1,814 matches
-
lista de mai jos , cu caractere italice , sunt incluse reacții adverse adiționale raportate cu frecvența necunoscută în experiența post- comercializare . Organe , sisteme Tulburări ale sistemului imunitar Frecvență necunoscută Hipersensibilitate , angioedem , reacții alergice Frecvente Mai puțin frecvente Dezinhibiție exagerată , stare de exaltare Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Frecvente Amețeală , somnolență Ataxie , tulburări de coordonare , tremor , dizartrie , amnezie , tulburări de atenție , parestezii Mai puțin frecvente Rare Frecvență necunoscută Tulburări oculare 73 Mai puțin frecvente Rare Tulburări vizuale , tumefiere oculară , afectarea câmpului vizual
Ro_609 () [Corola-website/Science/291368_a_292697]
-
lista de mai jos , cu caractere italice , sunt incluse reacții adverse adiționale raportate cu frecvența necunoscută în experiența post- comercializare . Organe , sisteme Tulburări ale sistemului imunitar Frecvență necunoscută Hipersensibilitate , angioedem , reacții alergice Frecvente Mai puțin frecvente Dezinhibiție exagerată , stare de exaltare Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Frecvente Amețeală , somnolență Ataxie , tulburări de coordonare , tremor , dizartrie , amnezie , tulburări de atenție , parestezii Mai puțin frecvente Rare Frecvență necunoscută Tulburări oculare Mai puțin frecvente Rare Tulburări vizuale , tumefiere oculară , afectarea câmpului vizual , reducerea
Ro_609 () [Corola-website/Science/291368_a_292697]
-
era nici pe departe leacul magic pe care il așteptaseră atîtea decenii. Cei care s-au resemnat acceptîndu-si condiția au supraviețuit, dar cei care nu sau putut împăca cu ireversibilitatea răului s-au prăbușit psihic și au murit. Tot atunci, exaltarea medicilor provocată de minunea leacului pe nume L-DOPA s-a stins. Evoluția sinusoidala a bolii sub tratament cu L-DOPA a semănat cu o buclă care se închide asupra ei înseși, precum panglică lui Moebius, dramatismul ei inspirîndu-i lui
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
Cuza" din Iași. Seria Științe Politice, vol. 9, 2015, p. 7. 16 Trădarea intelectualilor, despre care vorbește Julien Benda, constă chiar în faptul că ei au abandonat valorile ideale, universale și dezinteresate pe care aveau misiunea să le onoreze, în favoarea exaltării neînfrânate a particularismelor. Vezi Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 1993, p. 68. 17 Konrad Lorenz, Cele opt păcate ale omenirii civilizate, Editura Humanitas, București, 1996, p. 37. 18 Herbert Spencer, Individul împotriva statului, Editura Timpul, Iași, 1996, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai fiu liber până la moarte... Știu însă că există pentru mine o scăpare: să fac să retrăiască în sufletul meu dulcea dorință de a intra în pământ, să retrăiască apoi marea mea dragoste pentru ea, suferințele îndurate și apoi puterea exaltării de a muri. Prietenul meu, fostul judecător, m-a sfătuit să scriu pe larg cum s-au petrecut lucrurile, și să-i dau lui, care mi-e avocat, mărturisirea, s-o aibă pentru ultima înfățișare la proces. Nu știu la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci, da, ar fi o idee disperată." La întrebarea mea dacă și ce filozof a citit, răspunse că n-a citit nici unul. De-aici îi venea deci trufia, din credință că ideile ei erau o descoperire proprie... Am observat această exaltare trufașă la mulți oameni, mai ales, desigur, la cei inculți, care nu o dată treceau, în societate, drept foarte inteligenți, chiar superiori celor cultivați. La o privire superficială, cei cultivați păreau cei mai anonimi indivizi, blocați în forul lor interior de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic și văzui zilnic și cu neliniște chipul ei urâțit, de pe care fugise lumina de altădată. Și dacă rămâne așa? mă întrebai. O fi bolnavă. Dar nu era, mânca zdravăn, cu poftă, și tot așa făcea și dragoste, dar fără exaltările de altădată. Se purta firesc, ca și când nimic nu se petrecuse cu ea și mă pomenii că un fior rece îmi strânse inima și un gol insuportabil născu în mine întrebarea: dar dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
