442 matches
-
al prozei lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința unui dreptcredincios al Textului. Că acesta nu mai este cel sacru, ci unul autoreprezentativ, are mai puțină importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
masiv, în romanul de față, rețeta senzaționalismului epic, cu tot ce presupune aceasta: întâmplări șocante, deznodăminte tragice, curs imprevizibil al lucrurilor, dictând asupra parcursului narativ. Cartea abundă de scene ale violenței și violului, iar răsturnările de situație sunt frecvente. Senzaționalismul evenimențial e atras însă și integrat într-o structură reflexivă, ba chiar într-un mecanism problematizant, bine rodat, care are nevoie de fapte, cât mai multe fapte, pentru a le interpreta și etaja. Cu totul semnificativă e, din această perspectivă, urmarea
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
putere pînă în clipa supremei despărțiri. Apostu, care știe să asculte inima ascunsă în materia oricît de taciturnă, care deșteaptă în trunchiuri zînele lemnului și ale pădurii, dă aici pietrei o fecundă ezitare, regimul ei fără timp se convertește la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria eroică își
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
zice cum, în mica ori marea Românie, nu le întâlneai decât sub Carol întâi, în preajma primului rezbel mondial, dacă nu între cele două, sub Ferdinand. O reevaluare atentă, în această privință, ținând seamă de atâtea condeie învârtite, tăvălite în frișca evenimențială, acrită, mi-o prilejui recent lectura, în Adevărul literar și artistic, a articolului Orașul pe care l-am vrea (III) din 7 septembrie curent iscălit de Alexandru George. Un scriitor autentic este totdeauna cronicarul, rapsodul câte unei așezări umane, de la
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
simbolică) a termenului l-a făcut, în timp, indispensabil teoriei și metodologiei literare din ambele emisfere așa-zicînd istorice: tradiția și modernitatea. Dacă, inițial, canonul ilustra grila axiologică de selecție a operelor artistice și, desigur, a scriitorilor înșiși, creionînd ultimativ firul evenimențial din istoriile literare, mai recent, el reușește să demonstreze "diversitatea" vechilor "unități". Cosana Nicolae observă legitim: "Canonul nu este o schemă fixă, ci un spațiu în mișcare în care se pot produce modificări inevitabile de-a lungul secolelor" (p. 35
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură cvasipolemică, pamfletară uneori, utilizându-se eseistica pentru evidențierea relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele personalități ale vremii, dar însăilând, frecvent, și seci înșiruiri de date dintr-o cronologie evenimențială a epocii, pentru a alcătui astfel un soi de caleidoscop istoric (Oglinda lumii). Rezultă astfel un insolit discurs evocator, prozatorul utilizând verbul la persoana a doua, dezvoltat într-un dialog, chipurile, direct cu personajele sale. Tonalitatea discursului e oarecum partizană
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
livrești care a fost Eta Boeriu, de poetul-fără-nici-o-carte, Ioanichie Olteanu, de raporturile cerchiștilor cu un tînăr asistent al studenției lor, Victor Iancu, ce ni s-a plîns de "ingratitudine" din partea lor, etc. etc. Altfel zis de o materie existențială și evenimențială foarte suculentă ce-și poate găsi expresia în biografie, portret, moralism și - de ce nu? - psihanaliză, materie care, neîndoios, se va revărsa cîndva pe atari canale ce o așteaptă cu paciență.
