1,047 matches
-
Primul volum de versuri al lui M., Repaose, apărut în 1969, conține, „în loc de prefață”, un fragment din articolul Poezie semnat de G. Călinescu în 1962, la rubrica „Cronica optimistului” din „Contemporanul”. Criticul îl remarcase pentru inspirația „năvalnică și uneori solemn exaltată”. Într-adevăr, acum ca și mai târziu, poetul își construiește versul imnic, ridicând în proiecții deseori grandilocvente banalul existenței. Se înșiruie cânturi, organizări ciclice, confesiuni, cuvinte febrile, asocieri livrești cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
poeziei. Dacă se admite ipoteza că D. este dintru început un poet vital, căzut însă în lumea „omului nou”, se va înțelege că între versurile tânărului și cele din 1963 nu există o ruptură nici sub acest aspect. Acum el exaltă energiile telurice, declară că scrie cu pământ, e sedus de tumultul cosmic și de frenezia constructorilor (amplele imnuri închinate „macaralelor”, hidrocentralei de la Bicaz etc.), se proclamă inamic al „stagnării”. La vremea apariției lor, unele poeme au putut părea subversive; de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
alții prin exerciții mentale, și în sfârșit, o parte mai mică, prin meditații, lucrezi deci câteva secunde, minute sau cât poți, cu structurile tale cele mai profunde. Și în marketing e de dorit ca cel ce face publicitate unui produs exaltându-i calitățile, să fie el mai întâi convins că nu spune minciuni. Limbajul nonverbal l-ar da de gol. Deci, fără false așteptări, ori false imagini. Te accepți întâi pe tine, cu toate ale tale, admiți că ești imperfect, și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Negri” din Galați, a desfășurat o susținută activitate de animator cultural, între altele organizând festivalurile literare „Costache Conachi”, „Grigore Hagiu”, „Hortensia Papadat-Bengescu”. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002). Sub semnul neotradiționalismului modernizat, de factură șaptezecistă, V. exaltă sentimentul existenței în natură și în istorie într-o dispoziție optimistă, cam convențional jubilatorie. Natura, freamătul tainic al peisajului agrest, germinația vegetalului sunt învestite ca miracol și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
predomină starea de comuniune cu universul: „A fi prieten cu un arbore, / Mirele unei flori. / A avea întâlniri secrete cu sorii.” Poetul se „aburește” de lună, umblă „meditabund” și, îndrăgostit lilial, visează să fie cununat de astre. Ochii florilor (1976) exaltă „spațiul pur” care e ochiul florilor, așa cum roua e „sudoarea aștrilor”, elogiază „aerul-lumină”. Declarând „Eu nici un vis n-am ucis, / N-am lăsat repetent nici un râu”, autorul anticipează o temă ce va fi dezvoltată în toate celelalte volume: aceea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
a realității intuițiilor perceptive și a adevărurilor lumii, deoarece rațiunea umană este reflexul rațiunii divine". Cultura noastră, în acord cu cea tradițională, trebuie centrată astfel pe repere axiologice ferme, străine de fantasmele banului și ale divertismentului exclusiv. Tiberiu Brăilean nu exaltă gratuit o retorică a complementarității; el reclamă, dimpotrivă, returul la acea simplitate originară, integratoare, a marilor narațiuni care legitimau altădată ordinea priorităților, gustul, puterea și moravurile. Politica, etica și economia, de pildă, căpătaseră întemeiere doctrinară în scrierile Stagiritului, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în sensul lui G.-R. Hocke), afiliere contestată de Eugen Simion, care-l consideră un „poet de atelier”. Oricum ar fi, fapt este că el glorifică arta barocă (de exemplu catedrala abstrusă a lui Gaudí, La Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica. Maestru al sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului, o suită de bune cărți în versuri pentru copii (Veverița de foc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și gloria străbună sunt exaltate cu o energică afectare. În memorialistica de tip anecdotic, două suveniruri, Robert Laurent și Ahmed, păstrează ceva din duhul scrisorilor lui Ion Ghica. Câteva Amintiri din teatru nu puteau, desigur, să lipsească. În tușe repezi, sunt creionate portretele unora Dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
În felul lui, în periodicele vremii, e un recordman al asiduității. Curios din fire, e atent la ce se întâmplă pe lume și mai cu seamă nu îi scapă nimic din câte se petrec în Iașul cultural, pe care îl exaltă în „creionade fugitive”. Se încumetă în cronica plastică (incidental, și în cea muzicală), iar în câmpul literaturii se lansează într-o promptă și lejeră critică de întâmpinare, recenzând, în aprecieri succinte și în genere judicioase, fel de fel de apariții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
textele proiectate să alcătuiască volumele Albastru - poeme de mare, Steaua Doftanei, Cheia universală, precum și Excursii (reportaje din anii 1929-1946), monografia Din trecutul de luptă al Câmpinei. Reprezentativă pentru T.-M. e placheta Standard. Poeme de petrol și energie, unde poetul exaltă, cu un vocabular adecvat, modernitatea industrială, figurată prin sonde, motoare, pompe, uzine, cuptoare, generatoare electrice, linii de înaltă tensiune, birouri dotate cu mașină de calculat etc., apoi radioul, incendiul de sondă etc., tematica fiind susținută de „energetismul” expresiei. Pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
realizat de regizorul Titus Mezaroș la Studioul Al. Sahia, 1972, care a obținut cinci premii internaționale. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. „Ea înțelege să comenteze mai mult decât să reconstituie, să exalte mai mult decât să descrie. Sensurile anecdotice pe care le dezvoltă sunt mai aproape de spontaneitatea infantilă.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 66) Dejeu Grigore 1941 Pictor „De mic copil mi-a plăcut desenul și
