353 matches
-
Vasile Voina susține în fața studenților teologi din Sibiu o conferință, publicată apoi în puțin cunoscuta revistă a acestora (scrisă de mână), păstrată în arhiva Mitropoliei considerentelor privind originea dacică a așezării de la Pietrele lui Solomon, profesorul brașovean se ocupă de etnogeneza junilor, găsindu-le origini îndepărtate și proveniență geto-dacică, romană și nu slav-bulgară" Municipiul Brașov deține un număr de 46 de grădinițe cu program normal sau prelungit, 28 de școli generale, 8 colegii naționale, 8 licee, un seminar teologic, 11 grupuri
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
I, contextul tulbure al perioadei migrațiilor și contextul politic al secolelor XIX și XX când s-au înmulțit studiile despre acest subiect, au condus la teorii opuse privind formarea poporului român. Dezbaterea privește cu precădere localizarea și dimensiunile teritoriului de etnogeneză : la nord sau la sud de Dunăre, sau pe ambele maluri ale fluviului, și pe o întindere mai mare decât statele actuale (cuprinzând România și state vecine) sau în mici teritorii izolate, și, în acest caz, unde anume. S-au
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
Voislova este un sat în comuna Zăvoi din județul Caraș-Severin, Banat, România. Voislova este o parte integrantă a teritoriului de etnogeneză și continuitate neîntreruptă a poporului român. Lucian Blaga afirma: „satul este deschis, este cosmic și expus iubirilor”. Asta face ca viața țărănească, spiritualitatea satului, să fie preluată de om ca o avere uriașă, indiferent în ce condiții istorice trăiește. În
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
rămânând după formarea satelor asezări sezoniere, satelite vetrei satului. În urma unui îndelungat proces de generalizare a practicilor relaționale specifice fiecărui tip de ocupație în parte,și formalizarealor incipientă în interiorul chiar al microgrupurilor, contactele, până atunci sprodadice între aceste oaze de etnogeneză s-au amplificat contribuind la articularea, treptată, a continuumului etnic de mai târziu. Frecvența contactelor avidențiază mai puțin importanța factorului exogen în coerența praxiologică a comunității sătești ulterioare ți mai mult faptul că viața relațională, din ce în ce mai socializată, a determinat o
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
europone cu precizare că nu pledăm pentru urbanizarea ostentativă a ruralulu, ci doar pentru o modernizarea acestuia la standardele europene. 2. Început de biografie 2.1. Resursele identitare ale localității; etimologie] Ca așezare tipic bănățeană, Moșnița Veche poartă în aria etnogenezei sale, până în zilele noastre, efectele agregate ale unei istorii complexe în care elementul etnic s-a conjugat benefic cu cel lingvistic instituțional contribuind la cristalizarea interculturalității Banatului românesc, recunoscută ca "experiment social reușit" și posibilă paradigmă pentru o Europă Unită
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
comitate și încorporate Ungariei. În anul 1880, prin Documentul rămas in istorie sub numele de "Urbarium Banaticum", se reglementau, pentru prima dată, raporturile dintre feudali (o mare parte dintre ei Coloniști împroprietăriți de Împeriu) și iobagi. În acest registru de etnogeneză se-nscrie și structurarea comunității sătești Moșnița care a suferit și consecințele Ordinului lui Iosif al II-lea referitor la vânzarea prin licitație a domeniilor din Banat. Etimologic , tradiția locală apreciează că numele s-ar fi obținut de la un oarecare Moș
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
575 l/m2; În Seleuș există trei culte religioase: ortodox, cu o mare pondere din populație , penticostal și baptist, fiecare cult având propria sa biserică. - mileniul I - incursiunile popoarelor migratoare: goți, huni, gepizi, avari, slavi; - sec VIII-IX, definitivarea procesului de etnogeneză a poporului român; - 1028 - voievodatul lui Ahtum este cucerit de către armata cavalerilor unguri; populația românească se regrupează în voievodate și cnezate de mai mică întindere, păstrându-și identitatea politică și religioasă. - sec. XIV - XV - prima atestare documentară a localităților Iermata
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
argint), zona făcând probabil parte din statul dac din perioada Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând și comunități celte, dovadă stând moneda „Călărețul cu Pasăre”, descoperită aici). Ulterior, foarte probabil că etnogeneza și organizarea românească (ex. obștile sătești, țăranii liberi, juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