profesor, zisei, că nu sînteți, adică nu vă simțiți în postura lui Faust, care își regretă o tinerețe petrecută în asceză și studiu (gîndind: v-ati bucurat de glorie, deși ați avut și detractori care însă nu v-au turburat exaltările spiritului, v-ați bucurat de onoruri, v-ați căsătorit și aveți și o fată și după câte am auzit soția vă adoră și acum...). De altfel, continuai, Faust e un personaj nesărat, absolut neinteresant, după ce redevine tânăr continuă să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai frumoasă, ași zice chiar mai frumoasă decât în cei doi ani în a căror revenire nici eu nu mai credeam. O liniște armonioasă ca scurgerea unei ape i se așternuse peste chip, pe care n-o avusese niciodată. Nici exaltări fascinante, dar nici chip răvășit, care îmi stârnise repulsie în acea zi când ne întorseserăm de la Tasia și când semăna cu un oribil bărbat. Desigur, mă vedea, dar nu se mai uita la mine și nu pentru că nu vroia, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ele și nici la ale altora. E o anomalie care trebuie să înceteze, dacă vrem să nu ajungem la o stare de confuzie totală în problemele de literatură. Și se așeză cu chipul, ai fi zis, în flăcări, dacă exaltarea ei n-ar fi fost foarte dură și lucidă. Se auzi o voce: am de pus o întrebare. Și se ridică și i-o puse. Într-o ședință, zise acela, poeta... a fost foarte urât criticată de secretarul general al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
activi și pasivi, colaboraționiști cu ocupantul fascist, trădători de patrie, care au o singură dorință, să ajungă în ocnă, în raiul lor, și ca să ajungă în el, ucid fetițe, dar și oameni bătrâni, și acești scriitori descriu aceste crime cu exaltare și critica îi laudă, scrie despre ei tomuri întregi, prefețe, face să curgă râuri de cerneală. Nu sânt un astfel de scriitor, deși unii sugerează că ași fi, nu chiar criminal, deși a-ți ponegri neamul e și asta o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâna pe acele descoperiri ale savanților, cu ajutorul cărora își pot nimici adversarul în câteva minute. Cu această perspectivă, e clar că nu mai putem contempla, fermecați, Orionul. Dar nu mai putem da înapoi, e prea tîrziu! Unii spun asta cu exaltare: nimeni nu mai poate da înapoi roata istoriei, incluzând în asta și progresul științelor, o binefacere! Da, dar și o neliniște mai mare. Cum o să ieșim din această aventură fără precedent, chiar în ipoteza că omenirea va ști să înlăture
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu acum! "Hai să conchidem discuția asta, zise atunci pricăjitul tranșant, hai să bem!" Am spus eu, mugi și marele Vasile, o viață are omul, și un trai neno..." "Ba nu e deloc, zise Matilda cu o urmă din exaltarea de altădată, omul are o singură viață și trebuie să și-o trăiască așa cum e! Iubește, urăște, iar iubește, iar urăște, ce rost au tot felul de... de..." "De ostrețe!", o ajutai laconic. "Ba nu, se înverșuna, nu e vorba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarse spatele și își trase și pledul peste cap, acompaniind hohotele mele nereținute de triumf cu mișcări furioasă... VIII Coborârăm la micul dejun stăpâniți toți de acea stare de prospețime a senzațiilor care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat și sărbătoresc, vagă beție a spiritului, eliberat de orice preocupări practice care îl țin prizonier. Văzut din afară, excursionistul pare ridicol, prin veselia lui puțin zgomotoasă și puerilă, omului care nu cunoaște sau nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum orice definiție a ficțiunii care se respectă, nu poate face abstracție de faptul că efectul său asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Teama obsesivă de amestec, mixofobia, formează În continuare nucleul viziunii neorasiste asupra lumii. Frica irațională de nediferențiere sau de pierderea identității se traduce prin exaltarea diferențelor. Putem ajunge astfel să-i respingem pe cei care sunt altfel decât noi și, În același timp, să celebrăm diferența (Taguieff, 1988 și 1995). Ar trebui oare să tragem concluzia că a fi antirasist, Într-o vreme când neorasismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1986, p. 92), de deculturație și de asimilare („pierdere a unei apartenențe prin adoptarea exclusivă a alteia, mai cu seamă În situațiile de aculturație forțată”, cf. Gresle et alii, 1994, p. 380), de devalorizare (care provoacă desocializare și agresivitate), de exaltare fanatică (printr-o exagerată concentrare asupra propriei persoane și, În general, prin nesiguranță identitară), de construcție de identități de fațadă („prezentarea artificială a unor trăsături culturale care sunt așteptate de la un individ, prin reacție defensivă de evitare a riscului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării („Pământul nu