestru spre a-i nega ideile, ci din imboldul instinctiv că, fără eliberare, nu există afirmare de sine. A fi copt pentru filozofie înseamnă a lăsa în urmă terminologii, scheme și etimologii învățate, pentru a-ți găsi propria terminologie și propria schemă. Numai că acest prag nu se atinge decît cu o condiție: ca gîndirea să fie în fidelitate cu viața trăită. Etapa aceasta, pe cît atrăgătoare pare a fi, pe atît
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
interpretare a lumii, primul are proasta inspirație de a face uz de o țesătură lexicală de o larghețe stînjenitoare, în vreme ce al doilea are la îndemînă un cod precis de simboluri algebrice. În primul caz, spiritul se complace în bălăceală de etimologii prețioase, în al doilea spiritul e prins în corsetul strict al ecuațiilor fixe. Imun la reverii personale, matematicianul e un cercetător sec, care descrie cît mai fidel realitatea. „Cît mai fidel“ însemnînd: a da explicații și a face predicții pe
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
a trecut în Rusia, unde încep anii de pribegie. Din Rusia trece prin Finlanda spre Stockholm și Uppsala, unde urmează cursurile de filosofie cu Psilander, Staaf și Walgreen, toți mari filoromâni, cărora, la rândul ei, le predă lecții de gramatică, etimologie și literatură română. Aci, la faimoasa bibliotecă Carolina, își strânse materialul pentru teza ei de doctorat. Familia ei mutându-se apoi la Cristiania (numele anterior al capitalei Norvegiei, Oslo - n.m.,V.M.), Marioara Blaga se înscrie la universitatea de aci, urmând
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
preliminare, fenomenul general al bilingvismului, cu atenție specială asupra bilingvismului dialectal; apoi prezintă influența limbii maghiare asupra limbii române și influența limbii române asupra limbii maghiare, pe baza celor mai recente cercetări. întreprinde o analiză migăloasă a termenului "ceangău" (istoric, etimologie, grafie). Analizează într-un întreg capitol particularitatea definitorie a graiului ceangăilor din Moldova: pronunțarea siflantă. în secțiuni succesive sunt analizate relațiile ceangăilor din Moldova cu limba română și cu limba maghiară, sunt apoi discutate critic cercetările anterioare în materie, cu
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
Este, probabil, cea mai surprinzătoare observație dintr-o carte care, și așa, abundă în surprize. Îmi recunosc, aici, subiectivitatea și nu-i condamn pe colegii care nu mi-o împărtășesc: citesc oricând cu un interes irepresibil eseuri de și despre etimologie. Nu cred, ca atâția alți critici de azi, că lingvistica e un domeniu inutil în interpretare. Dimpotrivă. Ce ne-am face fără ea ? Am eșua într-un discurs pe cât de substanțialist, pe atât de lipsit de substanță. Impresionist până la insuportabil
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
poetice”, de „inefabile” încât mă fac să le suspectez de neadevăr. N-ar strica poate să ne întoarcem un pic cu toții asupra unor chestiuni totuși ferme. Lucruri de bază: analiză de text, close reading, spuneți-le cum vreți. Spuneam că etimologia (sau, mai larg, semantica în genere) e unul dintre teritoriile cu adevărat reconfortante pentru un literat. Există, din acest punct de vedere, în Cuvintelnic fără frontiere, veritabile oaze. Despre, de pildă, cuvintele problematice. De nefolosit, azi, în discursul public (și
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
breslei. Articolul lui Wilamowitz a fost lama ghilotinei căzînd pe reputația de filolog a lui Nietzsche, căruia specialiștii aveau din 1872 să-i întoarcă spatele, din rațiuni de mefiență principială: nu putea fi luat în serios un autor care răsturna etimologiile cum voia el. Boicotul pe care îl va îndura avea să fie atît de intens că nici intervenția lui Rohde sau Deussen nu a putut înclina balanța în favoarea prietenului. Nietzsche primise stigmatul de incompetență și cu el avea să rămînă
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
numeroase detalii și susținute de divizii de note de subsol (din 170 de pagini, cât are cartea, treizeci sunt numai trimiteri). Senzația e oarecum tristă, căci multe din expedițiile filologice de acolo sunt reduse, acum, la capriciul unei butade. Cazul etimologiei cuvântului „clepsidră” (p. 170) e numai unul dintre multe altele: ar însemna, literal, „fură apă”, fiind, la origine, altfel construită decât nisiparnițele pe care le știm cu toții. Iarăși, invocarea lui Crisyppos e comună ambelor cărți. Acum, numele lui e convocat
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele“ lui Wagner sunt de fapt eleusii de ordin german, adică misterii de inspirație mitică transpuse în cadru scenic. Acestui oficiu scenic i se poate spune „operă“ numai în măsura în care respectăm etimologia lui „opera“ (ca sinonim pentru opus, cu sensul de „act“, adică de dramă în cursul căreia spectatorul e martorul declanșării unor latențe de origine populară). Opusul dramei scenice e latența lirică a reveriei goale. Ce vede publicul la Bayreuth nu
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
mare de asemenea centre de rodaj al talentului (care inhibă până și circumscrierea istorică) și eterogenitatea acestora (sub raportul intențiilor, al consecințelor, al recunoașterii publice și, nu în ultimul rând, al valorii), fac aproape imposibilă conturarea unui numitor comun acceptabil. Etimologia nu oferă nici ea o soluție, de vreme de trecerea de la sensul de încăpere de la etaj (destinată mesei de seară) la cercul literar ori, mai larg, artistic, se face prin sinecdocă și ilustrează o cutumă, între timp substanțial modificată. O
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
nici un drum, deci nici o ieșire), iar al treilea constă într-un zid care e peretele unui cerc al cărui diametru e infinit. Oricît ai merge de-a lungul peretului, nu vei găsi vreo curbură. A patra poziție scoate din latență etimologia „auditivă“ a absurdului („absurd e ceea ce sună prost în ureche“). Sub acest unghi, viața devine absurdă cînd nu mai primești ecou de la semeni sau de la Dumnezeu. Orice ai face, nici o reacție nu vine să-ți tulbure intimitatea, nici sub forma
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
în Le Côté de Guermantes II, descinde familia ducelui de Guermantes, care face obiectul obsesiilor naratorului. Despre nobila familie de Lusignan, armoariile și legenda de blazon repovestită de Jean d’Arras spun că s-ar trage din zâna Mélusine, o etimologie populară de secol XII vorbind chiar despre proveniența numelui zânei din coruperea sintagmei „Mère Lusigne”, care a fost întemeietoarea familiei. Întruchipată cu corp de fecioară și coadă de reptilă, fabuloasa melusina a ajuns să reprezinte în alchimie „esența Artei Regale
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]