de versuri "Vocile singurătății" (București, 1937). "Istoria românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea, Circulația cuvintelor în limba română, Sibiu, 1942; Iorgu Iordan, "Toponimia românească", București, 1963; I.I. Russu, "Etnogeneza românilor", cap. IV - ˝Limba română, limbile balcanice și substratul˝, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; K. Sanfeld, "Linvistique Balcanique, Problèmes et résultats", Paris, 1932; Gr. Nandriș, ˝The earliest contacts between Slavs and Roumanians˝, în The Slavonic and East European Review
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cultural Gârla Mare, pe baza descoperirilor din așezarea de la Ghidici, punctul “Balta Țarova“, Relations Thraco-Illyro-Hellêniques, Actes du XIVe Symposium National de Thracologie (à participation internationale). Băile Herculane (14-19 septembre 1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I. Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu știm însă care dintre aceste triburi a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
imperiului austriac și lipsa de drepturi naționale de până atunci. Contestatarii teoriei roesleriene, majoritatea istoricilor români, au contrapus acesteia teoria continuității populației daco-romane pe întregul teritoriu de astăzi al României, pe lângă celelalte teritorii ale fostelor regiuni imperiale romane relevante pentru etnogeneza românilor: Pannonia, Illyricum, Dardania, cele două Moësii, Moësia superior, Moësia inferior, și cele două Dacii sud-dunărene, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea. Între timp, numeroase dovezi arheologice din secolul XX au venit în sprijinul celor care susțin teoria continuității în fostele
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
teoretizarea pretinsei inferiorități a lumii rurale românești în raport cu lumea urbană maghiaro-germană din Transilvania au alimentat masiv resentimentele pe care le-a provocat destrămarea Imperiului Austro-Ungar și politica revizionistă maghiară. În aceiași ani, școala românească produce opere științifice importante pentru înțelegerea etnogenezei românești, cum ar fi: „Începuturile vieții romane la gurile Dunării” și „Getica” de Vasile Pârvan, „Istorii ale românilor” de Nicolae Iorga, „Istoria limbii române” de Alexandru Rosetti și „O enigmă și un miracol istoric:poporul român” de Gheorghe Brătianu. -Poporul
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
erau mai preocupați în a consemna numele stăpânilor/conducătorilor regiunii respective decât a relata depre populația regiunii respective. -Slavii separă între secolele V-VII romanitatea nordică de cea sudică. La nordul Dunării, slavii au fost asimilați de daco-romani, contribuind la etnogeneza românească(care demonstrează prezența cuvintelor de origine slavă din limba română), în timp ce la sud de Dunăre, slavii sunt cei care asimilează cea mai mare parte a populației romanice. -Vocabularul comun româno-albanez se datorează existenței substratului traco-dacic comun și a influenței
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
din altele și, prin legăturile cauzale dintre ele, se înlănțuie în "serii istorice", ceea ce constituie esența conținutului și derulării existenței umanității. Ca modalitate concretă, Alexandru D. Xenopol aduce în prim-plan evoluția poporului român cu domenii esențiale pentru o națiune: etnogeneza, stabilitatea, unitatea, instituționalitatea, demografia, economia, viața politică, științifică, religioasă și relațiile internaționale. În elaborarea concepției sale asupra istoriei, Xenopol pleacă de la distincția dintre faptele coexistente, care se raportează la spațiu și faptele de succesiune, care se dezvoltă în timp, distincție
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Între secolele V-VII, aici sosesc triburi slave, care îi vor „slaviza” pe autohtoni (iliri, daci, traci, celți, coloniști români) și se vor amestecă cu aceștia, ducând la etnogeneza formării poporului sârb. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
