288 matches
-
-lea). Printre alte surse folosite din abundență figurează "Excerpta" de Constantin Porfirogenetul, "Cronica" lui Gheorghe Harmatolos / Gheorghe Călugărul, biografiile lui Diogenes Laertios, lucrările lui Athenaeus și ale lui Philostrates. Documentul conține prima mențiune despre românii (valahii) din nordul Dunării sub etnonimul "daci". Pentru unii, Suidas — sau Souidas — este un compilator de la sfârșitul secolului al IX-lea cunoscut printr-o singură lucrare, "Souda", care ar fi practic chiar numele lui: "Suda, Suidas, Suida", cum s-ar zice la ora actuală „Bayle”, „Cange
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
i constituie o ramură a romilor răspândită în mai multe țări din Europa Centrală și de Sud-Est. În funcție de regiunea în care trăiesc, se denumesc pe ei înșiși și/sau sunt denumiți și cu alte etnonime, dintre care cel mai răspândit este cel de rudari. i se caracterizează în principal prin faptul că limba lor maternă este româna în toate țările în care trăiesc. Ocupația lor tradițională era mineritul (băieș inseamnă miner în româna medievală) dar
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
calificându-i drept „cei mai civilizați”. Primul autor croat care menționează prezența unor băieși în Slavonia este învățătorul Ferdo Hefele, într-un articol din revista "Vienac" din Zagreb, în 1890. Un călător german, Heinrich Renner, pomenește despre caravlahii (unul din etnonimele băieșilor) din Bosnia în cartea sa din 1897. Cele dintâi cercetări propriu-zise despre băieși apar la începutul secolului al XX-lea și continuă doar sporadic până în anii 1990. S-au ocupat de această temă Teodor Filipescu (1906), Isidor Ieșan (1906
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Barjaktarović (1964), până la cei actuali optează pentru originea romă. Băieșii ar fi devenit o ramură aparte a romilor în zona Munților Apuseni, unde ar fi lucrat ca robi la exploatarea aurului împreună cu minerii români până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Etnonimul „băieș/băiaș”, derivat de la „baie”, din maghiarul "bánya" „mină” este numele dat minerilor în general în Transilvania acelei epoci. Etnonimul „rudari” se referă tot la această îndeletnicire, fiind un derivat al termenului slav "ruda" „minereu”. După o perioadă de bilingvism
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Munților Apuseni, unde ar fi lucrat ca robi la exploatarea aurului împreună cu minerii români până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Etnonimul „băieș/băiaș”, derivat de la „baie”, din maghiarul "bánya" „mină” este numele dat minerilor în general în Transilvania acelei epoci. Etnonimul „rudari” se referă tot la această îndeletnicire, fiind un derivat al termenului slav "ruda" „minereu”. După o perioadă de bilingvism, ei ar fi abandonat limba romani și adoptat limba română. Pe baza unor trăsături ale graiurilor lor din afara României, zona
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
romi (147.604) și cei care indică limba romani ca limbă maternă (100.668). În orice caz, în țară sunt multe localități unde trăiesc băieși, în partea sa de est fiind și sate cu populație majoritar rudărească. Termenul "beás" ca etnonim și ca nume de limbă este folosit și în datele recensământului din Ungaria (2011), dar numai în paranteză împreună cu "romani" pe lângă termenul "cigány". Conform acestor date, în Ungaria trăiesc 308.957 țigani (romani și băieși), dintre care 54.339 au
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
fapt aici între 10 și 20 de mii. În Slovacia, numărul băieșilor este estimat la câteva sute. În România apar la recensământul din 2011 621.573 de romi, dintre care 342.674 declară româna ca limbă maternă. Băieșii au numeroase etnonime, nu toate fiind folosite de ei înșiși. Sunt și unele care sunt endonime în unele comunități de băieși și exonime în altele. În România sunt cunoscuți cu denumirea de băieși sau băiași în Ardeal, băniași în Banat, cea de rudari
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor este "beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau "korytári" (de la "koryto" „albie”). În mediul academic mai vechi s-au folosit de asemenea mai multe etnonime. Emil Petrovici (1938) vorbea despre „țigani românizați”. La cercetătorii sârbi se
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau "korytári" (de la "koryto" „albie”). În mediul academic mai vechi s-au folosit de asemenea mai multe etnonime. Emil Petrovici (1938) vorbea despre „țigani românizați”. La cercetătorii sârbi se găsesc termeni ca "posavski Rumuni" „români din Posavina”, "vlaški Romi" „romi valahi”, "rumunski Romi" „romi români”, "vlaški Cigani" „țigani valahi”, "Cigani vlaškog jezika" „țigani de limbă română”, "Cigani Rumuni
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
jezika" „țigani de limbă română”, "Cigani Rumuni" „țigani români”, "rumunski Cigani" „țigani români”, "Cigani Karavlasi" „țigani caravlahi”. În Slovacia s-a vorbit despre „țigani vorbitori de română” sau „albieri români”. În rândul cercetătorilor este o oarecare ezitare în privința alegerii unui etnonim general, dar există preocuparea de a găsi unul cât mai potrivit. Cei români folosesc termenul „rudari” pentru cei din România și Bulgaria, iar cei bulgari operează cu aceeași denumire. Saramandu (1997) folosește sintagma „țigani de limbă românească”. În literatura de
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Identitet etničke zajednice", 2005). Corespunzător cu acesta, numărul special al revistei "Piramida", nr. 2, Băieșii în contextul sud-slav, publicată de Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, optează pentru termenul general „băieși”. Lui "banjaši" și lui „băieși” le corespund exact etnonimele "bajaši", "beások" și "bajáši", folosite în literatura de specialitate croată, maghiară, respectiv slovacă. În limba engleză se găsesc "Boyash", "Bayash", "Banyash", "Bunyash" sau "Beash", termeni preluați ca atare și în lucrări în limba franceză. În acestea se mai găsesc și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
se găsesc "Boyash", "Bayash", "Banyash", "Bunyash" sau "Beash", termeni preluați ca atare și în lucrări în limba franceză. În acestea se mai găsesc și variante ca "Béaches" sau "Bayaches". Toate aceste variante provenind din termenul românesc "băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim pentru toți membrii acestei etnii. După ce au abandonat activitatea de colectare a aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe, roți, piese pentru războaiele de țesut
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Duceau o viață de nomadism redus, în sensul că erau stabiliți pe teritoriul câte unui sat și se deplasau în localitățile din apropiere pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația lor tradițională este reflectată și de unele etnonime din cele înșirate mai sus, precum și de unele nume de familie. Astfel, în Ungaria se întâlnesc nume ca Lingurár, Kanalas („lingurar”), Kalányos („lingurar”), Orsós („fusar”). După război, modul lor de viață s-a schimbat mai mult sau mai puțin, în funcție de
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]