614 matches
-
puteri pentru a-l consola pe aproape neconsolabilul Rufus), a băgat distrat mâna în buzunar și mi le-a întins. Abia când am ajuns la ușă și-a venit în fire suficient ca să mă întrebe ce fac. Nimic, am spus evaziv. Trebuie doar să verific ceva. Mă întorc repede. M-am instalat la biroul lui Harry și am deschis sertarul din mijloc de sus, cu gândul că era locul cel mai logic pentru numărul de telefon al lui Dryer. Eram dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și pe urmă aș putea... să vizitez un pic orașul, cred. Să mă uit la câteva clădiri faimoase. Sunt sigură că am citit undeva că Bloomingdale e un monument de arhitectură admirabil. — Și pe urmă ce faci? Nu știu, zic evaziv, privind cum un chelner pune o farfurie cu friganele pe masa de lângă noi. Doamne, cum arată, îți lasă gura apă. De ce n‑avem și noi chestii din astea în Europa? — Cred că o să mă duc să văd un pic orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de multe, spun evazivă. Știi cum e. La final am fost de‑a dreptul fără milă. — Sunt mega impresionată! Se oprește în fața șifonierului și eu mă uit la ea cu neliniște. Nu‑l deschide, mă rog în gând. Atâta te rog, nu îl deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Beijingului. Credința în el era colosală. Încuraja venerația apărând de cât mai puține ori în public - un truc antic de creare a puterii și terorii. Iar atunci când chiar își făcea apariția, își ținea fața ferită, iar discursurul era scurt și evaziv. Arunca vreo câteva comentarii în timpul întrunirilor. O silabă sau două. Un zâmbet misterios și o strângere fermă de mână. Era o metodă eficace. Nu mai avea acum pentru ce să-și facă vreo grijă. După ce au plecat toți oaspeții, Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
descoperit sursa zvonului în rândul armatei. Asta o alarmează și mai mult pe Doamna Mao. „Băieții din vechea gardă”, precum mareșalul Ye Jian-ying, Chen Yi, Xu Xiang-qian și Nie Rong-zheng, sunt prieteni apropiați ai vicepreședintelui Liu. Sunt nemulțumiți de purtarea evazivă a lui Mao. Mânia e atât de mare, că atmosfera din Beijing fumegă. Cuvântul „omor” plutește în aer. E o tradiție să se facă o victimă din concubina împăratului. Omorârea ei l-ar învăța o lecție pe împărat. Povestea tragică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E ceva în jurul tèu, ca un câmp magnetic! La dracu, nu mè lèsa sè spun prostii, e vorba de femeia aia, așa-i? Aia mèritatè! eu ezit, încercând, în fața lui Șerban, sè nu dau o importanțè prea mare poveștii și, evaziv, prin omisiuni, sè-l fac sè creadè cè nu e, Nimic altceva decât o aventurè! Ne-am despèrțit chiar azi! Matei, se vede! Ești prins rèu! Nu mè aburi! Vorbește bèrbètește cu mine, ce dracu! Șerban, nu am ce sè-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în zadar încercase sè scape în ultima vreme, i-a dispèrut complet din minte, risipindu-i-se în carne, în infinite sègeți minuscule și usturètoare, A doua zi a primit un sms de la ea, te rog, vino sè vorbim, dar, evaziv, i-a rèspuns cè, deocamdatè, e ocupat, dar cè are o s-o sune, Matei nu mai vrea vorbe, cuvintele ucid faptă, Matei vrea acțiune! Negrul câștigè, XXVIII Mirosul a reapèrut a doua zi la birou în timp ce întindeam mâna că sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ar fi putut fi Michelle Pfeiffer, În căutarea unui partener. — Dacă numai asta era..., a Început el cu aroganță. — Uite ce e, i-am tăiat eu macaroana, am auzit că l-ați arestat pe Derek. Tonul i-a devenit ușor evaziv. — Nu eu personal. Adică, fizic, eu am fost... — Ah, bun. Deci ai și tu Îndoieli În legătură cu arestarea? — N-am spus asta. Și-ncetează să-mi mai pui vorbe În gură, mi-a zis el enervat. M-am Întrebat dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze bun venit americanilor, unele l-au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite În bazar: avea sau nu americanul să facă vizite de curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul se tensiona. Dat fiind rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intru în casă, îi văd șezând în salon, așteptându-mă tăcuți și încordați, mama, Udi și Noga, ca și când ei ar fi părinții îngrijorați, iar eu, fiica neascultătoare. Mami, unde ai fost, doar Noga îndrăznește să întrebe, iar eu îi răspund evaziv, am avut câteva întâlniri, Udi mă privește, cu greu se stăpânește să nu mă chestioneze, așa cum îi stă în obicei, nu îl mai văzusem de o săptămână și mi se părea că trupul său se micșorase, iar depresia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
luat rămas-bun stingheriți. Plecă, cu o geantă de pânză și cu o carte de economie politică sub braț. Timp de două luni n-a trimis vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea că avea nevoie de o perioadă de reflecție. Nu i-am răspuns. N-am simțit pasiune, gelozie, nostalgie. Mă simțeam golit, lucid, limpede și curat ca o tingire de aluminiu. Am mai stat un an În Brazilia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Koenigsbergul Mântuit - Prolegomena la orice metafizică viitoare ce s-ar prezenta ca dublu sistem transcendental și știință a noumenului fenomenal). Pe toate copertele, emblema editurii, un pelican sub un palmier cu motto-ul „eu am ceea ce am dăruit”. Belbo fu evaziv și sintetic: domnul Garamond avea două edituri, iată explicația. În zilele următoare mi-am dat seama că trecerea dintre Garamond și Manuzio era cu totul privată și confidențială. De fapt, intrarea la Manuzio era În strada Marchese Gualdi; În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de frumusețea cântecului plin de nerv, de frumusețea ei, întrebându-se cum de știe să cânte țigănește, necunoscându-i secretul. — Ești fenomenală! — De unde știi țigănește? —Învățați la conservator așa ceva? năpădeau întrebările. — Compozitorii se inspiră din viața tutror oamenilor, răspunde ea evaziv. Stimulați de Teofana, au mai cântat și ceilalți creându-se o atmosferă de voie bună. S-au distrat pe cinste că nu le mai venea să plece. Sărbătoritul era în al noulea cer, mai ales că se și cam chefuise
