327 matches
-
mi se pară că un foarte mare număr din femeile mele se găseau acolo; dar Hartley, nu. Ea era o vastă absență, o făptură în parte nematerializată, chipul ei ivindu-se întruna chiar deasupra razei mele vizuale, ca o lună evanescentă. Am căutat întotdeauna la femei un refugiu. Și, într-adevăr, ce altceva sunt femeile dacă nu niște refugii? Și uneori am simțit că a fi înlănțuit strâns în brațele unei femei era unica și cea mai totală apărare împotriva oricărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
regatelor lor catolice 84 în vreme ce omologii lor orientali abia încercau să uite de apartenența lor la creștinismul ortodox și, mai ales, de prea îndelungata supunere față de dominația turcă. Avînd în vedere astfel de circumstanțe, conceptul de Eu-ropa Centrală se relevă evanescent și arbitrar, bazat pe diferențieri extrem de fragile, nivelate și acestea în cele din urmă de autoritatea comunistă de după 1945. În consecință, cine încearcă să elucideze această problemă trebuie să meargă din-colo de considerațiunile prea vagi asupra caracterului intermediar al identității
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca în cadrul modelului național al lui Renan sau al liberalilor, și mai mult în virtutea unui liant comunitar care nu poate fi decît etnocultural, chiar și atunci cînd acesta rămâne fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele colectivități ale demos-ului spaniol sînt inventate pe trei sferturi și elementul spaniol nu are existență politică decît
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v. Meschonnic, p.71]. Această ambiguitate a conceptului baudelairian se poate comenta că "un raport de forțe care constituie modernitatea: o actualitate ce căuta să se exprime în prezentul sau (evanescentul) și, în același timp, o tendință care o face să se autodepășească sau să se epuizeze (eternul)" [Nouss, p.45]. Acest raport generează o stare de tensiune și de criză, percepută și în definițiile actuale ale modernității 8. Funcționarii lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
vale a plîngerii literare, de multe ori în siajul liricii lui Lamartine. "O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăși tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila) supusă unei legi aspre: soarta" (E.S.). Ca semn distinctiv este o remarcabilă euforie a dulcelui, preluată în alt registru și la altă înălțime de Eminescu. Matricea în care lucrează Ion Heliade Rădulescu este una în care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o rupi cu lumea și să te prăbușești în tine, ai alternativa singurătății absolute depresia și alternativa Prieteniei absolute - credința în Persoana devină. Întâlnirea cu Hristos nu este directă, simplă ci trudnică. Chipul lui Hristos se ștersese în el, devenise evanescent, fusese ecranat de lumesc. Abia după ce se arde priza lumescului, chipul lui Hristos se adună, se reface până ce poate fi redat material printr-o bucată de lemn. Mihelis se rupe și mai greu de lume pentru că el este feciorul unui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente, amintirile din copilărie, regretele, toamnele, florile presate, nostalgiile. Încercați să concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace (timpul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unor astfel de fenomene de tipul imaginilor poetale (diafane sau transparente) acoperite, ascunse în corpul poetic, trans-aparente însă în lumina proiectată care le expune în perspectiva incertă a unor medieri, în intervalul unui fond în "trupul" căruia își profilează chipul evanescent. În și prin ele, inaparentul transpare - strălucește - în vizibil, fără ca el însuși, după cum nici diafanul în sine, să fie vizibil. Diafanul lasă inaparentul să apară, îi oferă un loc de trecere și de manifestare, fondul de spațiu în care el
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
