11,414 matches
-
să călărească! Biblioteca Academiei a venit puțin mai tîrziu, dar i-a acaparat, de o jumătate de secol, existența: "Mă pasiona, pînă la uitare de sine, fenomenul cultural și de idei românesc. Îm O existență de cărturar, pentru care originea evreiască a fost un constant handicap: Îi irita nespus pe naționaliștii ceaușiști că, deși evreu fiind, nu plec și refuz să plec în Israel. Nu-mi plac vorbele late și umflate. Interviul acesta mă obligă să mărturisesc că patria mea e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
sine înțeleasă inițial. Răspunsul la aceste întrebări ne e oferit cumva pe ocolite, mai întîi sub forma unei mini-filozofii și istorii a noțiunii de fericire, iar apoi printr-o cercetare a apariției eugeniei și a impactului său asupra percepției identității evreiești. Trecînd rapid în revistă diverse viziuni asupra fericirii, începînd cu "eudaimonia" lui Aristotel și sfîrșind cu definiția lui Ambrose Beirce (fericirea este acea senzație plăcută pe care o simțim contemplînd nefericirea altora), Gilman constată că în secolul al XVIII-lea
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
și în alte orașe (pe care le vizita în zilele de tîrg), pînă a i se atribui apelativul "vestitul în Țara Românească". Moses Gaster, care, firește, l-a cunoscut și îi stima cărticelele, a relatat că îl vedea de sărbătorile evreiești în curtea sinagogii unde oficia tatăl său, stînd de vorbă cu alți coreligionari, în grădină, bucurîndu-i cu vorbele sale de duh. Era forma lui de a se ruga. A murit, la 58 de ani, în 1870, răpus de un tifos
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
de car și un advocat? Roata strigă ca s-o ungi, pe advocat trebuie să-l ungi ca să strige". Filosof nativ sau geniu oral ca un analfabet ce era, Cilibi Moise s-a impus, la vremea sa, prin umorul său evreiesc curat, stimat și îndrăgit de toți. Caragiale mărturisise: "Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei mele; cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încîntătoare, pe atunci cînd începusem să știu citi, și poate nu puțină influență a avut acea
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
citi, și poate nu puțină influență a avut acea citire, și dînsa, asupra spiritului meu". Cu vremea, cărticelele lui Cilibi Moise au fost uitate. E rostul acestei noi ediții să-i readucă la lumină înțelepciunea nativ populară de esență pur evreiască. Cilibi Moise, vestitul în Țara Românească, Practica și apropourile - Ediție de Țicu Goldștein. Editura Hasefer, 2000.
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
și în tonul evocărilor, o întîlnire caldă, autentică cu un poet despre care în România cu siguranță se va scrie din ce în ce mai mult în viitor. Paul Celan, - Ochiul meu rămîne să vegheze, Versuri, glose, evocări, Caiet cultural 3, editat de "Realitatea evreiască", 144 p., f.p.
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
este foarte precis elaborată, asemenea structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă, tatăl german de origine evreiască, ea trăiește într-un sat olandez, după ce o vreme a trăit în Canada. Și, culmea, se împrietenește cu Gabriel, băiatul autist al pragmaticei Melly. Deci, o relație între doi străini și, mai mult decît atît, o relație bizară în planul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Magdalena Boiangiu Probabil că amintirile celor care au văzut premiera din 1975 și curiozitatea celor care doar au auzit de ea au determinat atragerea atîtor instituții teatrale pentru coproducția care a putut fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de ani înseamnă o eternitate pentru un act teatral, chiar dacă, aparent, subiectul pare a avea o rezonanță fără limite de timp. În anii scurși de atunci, Holocaustul a fost tema, dacă nu și
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
ar fi murit în 1944, Anna Frank ar fi fost acum o femeie de peste 70 de ani. Dar nu trăiește. Nu a murit gazată, a murit de tifos - ne spun cei care consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea nu modifică în nici un fel vibrația adolescentei trăind cu aceeași intensitate firescul vîrstei și nefirescul epocii. Visul Annei Frank, imaginat de autorii spectacolului, sintetizează experiența fetei, încă fetiță, și complexitatea devenirii ei. Criza vîrstei, a femeii-boboc, se întrepătrunde