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
morală practică. Moralizînd deopotrivă istoria și oamenii, generalitățile solemne și particularitățile umile ale epocii noastre, poetul îi fixează trăsăturile într-o imagine ce se propune ochiului interior. Ne oferă o reconstrucție sensibilă, deci un documentar sui generis. Dacă există cronici evenimențiale, de ce n-am admite, în paralel, și cu o egală îndreptățire, cronicile limbajului subiectiv, vizînd moralitățile sub un unghi personal, contribuții și ele la restituirea istoricității? Cu mai multă îndrăzneală decît, bunăoară, Marin Sorescu și cu un dramatism de o
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
repere de peisaj "climat" anodin ( "ciorile croncănind dinspre cișmigiu/ peste blocul meu aterizând pe acoperișurile din jur", "bucuria mea mai e în ninsoare/ și-n alte fleacuri care nu contaminează pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
istoria ca succesiune de evenimente ce se petrec "în afara noastră, antrenându-ne pe neștiute într-un vârtej implacabil asupra căruia nu avem nici o putere", și istoria ca "modalitate de organizare a reprezentărilor trecute" (p. 45). Dacă asupra primeia, a istoriei evenimențiale, nu am avut, vai!, nici o putere, statul totalitar cenzurând orice gest reactiv al cetățeanului redus la condiția de sclav, pe cea de-a doua o putem înțelege și concepe într-un sens care să ne fie propriu, într-un mod
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
realul devine un compost de materii reziduale, iar obscenitatea se definește ca o absență a sensului de care subiectul uman se contaminează prin "contabilizare"". Și încă: "Recuperabil doar ca istorie, realul nu este decît o neliniștitoare absență-prezență, astfel încît, "contabilizînd" evenimențialul, poeta nu obține decît un negativ al realului, care este, în esența lui, la fel de intangibil ca și semnificatul spre care este orientată vectorial operația de textualizare". V-ați lămurit? Mie îmi rămîn însă neclare două lucruri. Cum se face că
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
cu încetul în vremurile acelea se considera foarte important rolul individului. Acuma, cum să zic, știința istorică tinde mai mult, mai cu seamă în ultimele zeci de ani s-a făcut o adevărată revoluție în istoriografie și se consideră că evenimențialul nu mai are aproape nici o importanță și atuncea dispar și personalitățile din trecut. Cred că este ca întotdeauna cînd se schimbă o teorie de istoriografie sau de altă știință, se sare peste cal. O să revenim la ideea că totuși personalitățile
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Iorga și al ciracilor săi) este asimilabil în sfera modernismului. Reductibilitatea tradiționalismului la modernism rămâne, după părerea mea, o problemă nerezolvată și nerezolvabilă decât printr-un abuz. O altă consecință ar fi că nu pot fi acceptate delimitările politice sau evenimențiale ale perioadelor literare. Conceptele de literatură interbelică și literatură postbelică sunt false și inoperante pentru o istorie preponderent estetică (a formelor și a stilurilor). Concluzia cărții, Pentru o nouă secvențialitate a istoriei literaturii române, nu conține, în ciuda pretențiilor, prea multe
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
prin propria-i voință, și tradiția, voit-ignorată (dacă reușește) de către cel de-al doilea interpret, situat (obligatoriu) în poziția de prim-interpret. De cele mai multe ori însă, instrumentistul este reticent față de această nedorită postură, care îi taie din anvergura zborului eroic- evenimențial în interpretare, făcându-l responsabil pentru o competență încă necertificată și chiar neprobată lui însuși, ca experiență. De aceea va tinde aparent vinovat, către o pseudoparticipare interpretativ-creatoare, prin faptul că va „plagia” (involuntar, dar spectaculos) din cele ale tradiției în
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
și necesare. Există semne, spre „finalul” romanului (dacă termenul se poate folosi în acest caz), că prozatorul ar fi încercat să apese puțin pedala accelerației narative prin apelul la câteva trucuri senzaționaliste. Personaje care nu anunțau evoluții considerabile din unghiul evenimențialului se înscriu într-un scenariu polițist rămas și el în efigie. În forma în care el ne-a rămas (și poate tocmai datorită ei!), Femei albastre nu e mai mult decât o meditație complexă, la mai multe nivele, pe tema
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