originarului ("mă-ntorc de acum spre/ vatra-n lumină 23"). Lumea lărgită care se arată, iluminată de steaua albă a imaginii revelatoare, e a cântecului fără cuvinte, a rostirii fără rostit care își slăvește noul chip ce transpare prin corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am vedea cum cântecul/ consumă materia 24". E o lume de culori, de sunete și de semne, "culori luminate, doar ele destăinuite trepte și har", care își oferă imaculata frumusețe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Irealizare și desensibilizare Vorbeam de trecere prin intermediul luminos al transparenței care este chiar trupul subtil, invizibil, al diafanului. Caz în care nu avem de a face propriu- zis cu apariția unei imagini clar conturate, ci cu imaginea clarității înseși. Imagine evanescentă, fragilă prin faptul că ea figurează tocmai trecerea, în ambele sensuri, de la apariție la dispariție, de la vizibil la invizibil 1. Actul trecerii funcționează ca un receptor și un transmițător al luminozității: primește lumina în puritatea distanței parcurse și o reflectă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În poezia lui Ion Vinea, înainte de a intui revelator acel "trup de aur vechi" ce stă "vedenie în raze"3, înțelegerea trebuie să străbată mai întâi o deschidere tulbure, "umbrele și luminile-n vasta și singura lor oglindă"4, câmpul evanescent al unor apariții impure, deseori de natură acvatică: "privirea de apă a trecutului"5, "tăcerea ca o apă între noi"6, "Apa inertă ca un ochi ce nu mai așteaptă"7. Apoi, dezvăluirea neașteptată, limpezirea, lumina în care totul devine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
privirea ce descoperă un alt peisaj în orizontul scufundat al sufletului. Ca și în alte cazuri discutate până acum, întunecarea perspectivei mundane corespunde închiderii orizontului exteriorității. Privirea se întoarce în sine, coboară în adâncul în care "ochiul luminii" poate scruta evanescentele alcătuiri. Ceea ce scapă privirii obișnuite cu spectacolul contingenței se oferă unei alte priviri, pătrunzătoare în neobișnuitul lucrurilor ce tremură în străfundul neluminat al lumii. Nu e percepția care creează în vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care-și caută modelul, chipul care-i întinde gura arsă de dor"32, dar care, "prins încă în mrejele diafane ale visului, încearcă spaima unui univers evanescent"33. Pe de altă parte, asistăm la nașterea imaginilor în mediul transparent al devenirii, cel care le primește la sine și le reverberează spre cerul formelor eterne. Aici poezia "se înalță până la càstele regiuni ale ideei", căci ea "renunță la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibil, păstrându-și transcendența. Vedem lucrurile luminate de soare, dar nu putem pătrunde cu privirea în lumina sa orbitoare. "Poate e soarele/ deasupra sufletului", "nevăzutul soare", "soarele/ în ceru-ascuns, doar luminând"62. Nu e însă strălucirea soarelui care cuprinde fața evanescentă a lumii sensibile: "nu vei mai avea soarele ca lumină/ ziua și strălucirea nu te va mai lumina// necuprinsul va risipi peste tine/ neînserata lui lumină"63. Ascunsul nerevelat pune în lumină și în vedere tot ce iese din ascundere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a realității. Însă povestea e zămislită din transparențe; prin imaginile pe care le pro-pune se pune în vedere ceea ce este, ceea ce este cu putință prin ceea ce ar fi putut să fie. Nu imagini ale imposibilului unei irealități inaccesibile, evazive ori evanescente, ci ale inaparentului în care se (s)pune ceea ce apare. Se arată în fulguranța diafană a unei armonii reale. Viziune de o clipă care nu se împlinește decât în întredeschisul poemului, dincoace de care "neîmplinita armonie" măsoară sărăcia și uscăciunea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția ce dă relief peisajului străbătut; e imaginea profilată în retragere, în departele anti-peisajului, figura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși a eului nu mai are natura unui subiect coagulant, fibra unui nucleu tare, devine fluidă, evanescentă, neutră 89. Dar actul acestei resorbții se spune în chiar întoarcerea sa în potență, dă de văzut desfacerea care pune - apocaliptic - temeiul unei noi faceri 90: "Prin pietrele roșii sclipind în deșert/ trupul meu trece cu aripi în nori/ aleargă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în față, își creează o mereu altă față care, la rându-i, se răs-față în vederea care o consumă. Aruncată înainte de vederea care îi deschide calea, fața