343 matches
-
interumane, de contexte istorice și chiar de stări emoționale pasagere. Tocmai de aceea venerabilul Honnimbo Shusai atribuie îndelungata sa activitate "vagului", adică acelei indeterminări ontologice care constituie însăși fibra esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse, ca pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în jur. Descria cu bețișorul subțire cercuri și linii pe pledul ce-i acoperea genunchii, privea undeva, drept înainte, printre frunzele prăfuite ale gutuilor, de un verde sur, galben, portocaliu, purpuriu, un amestec strălucitor de culori calde și aprinse, forme evanescente, curbe, frunze spiralate și arbori torsionați, îmbătrâniți nu atât de neîngrijire, cât de roaderea vremii, le vezi? - șoptea dintr-odată cu ochii umezi. Andrei Vlădescu aștepta la picioarele ei să continue, bătrâna doamnă Marga Pop privea printre frunzele din fața ei, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va fi ecoul celei a năzdrăvanului Puck, iar Furtuna - un ecou al Visului... În formele (shapes) pe care le ia Ariel, în nălucirile provocate de Prospero cu ajutorul lui, există ceva inconsistent, golit de substanță; toate alcătuiesc un cortegiu de imagini evanescente, care se topesc și dispar în văzduh precum fantomele, dar și ceva ce dobândește un corp, se materializează („to take a shape”): magia lui Prospero, stăpânul său, i-a conferit această putere de a căpăta o formă. To shape, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deține o poziție centrală, cu mențiunea că termenul fizic nu este niciodată separat de meta. Altfel spus, regăsim aici aceeași asociere intimă a pietrei cu psyche-ul, a materialului celui mai compact, mai dens, cu imaterialul cel mai diafan, cel mai evanescent cu putință. Căci în teatrul lui Artaud, conform paradoxului arhaic, invizibilul nu se poate manifesta decât printr-o materialitate capabilă să-l fixeze și să-l elibereze în același timp. Contopind în semnul teatral piatra și umbra, aliind materialitatea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
este adevărat, mai puține la număr - se găsesc și în romanul Septimiu de Augustin Popescu (pus în circulație, în 2006, de ed. MJM din Craiova): „Perimetrul copilăriei poartă sigiliul incantației. Din acest orizont emană suflul energetic, ce urcă, în legănare evanescentă, spre bolțile sfințeniei. Complexul material al acestui perimetru constituie matricea ce-i păstrează inalterată configurația de unde răzbat invitațiile perene la meditație. În acest ambient originar, totul se înscrie proporționărilor simfonice.“ Un premiu pentru umor involuntar merită însă mai curând autoarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
crezi? David nu credea nimic. Erau de un poet american versurile. Da, le căutase. Sfântul Google are toate răspunsurile. Memoria tactilă, de neșters. Degetele și căușul palmei, mângâind ultimele urme ale hărții ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de ceva deja văjut, gare mă toropejte, mă gufundă în zomn... Nemaiatașându se de cuvinte, eliberată parțial de servituțile trivialului, grotescului sau macabrului, imaginea se desprinde...” Se” desprinde din sclipirea ochilor tăi, profilându-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
vii la mine și am să-ți explic cîte ceva despre Încuietori. L-am urmat prin coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat undeva Între Caron și bibliotecarul din Alexandria, s-ar fi simțit de minune În paginile lui Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vremuirea opusă eternității. Dar schimbarea nu dizolvă totul, pentru că timpul păstrează o rezervă, o aspirație de a se depăși spre durata eternă. Acel prisos de durată cu potențial de veșnicie este trăirea poetică, prin mijlocirea căreia încă în această viață evanescentă omul poate atinge năzuința nobilă, cea a realizării perfecțiunii, adică a contopirii cu "sfânta Natură". Și realizând această unitate, omul consimte la viață. O ambiguitate se află la originea lucrului poetului, afirmă Hölderlin în poemul Figură și Spirit, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
drastic închipuirea atunci când, stârnindu-l cuvintele ei, e tentat sè-și imagineze, prin hainele cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme nu s-a fècut simțit defel, dar, imediat dupè aceea, la orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cum mirosul meu, devenind lèuntric, forma undeva la nivelul stomacului un nor fluid, eteric și, de acolo, rèspândindu-se în tot trupul, în valuri expansibile de aer, își face loc pe sub piele, pleznind prin porii deschiși și emanând în jurul meu efluvii evanescente de esențe ușor lichefiabile, În surdinè, fie în restaurant, fie în mintea mea alertatè de pericolul iminent, rèsunè rafinate macrameuri muzicale, învèluindu-mè în sonoritèți baroce, ample, Ioana vorbește drept și frumos, construind în jurul meu, din alese cuvinte, catedrale aeriene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