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
la 23 august 1944). Uimitor este și dozajul ritmat al culorii, alternanța roșurilor cărămizii și al griurilor ce par să indice un instinct de muralist, o sensibilitate specială pentru regia tonurilor în dialog cu desenul viguros, plin de nerv ce exaltă detaliile semnificative.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 83) Epuraru Maria Pictor Localitatea Pucioasa, județul Dâmbovița. Debut artistic - 1980 Bibliografie și reprezentare grafică: Albumul Valori ale artei plastice românești contemporane, editat de Centrul de creație
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
lărgi universul sensibil. Petru Mihuț nu pare preocupat de sensurile lirice ale imaginii, cel puțin deocamdată. El este mai receptiv la laitmotiv, la temele de circulație în conștiința generală a privitorilor. Aptitudinea lui de a descoperi detalii expresive, franchețea culorilor exaltate pe alocuri, ne îngăduie să-i situăm de pe acum unele dintre lucrări în rândul celor mai de seamă realizări ale artei naive românești.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 32) Mihuț Voicu Traian 1973 Pictor
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
și autentice vară, prispă, greieri. Doar prin urzeala lor simbolică, țese suveica, din firele concretului, pînza Închipuirii, a meditației și-a reveriilor. Toamna de aur este și ea o metaforă sadea. Aurul ei nu este Însă acel clișeu decorativ care exaltă trăirile noastre satisfăcute prea lesne-n pastel. Din contra, este vorba despre o ofertă incomensurabilă și de un aur de cu totul altă factură, care, pentru că este efemer, nu poate fi nici prețăluit, nici tezaurizat. Cu el se măsoară doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vorbesc totuși cele două pome? Ele nu vorbesc. Cel puțin nu În felul În care sîntem obișnuiți s-o facem: descriind ceva, povestind o Întîmplare, convingînd pe cineva de ceva. Sau măcar exultînd, exhibînd frumusețea vreunor șiraguri de mărgele verbale, exaltînd ceva, bucurîndu ne sau Întristîndu-ne. Despre toate acestea, ele tac. Cuvintele conturează doar, cu o anume acribie aproape chirurgicală, numindu-le foarte lapidar, cîteva imagini: "aurul" (frunzarul galben al toamnei), palma În care e o monedă, "poveștile" (petrecerea zilelor fabuloase
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tot el, "scriitorul este nebun"? Ceva au ei în comun, ne explică Sábato, scriitorul și nebunul, numai că, dacă pentru nebun este o stare, pentru scriitor este o vizită. "Oricum, amândoi sunt bolnavi"17. Fervent cititor al lui Pascal, Cioran exalta și el nebunia, care ar fi atât de intrinseca condiției umane, ca "și dacă nu ești nebun, e tot o formă de a fi", de unde, cum remarcă Fernando Savater, "si cruzimea sumbră și veselă a dispoziției sale, ca și resemnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Otto Rudolf, este "misterul", si la această parte a "numenului" se referă Sábato, ca "intrinsec absolutului", ascuns și secret, care nu se înțelege, nici nu se concepe, care nu este cotidian, nici familiar, dar care fascinează, atrage, captează și exalta. Ca artist, Sábato vede absolutul în chipurile diverse ale purtătorilor săi, nu numai in personajele sale pozitive, ci și în cele malefice, toți sunt în căutarea a "ceva", acel ceva ce dă sens vieții lor, chiar dacă nu intră în normele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că, uneori, acesta, adică artistul, exagerează și își taie o ureche sau alege lumea morfinei și a alcoolului? Chiar și așa, e mai aproape de omul concret decât orice birocrat plicticos dintr-un minister oarecare."7 Că și romanticul Novalis, care exalta noaptea, cu încărcătură ei de mister și magie, că singura în măsură să ne poarte spre viața adevărată, Sábato a optat pentru magia ficțiunii: "În fiecare din aceste ocazii, am scos la iveală motivațiile acelea ascunse care îl fac pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
latin și trăirismul slav, sintetizate în mod sui-generis în spiritualitatea noastră. Unele articole din perioada interbelică rămân de actualitate prin semnalul de alarmă pe carel trag asupra pericolului pe care-l reprezintă comunismul prin tendința de omogenizare și capitalismul care exaltă individualismul, ambele forme fiind potrivnice modelului social pe care-l oferă, după părintele Stăniloae, Sfânta Treime, unde particularitățile Persoanelor nu amenință nicidecum comuniunea desăvârșită a Ființei. Aceste câteva date succinte asupra vieții și personalității teologului în discuție arată, după opinia
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
autori care lucrează noaptea și dorm ziua. Această devoțiune față de noapte (timp al contemplației, al visului, al subconștientului) este poate principala tradiție romantică ; dar trebuie să ne amintim că există și o tradiție romantică rivală, cea a lui Wordsworth, care exaltă zorii zilei (prospețimea copilăriei). Unii autori declară ea pot scrie numai în anumite anotimpuri, așa cum a fost cazul lui Molton care susținea că geniul lui poetic n-a funcționat niciodată bine decât de la echinocțiul de toamnă la cel de primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele cazuri. În plus, ne atrage atenția și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
datorită formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a o proiecta în centrul imaginarului colectiv, prin cea mai eficientă formă de memorare: povestirea (aici, prin imagini, alături de texte, obiecte de scenografie publică, arhitectură). De aceea, cazul forumului lui Traian și al columnei dedicate lui
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Introducțiune“ - Dacia lite rară, 1840) pledează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]