și personajele principale). Timpul narațiunii este un prezent eternizat, uneori chiar substituit cu un viitor verbal care derulează înapoi evenimentele trecute, pînă la stadiul de simple proiecte pe cale de a se actualiza. Clipă se păstrează în efigie prin intermediul unor decupaje evenimențiale sincronice asemănătoare unei colecții de dagherotipuri care, puse cap la cap, aspiră a forma, ca într-un puzzle, imaginea întregului: "retragerea în imaginare tablouri de război, (...) asemeni unor ăétudesă, asemeni unor simfonii construite la minut din fragmente de culori și
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
doar o întindere (de configurații sonore) în timp, pentru Mins obiectele-sunete sunt proiectate pe linia (lungimea) timpului din două perspective: 1. ca evenimente (incidente) de aparentă încremenire (oprire) temporală, corespunzător unei neutralizări a sentimentului trecerii timpului sub impresia masivității sonore (evenimențiale), ceea ce corespunde formal unui aspect de timp punctual sau clipă (timp imperceptibil/inmensurabil); 2. ca distanțe dintre sunete-eveniment, respectiv intervale temporale vide evenimențial, constituind momente de curgere (mișcare) temporală, accentuând sentimentul lungirii timpului în detrimentul celui de sonoritate (ca masă). În
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
incidente) de aparentă încremenire (oprire) temporală, corespunzător unei neutralizări a sentimentului trecerii timpului sub impresia masivității sonore (evenimențiale), ceea ce corespunde formal unui aspect de timp punctual sau clipă (timp imperceptibil/inmensurabil); 2. ca distanțe dintre sunete-eveniment, respectiv intervale temporale vide evenimențial, constituind momente de curgere (mișcare) temporală, accentuând sentimentul lungirii timpului în detrimentul celui de sonoritate (ca masă). În mod paradoxal, cu cât mai repede se mișcă Mins în dpc, cu atât pare că lungimea acestuia (L-dpc) se amplifică. Este ca și cum am
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
realitatea sonor-muzicală. footnote>. Dacă în faza punctualizării spațiul sonor este șlefuit înălțime de înălțime, sub aspect temporal div s-au anihilat, durata fiind aferentă doar înălțimilor punctuale, prin calitatea diferitelor valori de continuitate ale acestora într-un același cadru Fmz evenimențial (dev). Putem constata că detemporizarea s-a împlinit odată cu recuperarea timpului reversiv-tranzitoriu în energia din care provine. Cum ne aflăm într-o fază de intensie energetică, iar div au fost comprimate până la aparent totuna cu duratele diferitelor înălțimi punctuale (căci
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
inițiat în ascendent și finalizat în descendent. Rezultă de aici posibilitatea elasticizării timpului, oricare segment (sgm) dintr-un șir Sdpc putând fi sau nu repetat (juxtapus ori dihotomic). Exemplificăm teoretic un dpc compus prin șirul A-B-C-A-B-D-E-B-B-F-A-A-A-C-G-F-C, în care toate sgm evenimențiale sunt notate cu litere diferite, marcând totodată sgm A, C și ca funcții narative (In, respectiv Fn). Se succed în total 17 segmente, (a căror durată nu ne interesează), din care evenimențiale în ansamblu sunt doar 7. Dintre acestea, numai
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
compus prin șirul A-B-C-A-B-D-E-B-B-F-A-A-A-C-G-F-C, în care toate sgm evenimențiale sunt notate cu litere diferite, marcând totodată sgm A, C și ca funcții narative (In, respectiv Fn). Se succed în total 17 segmente, (a căror durată nu ne interesează), din care evenimențiale în ansamblu sunt doar 7. Dintre acestea, numai 4 se repetă: A, B, C, F. Mai observăm și că repetările diferă în două moduri: fie juxtapus, în succesiuni elementare: (2B; 3A), fie dihotomic (intercalate de alte segmente), în alcături simple
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de două ori, prima oară ca eveniment (extensiv R4), iar a doua oară, ca palidă amintire sau umbră (extensiv unei pseudorime / R8), provenind dintr-un trecut îndepărtat (de peste trei rime). Privitor la sgm nonrepetitive (d-e, g), ele rămân exclusiv evenimențiale, ca extensii ale rimelor în care apar. Toate cele patru sgm (d, e, f, g) le interpretăm ca figuri de rotații axial-vertical-aperiodice ale Sdpc văzut pe suprafață. Raportat formei Sdpc 6 ele apar ca momente de dihotomie, accentuând expresia de
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în economia simbolică a povestirii este această mișcare de flux istoric și reflux omenesc. Esențial este faptul că, până la urmă, dreptatea se face, într-o formă sau alta. Fără articulări didactice și mesaje moralizatoare, menținându-se, dimpotrivă, într-un tipar evenimențial, nuvela Acasă transmite mai mult decât spune efectiv, lărgind cadrul faptic propriu-zis printr-unul de bogate semnificații (istorice și sociale, morale și psihologice). Este semnul distinctiv al literaturii adevărate. n (Fragment dintr-un studiu mai amplu) P.S. Partea a doua
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]