public, căci altele nu mi le pot mărturisi nici mie măcar. Am avut o dată o pisicuță neobișnuit de delicată (amintirea ei mă chinuie poate cel mai tare), o văd și acum în fața ochilor: pieptișor alb, spatele tărcat cu un gri evanescent, fața atentă și gravă. O adu nasem de pe stradă când avea doar câteva săptă mâni. Crescuse la noi în casă. Dacă ușa de la intrare era deschisă, nu îndrăznea să facă nici un pas afară. Avea vreo cinci luni când, dacă-mi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Făcu totuși cale-ntoarsă și tocmai se Îndrepta spre mașină cînd o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o figură a demonstrației, o reprezentare a propriului corp, o relație Între un eu care se joacă și ceilalți, transformați instantaneu În spectatori, un proces de identificare, o idee pusă În scenă, o provocare a imaginației, o iluzie, o secvență evanescentă? Deși vom reveni asupra acestui aspect, să adăugăm aici Încă una dintre posibilele cauze ale refugiului dandystic În artificialul spectacolului, În substitutul stilizat al vieții: repulsia (dacă nu spaima) dandy-ului față de tot ceea ce ține de imperiul naturii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversație, un joc, o plimbare, un bal are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere. Nici o Încrâncenare, nici o ambiție, nici o lăcomie. În acest spectacol evanescent, dandy-ul e dramaturg, regizor, scenograf și, mai presus de orice, actor. Iar Într-o primă fază, cea În care se contemplă În oglindă sau privește decorul din jur, Își devine și public. Să Încercăm, cu aceeași pedanterie voit didactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
omul religios dorea să-i imite pe zei și credea că o face chiar atunci când faptele sale ajungeau la nebunie, josnicie și crimă. Istorie sacră, Istorie, istoricism Omul religios cunoaște, așadar, două feluri de Timp: profan și sacru. O durată evanescentă și un "șir de veșnicii" periodic recuperabile în timpul sărbătorilor, care alcătuiesc calendarul sacru. Timpul liturgic al calendarului se desfășoară în cerc închis, fiind Timpul cosmic al Anului, sanctificat de "lucrările zeilor". Și pentru că lucrarea divină cea mai măreață a fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este gândit ca un "cerc", Timpul își redobândește în aceste filozofii moderne latura înspăimîntătoare pe care o avea în concepția greacă și în cea indiană despre Eterna Reîntoarcere. Timpul, desacralizat pentru totdeauna, se arată a fi o durată precară și evanescentă, la capătul căreia se află moartea. CAPITOLUL III SACRALITATEA NATURII ȘI RELIGIA COSMICĂ Natura nu este niciodată pentru omul religios exclusiv "naturală", ci încărcată cu o valoare religioasă. Nu este un lucru de mirare, de vreme ce Cosmosul este o creație divină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei și, crucificat de senzualitate, o receptează ca pe matricea în care pare a fi dispus să se manifeste nu evanescent, totuși, lăsându-se în voia ei, ci clocotitor, lepădându-se chiar de orice credință, în afară de cea a iubirii: Mi-e sete de-nsetarea ta, de carnea ta, / de nebunia mustindă-n a ta fire, / nu pe dumnezeiește îmi e dor, / mi-e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin, care nu a mai cunoscut de la o vreme bucuria apropierii de-un tată adevărat. Asta-mi aduce aminte de un moment dintr-o copilărie atît de Îndepărtată Încît pare să nu fie a mea, momentul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu puteai să nu-l iei În seamă, era arhanghelul Mihai (Michael), chiar dacă nu arăta tocmai prezentabil. Gras, păros, scărpinîndu-se pe burtă, fumînd trabuc și pîndind cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și polare. Fiu al Săgetătorului, nepot al Arcașului, se identifică cu constelația zodiacală cu același nume (Săgetătorul zodiacal este reprezentat ca Centaur ținând un arc; i se mai spune Arcitenens), fugind după Capricorn, care-l precede imediat, tot așa de evanescent ca și păsărelele din basm, Capricornul, portar al Pragurilor cerești, al Porții Cerului din solstițiul de iarnă, Săgetătorul, Veghetor fără somn al Polului, Cheia de boltă a tuturor lumilor, fixator de volatile, când le săgetează, dar și dizolvant al lor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]