354 matches
-
cade în haos" (Mehedinți, 2002, p. 43). În imaginarul politic al interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manual inedit în tradiția literaturii didactice prin discursul său novator și deliberat provocator, nu mai putem vorbi despre o ariergardă a discursului didactic în care se condensează consensul societal asupra trecutului. 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar Doctrina pură a comunismului nu poate fi decât antinaționalistă. Am văzut cum, încă din Manifestul Partidului Comunist, Marx și Engels au făcut o concesie tactică ideii naționale, ca proptea utilă și necesară în construcția comunismului, care va
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
morală și solidaritatea socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al promovării unei noi concepții despre patriotism, specificat tot mai mult în termeni civici și nu etno-naționali. Descătușat din cochilia sa socialistă pe care a umplut-o până la refuz în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și nu etno-naționali. Descătușat din cochilia sa socialistă pe care a umplut-o până la refuz în perioada târzie a național-comunismului și care îi împiedica manifestarea plenară, factorul etnic a explodat în anii dintâi de după răsturnarea regimului, evocând pe alocuri cultul etnicității care a dat specificul fanaticismului naționalistic al interbelicului românesc. Pe fondul atrocităților înfăptuite în numele purității etnice în cadrul războiului civil din fosta Iugoslavie, care a relevat încă o dată potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atrocităților înfăptuite în numele purității etnice în cadrul războiului civil din fosta Iugoslavie, care a relevat încă o dată potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea în programele de învățământ a "educației civice" ca sedativ la adresa țâșnirilor etnicității. La fel cum construcția societății comuniste a fost acompaniată de eforturile noului regim politic de inculcare a unei "conștiințe socialiste" în locul conștiinței naționale, edificarea noii ordini democratice postdecembriste a inclus în proiectul său socio-politic amorsarea unei "conștiințe civice". Sub raport
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în memoria național-comunistă, caracterizată prin desovietizare, autohtonizare și hiperbolizare a trecutului indigen; vi) prăbușirea regimului comunist în decembrie 1989 a produs efecte minimale asupra restructurării memoriei elaborate în național-comunism, din care au fost extirpate doar stridențele evident comuniste. În compensație, etnicitatea a fost complet reabilitată pe fondul resurgenței pasiunilor etnice în politica românească imediat postdecembristă. Gestiunea politică a trecutului se face în termeni similari gestiunii național-comuniste. Memoria postcomunistă, articulată în prima fază a tranziției românești de la totalitarism înspre democrația de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
meleagurile natale...” (Vasile Ciocârlan). ...”Multe dintre materialele publicate stau sub semnul evocării, având acea tentă de realitate mâncată de timp, trecând încet, încet în amintire și legendă. ...Reprezentarea în liniile‐i principale a unuia dintre cele mai fertile ținuturi ale etnicității noastre, ținut care a dat spiritualității românești pe Dimitrie Cantemir și Vasile Pârvan, pe Alexandru Vlahuță și George Tutoveanu, pe St roe Beloescu și Gheorghe Roșca Codreanu, pe Ștefan Zeletin și Ștefan Procopiu, pe Victor Ion Popa, G.M. Vlădescu și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
predictivă pentru un risc crescut de boală coronariană la femei. Studiul Funagata (66) a arătat că alterarea toleranței la glucoză (IGT), dar nu și glicemia bazală modificată (IFG), reprezintă un factor de risc cardiovascular la lotul japonez studiat. Intr-adevăr, etnicitatea pare să joace un rol important în determinismul IGT sau IFG asupra bolii cardiovasculare. O metaanaliză a studiului DECODE (64), cu o perioadă de urmărire de circa 10 ani la un număr de 25364 participanți a arătat că glicemia a
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
firme, economii naționale sau stabilitatea unor sisteme chiar mai largi de exemplu, crizele financiare, care se pot propaga cu viteză în întreaga lume. Termenul de referință al amenințărilor societale sunt colectivitățile ce dezvoltă un sentiment identitar, indiferent de natura legăturii etnicitatea, religia etc. Securitatea ecologică are și ea o sferă de cuprindere foarte largă, de la supraviețuirea unor specii amenințate până la păstrarea biosferei. Diferitele sectoare ale securității pot interacționa în maniere extrem de diverse; pe de o parte, există amenințări care, prin efectele
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