sub numele Codex argenteus (Biblioteca Universității din Upsala-Suedia), în traducerea lui Wulfila/Ulfilas, datând din anii 350-352, păstrat în copii târzii (sec.V-VI). Studiul lingvistic este de pionerat, lansând o provocare: textul traducerii ulfiliene constituie dovada încheierii procesului de etnogeneză a limbii și a neamului român, iar dicționarul, proba acestui controversat proces. Textele sunt extrase din Arhivele Naționale și din Colecția Muzeului hasdean de la Câmpina. Urmau să facă parte din două cărți în pregătire: Ita sensum și Virtus rediviva, care
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Ordinul Lenin și două Ordine Drapelul Roșu de Muncă. S-a manifestat drept un bun organizator al științei academice. Opera sa din domeniul istoriei a suportat însă toate consecințele dogmatismului impus de ideologia marxistă, dominantă la acea epocă, pretentând teoria "etnogenezei moldovenești" în teritoriul dintre Prut și Nistru. Începând din anul 1967, Iachim Grosul a fost redactor-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești. De asemenea, a contribuit la studierea istoriei agrare a Basarabiei în secolul al XIX-lea, publicând peste 280 de
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
institutul Teologic Universitar din București (1976- 1983), suplinitor al catedrei de Teologie Dogmatica și Simbolică (1980-1983) la acelasi Institut, profesor titular la catedră de Morală de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (din 1 nov. 1983, acum pensionat). Vaste preocupări de etnogeneza Românilor și ecoteologie. Iconom stavrofor (1985). Președintele de onoare al Federației PRO VITĂ Ortodoxă. Voi, ca preoți și viitori preoți, la asta trebuie sa-i aduceți, cu timpul, pe credincioși: La Euharistia continuă. Numai așa vă veți împlini datoria. Altfel
Ilie Moldovan () [Corola-website/Science/308451_a_309780]
-
creștine în zonă. Teritoriul era în acea vreme sub stăpânire romană, limba latină fiind limba Bisericii creștine în aceste locuri până la începutul sec. VII. Conform studiilor lui Nicolae Iorga, I. Nistor, Dumitru Stăniloaie acest teritoriu face parte din teritoriul de etnogeneză al românilor ca popor. De altfel populația creștină romanică străveche din aceste zone va fi atestată și de izvoarele bizantine din secolele VIII-IX. În antichitate foarte importante au fost pentru Zaporojia cetățile-colonie grecești Tyras (de la gura Nistrului), Olbia (de la gura
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
Biertan, fiind interpretabile și ca simple tezaurizări fără semnificație religioasă pentru posesori. Din aceste motive, s-a vorbit uneori de populații "criptocreștine", iar perioada este în controversă între istoriografia bisericii, care afirmă prezența timpurie a creștinismului ca parte integrantă a etnogenezei poporului român, și istoriografia academică, pentru care nordul Dunării a fost o parte din "Barbaricum", păgân până în secolul VIII. După istoricul creștinismului și arheologul Pr. Ion Barnea, au existat două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
sec. IV cu fresce creștine intacte. Despre creștinarea Proto-Românilor există două puncte de vedere, unul religios ortodox, altul laic istoric. Primul dezvoltă teoria conform căreia creștinarea a fost foarte intensă pe toată aria de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de răspândire a Proto-Românilor de la bun începutul etnogenezei, făcând parte integrantă din constituirea și identitatea poporului român ; al doilea afirmă că procesul de creștinare a fost mai treptat (sec. III-V la sud de Dunăre, sec. V-VIII la nord), etnogeneza integrând desigur elementele religioase, dar fiind în sine un proces cu precădere lingvistic, prin formarea limbii protoromâne și generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene. "Predoslovia" enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru „lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, care toți un neam și odată descălecați sîntu”; b) conștientizarea valorii documentului scris, care rămîne mărturie peste veacuri: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
615 britonii au fost împinși în nordul și vestul insulei formându-se așa-numita "graniță celtică", anglo-saxonii devenind predominanți în teritoriile Angliei moderne, denumirea țării provenind de la anglii, unul dintre popoarele cuceritoare. În mediile academice există totuși o dezbatere privind etnogeneza din sudul și estul insulei, neștiindu-se exact dacă anglo-saxonii au înlocuit în totalitate populația autohtonă britonă sau au asimilat-o. Se știe însă că încă din secolul al IV-lea, britonii au început să treacă peste Canalul Mânecii și să
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]