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Comunicarea se realizează tocmai prin abilitatea interpreților de a se situa pe linia subțire (și subtilă) a expresivității teatrale care potențează adevărul. Muzica (Chris Jordan) joacă un rol esențial în spectacol. Fragmente foarte cunoscute din repertoriul clasic, frînturi din folclorul evreiesc și o compoziție originală alcătuiesc țesătura dramatică a spectacolului. În lagăr, în vecinătatea durerii și a morții, armonia sunetelor și a mișcării vine din altă lume; torționarii o folosesc pentru a crea aparența unei lumi reale. Interpreții se străduiesc să
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
integral de fidelitatea noastră" - scria Vladimir Jankélévitch. Amintirea morților care cîntă a pornit de la București spre Europa superiorității provizorii. An die Musik de Pip Simmons. Muzica: Chris Jordan. După o idee originală de Rudy Engelander. O coproducție realizată de Teatrul Evreiesc de Stat, București, Festival d'Avignon, Artsadmin London, Théatre de la manufacture Centre Dramatique National Nancy Lorraine, Hebbel Theater Berlin, Rotterdamse Schouwburg. Producători: Judith Knight și Gill Loyd. Regia muzicală: Chris Jordan. Regia artistică: Pip Simmons. În distribuție: Delia Ciorășteanu, Monica
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Cronicar Presă și ziariști Celor care persistă, împotriva evidenței sesizabile chiar la o răsfoire superficială a colecției din ultimul deceniu, să acuze revista noastră și pe directorul ei de antisemitism, le semnalăm pagina a șasea din REALITATEA EVREIASCĂ nr. 114-115. Colegii noștri de la publicația Federației comunităților evreiești din România monitorizează presa nu doar pentru a fi la curent cu evenimentele politice, sociale și culturale, ci și pentru a urmări modul în care se ocupă ea de viața minorităților
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
persistă, împotriva evidenței sesizabile chiar la o răsfoire superficială a colecției din ultimul deceniu, să acuze revista noastră și pe directorul ei de antisemitism, le semnalăm pagina a șasea din REALITATEA EVREIASCĂ nr. 114-115. Colegii noștri de la publicația Federației comunităților evreiești din România monitorizează presa nu doar pentru a fi la curent cu evenimentele politice, sociale și culturale, ci și pentru a urmări modul în care se ocupă ea de viața minorităților etnice, de cultura lor, de contribuția lor la dezvoltarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
își poată face o idee proprie a libertății cu care sunt exprimate cele mai imunde idei și a modului în care sunt tolerate ele de organele de stat." Avînd o informație completă și temeinică asupra publicisticii românești, ziariștii de la Realitatea evreiască țin să menționeze că există "nu puține publicații admirabile, străine de virusul xenofobiei și antisemitismului", iar dintre acestea e citată la loc de frunte România literară: "...trebuie să subliniem că, deși rare în presa cotidiană, în presa literară articolele consacrate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
menționeze că există "nu puține publicații admirabile, străine de virusul xenofobiei și antisemitismului", iar dintre acestea e citată la loc de frunte România literară: "...trebuie să subliniem că, deși rare în presa cotidiană, în presa literară articolele consacrate unor personalități evreiești ale literelor, din România sau din alte țări, sunt frecvente și că publicații cum sunt , și <22> au o adevărată strategie în acest sens (s.n.). Numai în ultimele două luni, au fost acordate spații mari unor analize sau prezentări ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
mare, se recomandă cititorilor lectura celebrului fals comandat de Ohrana țaristă, Protocoalele Înțelepților Sionului." Cei care, de la distanță, se obstinează, fără a citi revista noastră, să-i atribuie tendințe antisemite, ar trebui să țină cont de aprecierile redactorilor de la Realitatea evreiască. Ei ne citesc atent și își spun părerea în cunoștință de cauză, cu onestitate. În REVISTA ROMÂNĂ nr. 19 (editor: Astra - Despărțămîntul "Mihail Kogălniceanu" - Iași) e publicat un interviu luat de Valeriu P. Stancu profesorului Andrei Corbea-Hoisie, laureat al Premiului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
de captivantă prin chiar conceptele dezvoltate. Autorul procedează în fapt la o lectură minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în recunoașterea influenței lor - adeseori chiar asupra unei părți a intelectualității evreiești. Subiectul se distinge în orice caz, indiferent de planurile de autor, prin complexitatea sa intrinsecă, dat fiind uriașul volum al exegezei de parcurs pentru Hegel și Nietzsche, precum și vastitatea explicațiilor asupra condiției istorice a evreilor. Principalul avantaj al unei asemenea
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