nu e figura ci chemarea. Fața cheamă vederea, îi stă mereu în față, imagine evanescentă a prevenirii în sine. Niciun reper în acest spațiu evacuat, doar borne ale vizibilului defunct. Ce se poate vedea în mediul acestei totale destrupări, ce față ar mai putea dibui ceva în adâncul neluminat? Dar "fața îmi intră cu putere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Densitatea corporală a unei prezențe și urzeala subtilă a ceea ce aproape că nu e corp, vizibilitatea unei figuri (a unui sens), profilându-se prin cuvinte ca o umbră (o imagine), și totuși caracterul aproape invizibil al naturii sale aeriene, transparente, evanescente până la inconsistență" (ibidem, p. 202). 7 Poem datat 1913, inclus în vol. Scrieri (1968), în Adrian Maniu, Versuri, ed. cit., p. 264. 8 Vol. Drumul spre stele (1930), în Adrian Maniu, op. cit., p. 134. 9 Vol. Cântece de dragoste și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1970), în Leonid Dimov, Texte, Editura Albatros, București, 1980, p. 91. 24 Plutirea aceasta e însă una neașteptată, desprinderea în clipa unui "deodată", o smulgere din nevederea imaginii lumești, străbatere rapidă a vălurilor ce ascund sensul originar, inaparentul abia intuibil, evanescent în chiar clipa posibilei sale manifestări: " Se trece întunericul prin sită/ De-o mână clătinată în imens./ O clipă; parcă, limpede, palpită/ În fundul minții umbra unui sens" (Hipnapompică, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 177). 25 Abia aici - de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se presupune că le prezintă rămân și ele intacte. "Flirtul este o clipă de iubire fără iubire înscrisă pe-o tăbliță de ardezie", subliniază și astăzi etnologul, scriitorul și veșnicul călător Jacques Meunier. "Nu lasă în urmă arhive. Este evanescent, volatil, precum o urmă de abur pe-un ochi de geam..". Chiar dacă "poate lua o întorsătură tragică", "frumusețea sa vine tocmai din faptul că este ludic, efemer"204. Flirtul este o "non-istorie", confirmă și prietenul său, scriitorul Vassilis Alexakis, "o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Te iubesc mult , Lăură! -Abia aștept să ne revedem , dragul meu ! Se vedea clar că ea deja acceptase invitația lui . Pentru cậteva clipe , Imad se simte dezorientat. Pentru cậteva clipe nu a avut conștiița a ceea ce făcea.Simțea o oarecare evanescenta a obiectelor din jur, avea impresia că și-a pierdut unghiul de vedere, se simțea cam oboist. Și-a imaginat-o după aceea pe Lăură cu burtică , coborậnd scările avionului.O vedea îmbrăcată într-o pereche de jeanși, cu o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc de curcubeu ies iluziile, ies chiar iluminări de sub straturile evanescente, apar lucrurile multă vreme neobservate. Așa se naște frenezia cunoașterii. Pornim la drum ca-ntr-o aventură fascinantă a redescoperirii Iașului. Ne însoțește lumina Cetății. Dincolo de clădiri și obiecte, dincolo de locuințele vechi cât timpul măsurat în veacuri sunt povești, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la Vilnius (soțul său e lituanian) după 1989. O cheamă, dacă am reținut bine, Ildiko Rimas. Lucrează ca translatoare din maghiară, mai face uneori traduceri din limba română, însă relația ei cu țara de origine, îmi spune, a devenit destul de evanescentă cu timpul. Îi dau un Contrafort - port mereu în geantă exemplare de revistă, pentru orice eventualitate, „căci nu se știe peste cine dai” - și îmi promite să ne trimită un text. Dar știm amândoi că nu e decât un schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
jertfei creatoare, care are temeiul întemeierii primordiale, imitatio dei) și ale cratofaniei, explicabile prin gândire magică și ritual (biserica locul minunii canonizării unui sfânt). Experiența religioasă este ontologie pentru Neagoe, deoarece în spiritul ei fondează lumea, care „nu mai este evanescentă și incomprehensibilă”, după modelul biblic : „orientarea rituală, cu structurile spațiului sacru pe care le revelează, este ceea ce transformă Haosul în Cosmos și, partajând, face posibilă o existență umană” . Simbolul lui Basarab „revelează ființa lucrurilor sacre și Figurile divine” și figurează
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]