325 matches
-
și aveau aspect terifiant, adesea ambiguu În conotația lor sexuală: această străveche ambiguitate divină, de sex ca și de manifestare „concretă”, se va păstra pentru mult timp, nu numai În cercul „demonilor” care, În perioada istorică, alcătuiesc alaiul principalelor divinități etrusce, ci chiar În deus Etruriae princeps, acel Velqumnaxe "Velèumna"-Vortumnusxe "Vortumnus", zeu al sanctuarului federal al volsiniilor (Varro, De lingua latina, V, 46), pe care faimoasa descriere a lui Propertius (IV, 2), În ciuda inevitabilelor evhemerisme eleniste, ni-l prezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
V, 46), pe care faimoasa descriere a lui Propertius (IV, 2), În ciuda inevitabilelor evhemerisme eleniste, ni-l prezintă ca proteiform și ambiguu din punct de vedere sexual. Acestei epoci Îi este atribuită și formarea unuia dintre aspectele centrale ale religiozității etrusce (pe care, de altfel, Îl condivide cu cea latină), cel referitor la cultul capacității generatoare masculine și feminine și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capacității generatoare masculine și feminine și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin rămășițe neîndoielnice ale credințelor etrusce filtrate prin arta auspiciului, insistă fie asupra caracterului inexplicabil (zei involuti) și asupra obscurității (zei opertanei) forțelor divine, fie asupra pluralității (zei complices) și apartenența lor la ambele sexe (zei cosentes), fie, În sfârșit, asupra prezenței unor divinități „inferioare” (poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
latine. Riturile matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități latine și italice de mare importanță În această fază mult anterioară sosirii puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice a etruscilor asupra unei mari părți din peninsulă (secolele VIII-VII Î.Hr.). Într-adevăr, derivă din aria latină (dar pentru unele dintre ele nu este exclusă o origine umbro-sabină) unele dintre zeitățile etrusce legate tocmai de forțele reproductive ale omului și ale naturii, de peisajul primordial și de cel mai antic ciclu agrar, și anume Menervaxe "Menerva"-Minervaxe "Minerva", Marisxe "Maris"-Marsxe "Mars", Nequnsxe "Neèuns"-Neptunusxe "Neptunus", Unixe "Uni"-Iunoxe "Iuno", Vetisxe "Vetis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care etruscii se aflau În contact, se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane tot mai evoluate și complexe (secolele VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc propriul cadru de referință ideal În cultura greacă, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane tot mai evoluate și complexe (secolele VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc propriul cadru de referință ideal În cultura greacă, ce devine elementul de structură al noii civilizații aristocratice a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive și militare (și deci formele materiale și culturale ale existenței individuale și sociale), este cea care constituie punctul de referință inevitabil pentru elitele dominante etrusce: acestora din urmă li se datorează selecția operată În vastul patrimoniu al științelor grecești a tot ceea ce, În acest patrimoniu, nu numai că s-a dovedit compatibil cu formele puterii locale, ci și a ceea ce putea reprezenta o cauză de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a tot ceea ce, În acest patrimoniu, nu numai că s-a dovedit compatibil cu formele puterii locale, ci și a ceea ce putea reprezenta o cauză de Înaintare și dezvoltare ulterioară a acestei puteri. Printre aspectele acestui patrimoniu Însușite de lumea etruscă, cel religios este central: rod al acestei acțiuni este elenizarea unei părți Însemnate a panteonului local, Însușirea unui număr foarte mare de mituri grecești, orientarea clară a practicilor concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui număr foarte mare de mituri grecești, orientarea clară a practicilor concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a formelor rituale și ale imaginarului cultual către cele elene, orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce a avut loc În ambientul