că acel clișeu tipic după care portretul de evreu se reduce la imaginea de silen (buze groase, nas coroiat) nu e confirmat de antropologi. Se citează, în sprijin, pe Ernest Renan care, în 1833, afirma că "nu există un tip evreiesc unic, ci mai multe tipuri, care sînt absolut ireductibile unele cu altele". Și, totuși, antisemiții (dl Oișteanu îl citează și pe C.Z. Codreanu) au pretins unicitatea portretului fizic al evreului. Cam la fel se întîmplă cu o altă trăsătură
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
manifestă în țară. În obiceiul iudeofobilor zgîlțîirea evreului de barbă și perciuni nu era, totuși, un simplu amuzament. Dar, aici, nu era vorba de o simplă trăsătură specifică, ci de un obicei provenit din ritual, și azi practicat în mediile evreiești bigote, din Israel și alte țări. Cît privește ideea că evreul are ca trăsături fizice specifice părul roșu și pistruii, acesta e un clișeu infamant de vreme ce și nemții, și britanicii prezintă astfel de particularități. Și, totuși, "culoarea roșcată a părului
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
a explicat aceste trăsături drept consecințe ale bimilenarei lor drame, cînd au cunoscut, din plin, pogromuri și alte atacuri înjositoare. Dar, deși considerați fricoși, evreii au participat în războaiele României moderne (1878, 1913, 1916-1918), nemaivorbind de glorioasa și temuta armată evreiască din Israel. Numeroase surse vorbesc de evreul bun versus jidan rău. Acestea, stăruie autorul, nu sînt doar simple ticuri verbale; în spatele lor zac "secole de clișee mentale". Iar modelul bunului evreu este lămuritor edificat de expresia jignitoare: Dacă toți evreii
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Colabora, deci, de aceea, la "Revista Cultului Mozaic" și, deși nu-i accepta toate opiniile, se lăsa văzut în compania fostului rabin șef Moses Rosen. Ba chiar la Berlin, o vreme, la început, a locuit într-un Cămin al Comunității Evreiești de acolo, participînd diminețile toate și sîmbăta - mi-a spus-o - la rugăciune, mult prețuit pentru calitatea sa de Cohen (Nu și-a schimbat niciodată numele său originar de Moise Cahn). Încît, repet, tema cărții sale, în această perspectivă, se
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
său a supus deriziunii necruțătoare totul și toate, în această poezie putîndu-se detecta umorul iudaic (batjocura, ne previne Crohmălniceanu, întorcîndu-se asupra chiar a dadaiștilor, care numai de lipsă de umor nu pot fi acuzați). Iar curajul autoderiziunii caracterizează perfect umorul evreiesc, fiind propriu culturilor bătrîne, care n-au complexul inferiorității. Nu scria Tzara într-unul dintre primele sale manifeste: "Priviți-mă bine/ Sunt idiot, sunt un farsor, sunt un fumist/ Priviți-mă bine! Sunt urît, fața mea e lipsită de expresie
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
în 1974. (M-am ocupat, atunci, cu grijă infinită, de publicarea acestei vaste exegeze, la Editura Minerva). Fundoianu (născut, în 1898, Benjamin Wecsler, la Iași într-o familie de cărturari evrei) nu și-a ascuns evreitatea, colaborînd și la publicații evreiești ca Hatikva, Lumea evreie și Mîntuirea, la aceasta din urmă publicînd densul eseu Elenism și iudaism. Mărturisesc că din poezia sa, adunată în 1930 prin grija lui Ion Minulescu, în volumul Priveliști îmi place mai ales lirismul tradiționalist (mai ales
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
editat revista unu și numeroase ediții din opera avangardiștilor români, (inclusiv din Urmuz) rolul său fiind imens. Și trecînd peste timp, Crohmălniceanu pune în evidență rolul important, uneori esențial, îndeplinit în noul val suprarealist postbelic (1945) de poeții de origine evreiască Gherasim Luca, D. Trost și Paul Păun care, împreună cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu, au lansat, atunci, un vestit manifest suprarealist. Noii suprarealiști de origine iudaică au plecat din țară prin 1946-1947, continuîndu-și acolo opera. Dintre ei, Gherasim Luca s-
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
protocolare schimburi de păreri generale într-o privire competentă asupra dificultăților majore din textul Constituției românești. În același număr, revista 22 continuă publicarea unei dispute extrem de importante pe care a provocat-o cartea lui Jan T. Gross Vecinii. Distrugerea comunității evreiești din Jedwabne. După ce, cu luni în urmă, 22 a publicat articolul lui Adam Michnik Polonezii și evreii. Cît de mare e vina?, revista revine acum cu schimbul de scrisori dintre Michnik și Leon Wiseltier pe aceeași temă din The New
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]