aspirațiile legitime ale marii majorități a locuitorilor, pentru care identitatea națională românească a reprezentat catalizatorul fără ajutorul căruia unirea nu putea fi imaginată. Perfect legitimă, atâta timp cât genera coeziunea simbolică a unei acțiuni politice ce viza construirea și legitimarea statului național, etnicitatea românească (cu pandantul său metafizic în tema "purității" ca sursă unică de legitimitate) va fi, după edificarea unirii, și principala sursă de confuzii, derapaje și încetiniri ale dezvoltării instituțiilor și programelor politice din perioada interbelică, cu repercusiuni neașteptate până în contemporaneitate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reprezinte o urgență pentru clasa politică diriguitoare a României Mari (având în vedere faptul că procentul minorităților etnice din populația regatului crescuse după 1918, în conformitate cu datele recensământului din 1930, de la 8 la 28%) tema ideii naționale și a prevalenței argumentului etnicității ca sursă de legitimitate au avut câștig de cauză. Și astăzi există o neîncredere activă a marii majorități a cetățenilor față de acest tip de iubire de patrie care implică mai mult asumarea rațională a statutului de cetățean, activ și critic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să observăm că, și în acest cadru, este necesară depășirea reducției marxiste a problemei interesului la cel asociat diverselor clase, în măsura în care aceasta se regăsește astăzi de-a lungul unor linii de demarcație pe criterii precum sunt cele de rasă, religie, etnicitate sau regiune de origine. Plecând de la ipoteze care sugerează că nucleul unei ideologii este dat de modul în care este concepută relația dintre interesele individuale și cele colective și că există anumite ideologii fundamentale (numărul limitat al acestora fiind redat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
poate ca în același timp să se afirme că obiectul antropologiei dispare o dată cu sfârșitul etniilor și să se constate și proliferarea revendicărilor etnice. În nici un caz etnia nu se poate compara cu o specie naturală, care supraviețuiește sau dispare. Producerea etnicității trebuie analizată ca un fenomen istoric care merită, caz după caz, a anchetă precisă. Împotriva unei reprezentări fixate a identității culturale, trebuie să amintim că ea este o construcție, un proces. Nici sociologia, nici antropologia nu se mulțumesc astăzi cu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mod evident de natură istorică și studiul lor este legat, de asemenea, de științele politice. Printr-un efect de întoarcere, se pare că această dimensiune diacronică a fost subestimată de generații de autori grijulii să inventarieze tradițiile. Reflecțiile asupra frontierelor, etnicității, națiunii, statului, noțiunea de străin, conflictul, războiul adună și ele mai multe discipline ca istoria, demografia, lingvistica, geografia, știința politică, antropologia. De altfel, istoricii au fost primii care s-au interesat în Franța de lucrările inovatoare ale unui antropolog ca
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
conservatoare a moștenirii culturale, reificată de cuvântul "tradiție", a favorizat o concepție prea simplă a schimbării sociale, în termeni de antinomii (tradiție/modernitate). Noi știm astăzi că rare sunt locurile din lume unde se poate afirma o autohtonie autentică, că etnicitatea este mai mult o relație decât proprietatea unui grup, că economia de piață și instituțiile de stat nu sunt incompatibile cu structurile familiale, că o mișcare de gherilă poate recurge la transa posesiei, că schimburile "globale" sub formă de transporturi
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a creșterii economice deziderat al tuturor țărilor, de la cele sărace până la cele bogate; revoluția continuă a democratizării, care este o forță a timpului nostru; revoluția solidarității și a identității ce presupune reafirmarea minorităților sau grupurilor naționale bazate pe religie, rasă, etnicitate, limbă, gen și stil de viață; și revoluția mediului ecologic cu cele două fațete ale sale: pe de o parte deteriorarea continuă a mediului însoțită de conștientizarea, mobilizarea și eforturile care se fac pentru stoparea acestei deteriorări. Acestea sunt schimbările
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
identitatea etnică. Conceptualizând identitatea în mod multinivelar, identitatea etnică este un alt nivel al identității, alături de cea individuală, socială, culturală, etc. Definirea identității etnice se face tot prin referința la grupul social 39, de data aceasta însă adăugându-se elementul etnicității. Identitatea etnică este așadar identitatea ce se formează prin raportare la grupul etnic, prin conștientizarea valorilor, culturii, tipurilor de acțiune, a mentalităților, a religiei grupului respectiv, prin conștientizarea și afirmarea a ceea ce îl face diferit de alte grupuri etnice. Trebuie
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