claselor dominante și În cercurile sacerdotale dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imaginarului cultual către cele elene, orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce a avut loc În ambientul claselor dominante și În cercurile sacerdotale dependente de acestea, procesul concret al schimbului comercial, care, cel puțin Între sfârșitul secolului al VII-lea și Începuturile secolului al V-lea Î.Hr., se realizează În sanctuarele-târguri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este o divinitate solară, dar având conotații infernale, asemănătoare latinului (Sol) Indiges, chiar dacă panteonul latin nu cunoaște o corespondentă a lui Caqas secxe "Caèas se÷", „Fiica lui Caqa”, probabil „Celeritas Solis filiaxe "Celeritas Solis filia"” din cunoscutul fragment de mantică etruscă ce ni s-a transmis În manieră confuză În De nuptiis Mercuri et Philologiae a eruditului tardiv Martianus Capella (I, 45 sqq.); Tivxe "Tiv" este latina Lunaxe "Luna"; Celxe "Cel" (și Atixe "Ati" Celxe "Ati Cel", Cel „mama”) reprezintă, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ni s-a transmis În manieră confuză În De nuptiis Mercuri et Philologiae a eruditului tardiv Martianus Capella (I, 45 sqq.); Tivxe "Tiv" este latina Lunaxe "Luna"; Celxe "Cel" (și Atixe "Ati" Celxe "Ati Cel", Cel „mama”) reprezintă, poate, versiunea etruscă a lui Tellus-Ghê; Manquxe "Manèu" (sau Manqurnaxe "Manèurna") pare Înrudită pe plan lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai degrabă, ale celui htonian. Chiar dacă există largi (și, În unele cazuri, foarte largi) limite de siguranță În caracterizarea fiecăreia, multe dintre aceste divinități care nu au fost grecizate sunt evident situate sub pământ, o sferă deosebit de importantă În religiozitatea etruscă, pentru care panteonul grecesc nu oferea multe spații utilizabile În scopul unei asimilări; pe de altă parte, simplul fapt că, așa cum am văzut, „Împrumuturile” grecești În panteonul subpământean etrusc nu au fost puține, dovedește că acesta din urmă avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nașterii fiecărui om. Odată cu interpretatio graeca a celor mai mari zeități locale, putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem spune că asumarea simultană a unui număr ridicat de mituri grecești În cultura politico-religioasă etruscă a contribuit mult la precizarea limitelor rafinatei operații ideologice constituite de elenizarea panteonului și, În largă măsură, a practicilor cultuale. Pentru toată perioada arhaică și clasică, această imagerie, care decorează tot ceea ce posedă valori ideologice importante, de la obiectele de paradă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și romane, cum ar fi cele referitoare la frații Vibennaxe "Vibenna"-Vipinasxe "Vipinas" (de pildă, atacul acestora Împotriva lui Cacuxe "Cacu"-Cacusxe "Cacus" În veșminte de mantis), uneori cunoscute fragmentar prin intermediul unor surse romane. Foarte rare sunt miturile cu adevărat etrusce cunoscute pe cale literară, ca acela al nașterii miraculoase a copilului Tagesxe "Tages", Întemeietorul artei auspiciale, și rare sunt miturile cunoscute doar pe cale iconografică, cum este acela al unei lupte Între zeul Înarmat Laranxe "Laran" și Cels clanxe "Cels clan", „Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiții de origo legendară a unui ethnos, al unor poleis, al unor gentes sau cu povestiri de Întemeiere ale unor instituții sau ale unor rituri. În schimb, o dovadă semnificativă pentru gradul de interferență Între cele două culturi religioase, cea etruscă și cea greacă, ne este dată de Înflorirea tradițiilor locale ce privesc personaje ale mitului grec, În special Herakles, care, În Etruria, este prezentat ca alăptat de Unixe "Uni"-Heraxe "Hera", episod necunoscut În lumea greacă, sau ca protagonist al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui templum, a lui focus effatus, adică a spațiului „eliberat de spirite” și marcat tocmai prin construirea estradei, instrument material și simbolic al separării „casei zeului”, purificată de lumea Înconjurătoare grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂ" Nu există Îndoială că