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cap și coadă. Necazul cu ordinatoarele, se gândi Ripley, era lipsa intuiției. Doar o structură deductivă. Trebuia să pui întrebările potrivite, altfel... Parcurse citirea rapid, mormăi și ceru prin intermediul tabulatorului o dezvoltare. Mama avea câteodată prostul obicei de a rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede, nelăsând nici o îndoială. Și Ripley tare ar fi vrut să se înșele... Se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
neașteptate. Un gând foarte ciudat și cu totul deplasat și totuși, curios, înglobând toate preocupările actuale. Se pomeni iscodind-o pe colega ei. Ar trebui să spună adevărul, altfel n-ar avea rost întrebarea. Totuși, deși Lambret era uneori foarte evazivă în răspunsuri, se gândi că asupra acestui subiect putea să se bizuie pe ea. Acest răspuns evident nu avea o prea mare însemnătate. Dar Ripley știa că mica bulă perversă care creștea în mintea ei în curând îi va stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care nu au nici un model standard al acestui „nou” vizionar, al fantasmei de „modernitate” care pare a-i bîntui pe toți. Și, în mod surprinzător, funcționalitatea spațiului domestic, destinația practică a încăperilor nu sînt grija principală a proprietarilor, care rămîn evazivi sau visători în această privință. Casa pare să fie, de cele mai multe ori, un soi de „operă deschisă”. Dar cel mai semnificativ este faptul că, în ultimă instanță, nu se știe prea bine pentru cine se ridică aceste case. Este „casa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
variabile cu rol de mediatori în obținerea motivației intrinseci; e) teoria nu face diferența între desfășurarea unei activități pentru satisfacția obținută din realizarea activității în sine și desfășurarea activității pentru obținerea sentimentului de competență; f) motivația intrinsecă este un concept evaziv, iar definirea acestuia ca timp petrecut pentru realizarea unei sarcini în absența constrângerilor este o definiție inadecvată pentru mediul organizațional; în organizații, activitatea presupune frecvent respectarea termenelor limită, respectarea unor standarde impuse și salarizarea pentru munca depusă. În organizații foarte
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl țin teatral În bucla unei feșe legate după gît. — Nimic! Un accident! țip și eu, gîndind că ăsta ar trebui să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i-aș fi putut spune unul la întîmplare, primul care mi-ar fi trecut prin minte, fără să poată fi sigură că era cel adevărat, cum nici eu nu eram sigur în legătură cu al ei. Așa că fiecare a acceptat tacit identitatea evazivă a unor apelative ad-hoc. Nu era, vă imaginați, nici o primejdie să se producă vreo încurcătură. În ciuda căldurii care făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu darul ei de improvizație, pusese vârf la toate cu chestia gemenilor. Domnul cu barbă găsi cu cale să se amestece și el în vorbă: ― Dacă îmi permiteți să vă întreb, nu vorbiți de profesorul Tomescu? Am făcut un gest evaziv. El continuă, oarecum edificat: ― A, îl cunosc. Eu sânt directorul liceului. Bun băiat și fericit tată. Sînteți rudă cu el? ― Da, desigur, văr bun, văr primar. Am copilărit împreună, am făcut liceul, apoi universitatea. Mihaela mă tot trăgea de mânecă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Petrino // pentru că nici unul din noi n-au primit biblioteca în deplină regulă **. Dar această cestiune are să fie încurcată așafel încît are să li fie lehamete și judecătorilor și nouă de pătărănia asta. Când vei fi interogat, te rog spune adevărul. Nu evaziv, nu încurcat, căci toată responsabilitatea civilă e o copilărie alături cu urmările ce le-ar avea pentru mine un singur neadevăr ce l-ai spune. Un neadevăr ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viata și să-mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se știe, răspunse evaziv celălalt. Demult oamenii așa credeau... Când a ieșit întăi bicicleta, adusese boierul Savastian una de-și da drumul până la Curte. Și, într-un rând, moșneagul Gavrilei - l-ai apucat și tu, măi Toá, că tot ești vechi - îl vede pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pregătit acum să-și deschidă sufletul. ― Într-o seară, ― continuă doctorul Luca ― mi-a atras atenția că orice om are o limită și că ea era foarte aproape de acea limită. "Ce vrei să spui?" am întrebat-o. Mi-a zis, evaziv: "Nu toată lumea are tăria să reziste, Luca". "Să reziste la ce?" i-am întors vorba, agasat. Ea a rîs: " Nu fi îngrijorat, iau asupra mea dilema care, probabil, te preocupă". Am bănuit la ce se referea. La faptul că un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fără crize. Lydia spuse liniștit: - Voi fi scurtă, din moment ce fără îndoială vă gândiți la o politică înaltă și campanii militare viitoare. Am venit aici la cererea nepotului meu lord Clane Linn. - Mutația - Czinczar dădu din cap. Remarca lui a fost evazivă, o identificare nu un comentariu. Lydia simți un șoc la gândul că cele știute de Czinczar despre fracțiunea conducătoare vor trebui să se extindă și asupra lui Clane, care încercase să se țină în umbra vieții linneene. Nu îndrăzni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]