culturii, tipurilor de acțiune, a mentalităților, a religiei grupului respectiv, prin conștientizarea și afirmarea a ceea ce îl face diferit de alte grupuri etnice. Trebuie spus că există și concepția conform căreia nu se face o diferențiere clară între identitate și etnicitate, cele două fiind considerate sinonime (de exemplu Ferreol, 2000). Mai ales cercetătorii preocupați de explicarea identității naționale, echivalează cei doi termeni. Concepția este însă criticată, atâta timp cât există mărci identitare separate, distincte care sunt utilizate de actorii sociali pentru afirmarea identității
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ce susține că identitatea etnică este înnăscută, stabilă de-a lungul timpului și care accentuează criterii cum ar fi limba, naționalitatea, caracteristicile fizice, religia pe care le consideră prescrise indivizilor; pe de altă parte modernismul sau constructivismul, ce susține că etnicitatea nu este atât un dat obiectiv, cât o construcție cu baze culturale și sociale (Smith, 1999a, Cohen, 1999, Gellner, 1999). Consider că ambele tipuri de explicații oferă argumente valide: identitatea etnică este neîndoielnic prescrisă prin elemente obiective, cum ar fi
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
că, în anumite contexte, adoptând strategii identitare specifice, actorii sociali își pot redefini identitatea, inclusiv pe cea etnică, în funcție de o anumită finalitate urmărită (Badrus, 2005: 227-234) Analiza identității etnice ar trebui desigur să pornească de la definirea grupului etnic, națiunii și etnicității. Grupul etnic este acea entitate socială ce are de obicei o anume localizare geografică și care este alcătuit din indivizi ce împărtășesc caracteristici de rasă, de religie, de comportament, de cultură comune. Toate aceste criterii nu sunt absolute, pentru că un
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și el nu formează o comunitate (Smith, 1999b). Nu voi insista asupra conceptului de naționalism, deoarece acesta nu face obiectul studiului de față. Plasarea în perimetrul comunităților rurale românești, face ca mai degrabă termenii de identitate etnică, grup etnic și etnicitate să fie mai relevanți. În ce privește identitatea etnică și cea națională, în teorie cel puțin, există o diferență între ele, ce rezidă în punctul de referință al identității, grupul etnic în cazul primeia și respectiv națiunea. Și diferențierea se menține atâta timp cât
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
trei dimensiuni: existența unei comunități politice, modul în care această comunitate politică se percepe pe ea însăși și capacitatea membrilor unei națiuni de a se identifica cu aceasta (Parekh, 1999) Alt concept esențial în discuția de față este cel de etnicitate, înțeleasă ca fiind condiția apartenenței la un grup etnic, este analizată în general prin invocarea unor instanțe legate de biologic (rasa), geografic (localizarea geografică), social (clasa socială) sau politic (națiunea) (Smolina, 2003: 259-261). O definiție mai complexă spune că etnicitatea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
etnicitate, înțeleasă ca fiind condiția apartenenței la un grup etnic, este analizată în general prin invocarea unor instanțe legate de biologic (rasa), geografic (localizarea geografică), social (clasa socială) sau politic (națiunea) (Smolina, 2003: 259-261). O definiție mai complexă spune că etnicitatea este acea stare percepută și perpetuată prin interacțiune socială de către un grup de oameni ce împărtășesc același model cognitiv etnic (Coggeshall, 1986). O altă definiție din sfera antropologiei sociale, explică etnicitatea ca fiind acel aspect relațional caracteristic unor grupuri ce
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Smolina, 2003: 259-261). O definiție mai complexă spune că etnicitatea este acea stare percepută și perpetuată prin interacțiune socială de către un grup de oameni ce împărtășesc același model cognitiv etnic (Coggeshall, 1986). O altă definiție din sfera antropologiei sociale, explică etnicitatea ca fiind acel aspect relațional caracteristic unor grupuri ce consideră că le este specifică o anumită diferență din punct de vedere cultural, iar această diferență este recunoscută și de alte grupuri. (Eriksen, T, 2002) Diferențele culturale nu constituie însă întotdeauna
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
aspect relațional caracteristic unor grupuri ce consideră că le este specifică o anumită diferență din punct de vedere cultural, iar această diferență este recunoscută și de alte grupuri. (Eriksen, T, 2002) Diferențele culturale nu constituie însă întotdeauna trăsătura definitorie a etnicității. Există grupuri ce pot fi cvasi-similare din punct de vedere cultural, și totuși să constituie entități etnice diferite. Așadar nu diferența culturală în sine este nota distinctivă a etnicității, ci percepția unei diferențe culturale în raport cu un alt grup. Doar atunci când
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]