transformarea panteonului etrusc, sub tripla influență, italică, feniciană și greacă, a adus cu sine modificarea multora dintre cele mai antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂ" Nu există Îndoială că transformarea panteonului etrusc, sub tripla influență, italică, feniciană și greacă, a adus cu sine modificarea multora dintre cele mai antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate dintr-o analiză făcută numai din manifestările religioase, dovedesc că, adesea, ca să nu spunem că Întotdeauna, stratul grecesc (de cele mai multe ori de natură iconografică) s-a suprapus divinităților indigene, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greacă; identificarea lui Unixe "Uni" poate și să oscileze Între mai obișnuita Heraxe "Hera" și Ishtarxe "Ishtar"-Afroditaxe "Afrodita" feniciană; și discursul ar putea continua. Interpretatio graeca din epoca arhaică alături de influențele succesive exercitate de unele doctrine filozofico-religioase asupra religiei etrusce (mai ales orfismul și pitagoreismul originar din Grecia Mare) au favorizat fixarea unui sistem minim de raporturi Între puteri, sfere de intervenție și figuri divine, dar nu au acoperit În Întregime caracterul originar, adesea ambiguu al divinităților etrusce, oscilante, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra religiei etrusce (mai ales orfismul și pitagoreismul originar din Grecia Mare) au favorizat fixarea unui sistem minim de raporturi Între puteri, sfere de intervenție și figuri divine, dar nu au acoperit În Întregime caracterul originar, adesea ambiguu al divinităților etrusce, oscilante, dacă nu pe plan sexual, cu siguranță mobile Între cer și pământ, Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina augurală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au acoperit În Întregime caracterul originar, adesea ambiguu al divinităților etrusce, oscilante, dacă nu pe plan sexual, cu siguranță mobile Între cer și pământ, Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina augurală, a corespondenței Între templa, in caelo, in terris și sub terra, adică a analogiei existente În prezența zeilor În sfera cerească, pe fața pământului și În infernuri, și trecută de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr.) din trunchiul panitalic al doctrinei augurale, arta auspiciului, În ramurile sale principale, a examinării ficatului, fulgerului și tunetului, reprezintă o specializare politico-religioasă a culturii sacerdotale naționale care s-a dezvoltat În interiorul marilor familii; puternica Închidere oligarhică a societății etrusce, Începând din secolul al V-lea Î.Hr., a favorizat dezvoltarea auspiciului ca doctrină ezoterică În stare să furnizeze mijloacele pentru a face să vorbească semnele zeilor, inexplicabile prin definiție pentru omul obișnuit. Această trăsătură a făcut „indispensabilă”, pentru interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acelor ostenta verificate În Urbe, chemarea la Roma a unor haruspicii din Etruria, organizați, cel mai târziu În epoca elenistică, Într-un collegium LX haruspicum cu sediul la Tarquinia, cetate sfântă prin nașterea miraculosului copil Tagesxe "Tages", Întemeietor al acestei etrusca disciplina, și constituit din descendenți ai familiilor aristocratice din dodecapolisul etrusc. Pentru Înțelegerea acestor concepte ne este oferită o mărturie de primă calitate de către disciplina auspiciului și de documentul ei principal, „ficatul de la Piacenza”. Fațeta exterioară, convexă, a ficatului este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, intervenind În viața oamenilor și trimițându-și propriile „indicii”, pot interacționa Între ele, exact la fel cum zeitățile se pot uni Între ele (cf. Tiniaxe "Tinia" calusna) sau pot „coabita” În aceeași sedes, conform cu ceea ce ne Învață cealaltă specialitate etruscă, fulguratoria, arta interpretării fulgerelor, și auspiciul. Într-adevăr, după fulguratoria (Plinius, Naturalis historia, II, 138; Seneca, Naturales quaestiones, II, 4), Jupiter (sau Tinia) are trei manubiae, adică trei puteri diferite de a arunca fulgere, după cum le aruncă singur sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]