minte”, spunea Pétain), loc de conservare a autenticității. Acestui cosmopolitism văzut În cheie atât de negativă i se opune un cu totul alt cosmopolitism, care corespunde concepției despre o lume deschisă tuturor și despre un Pământ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Împotriva prejudecăților presupune dispariția entităților colective În numele Rațiunii pure? Realitatea empirică ne arată că universalismul se poate degrada În asimilaționsim, În vreme ce toleranța față de semeni se poate perverti În diferențialism. Prin urmare, trebuie să Încercăm să scăpăm de alternativa următoare: fie exaltarea exclusivă a diferenței, fie universalul abstract care reduce importanța oricărei apartenențe colective. „Dreptul la diferență” trebuie Înțeles așadar ca o implicație a drepturilor omului. Temporalul și contingentul fiind mijloacele prin care oamenii Își exprimă umanitatea, nu se poate pune problema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
forme de rasism și de persecuții. Patologia culturală: Închidere mentală, etnocentrism, folclorism. Patologia politică: politică de putere, tiranii de masă, adică asupra maselor, uneori prin intermediul lor, dar nu În beneficiul maselor oprimate, decât sub forma de satisfacții simbolice sau de exaltări fanatice. Recapitularea celor trei dimensiuni se face Într-un destin comun și Într-o conștiință națională Împărtășită. Națiunile și lumea Apariția și recunoașterea a o sută de națiuni politice suplimentare și a o mie de alte națiuni culturale sunt astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
depășită, este o miză extraordinară pentru negritudinea pe cale de a se naște. Este important, mai Întâi, să se arate o istorie nouă, care să restabilească adevărul cu privire la respectabilitatea Africii ca spațiu de referință. Este nevoie, pe de altă parte, prin exaltarea „virtuților imaculate”, să se aducă dovada faptului că această istorie nu a depins de o autoritate civilizatoare exterioară care și-ar fi pus marca pe un continent Întârziat. În sfârșit, trebuie lansat un contraatac pe tema istoriei civilizațiilor, lucru pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
reprezintă o pervertire dramatică. În timp ce filosofia Luminilor vedea În neliniște și dezacord condițiile căutării adevărului, universalismul abstract face din individul singular un depozitar al adevărurilor eterne. El contribuie astfel la alimentarea ideii conform căreia nu putem ocoli alternativa următoare: sau exaltarea exclusivă a diferenței, sau universalul pur care elimină orice apartenență colectivă. În spațiul universalismului abstract, identitățile colective nu au deci nici un motiv să mai ființeze. De ce să apărăm dreptul la existență al culturilor singulare? De ce, se Întreabă unii, să dorim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Mai vechea tentativă de a institui un neoromantism revoluționar este, în volumul Prima zăpadă (1990), potențată printr-un patos susținut, probabil, și de evenimentele din decembrie ’89. Prima secțiune a plachetei conține o bună poezie patriotică, chiar dacă surprinde pe alocuri exaltarea unor fapte nu rareori infirmate în istorie. Ciclurile naturii, altădată proiectate în orizontul cosmic, au căpătat acum o notă de cumințenie convențională. Structurat în patru părți, Periplu (1993) reia demersul favorit al poetului - o necontenită reîntoarcere în sine sub semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
că asta este. Putând trece unii spre alții frontiera de câte ori interesul, sau curiozitatea, sau nevoile ne vor îndemna s-o facem, integrarea culturală, lingvistică, socială și poate chiar economică se va produce în cazanul comun al globalizării și multiculturalismului, al exaltării particularităților locale și a universalizării Mc Donald-ului și a blugilor. Dar și a lui Ionesco, Caragiale, Stere, Planeta Moldova... Până atunci mai avem de așteptat, deși nu neapărat de așteptat cu mâinile în sân. Tot de curând am lansat la
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
rezultate în America, Australia, Africa și mai puține în Asia, unde islamismul a repurtat succese mai importante. În același secol al XVI-lea, stilul baroc (de la portughezul barroco, perlă neregulată, neșlefuită, resemnificat prin "extravagant, bizar, absurd", estetic echivalent cu fantezie, exaltare, gust pentru fantastic, pitoresc, decorativ) s-a exprimat în edificii religioase cu ornamentații greoaie și multe linii curbe. Spiritual, misticismul a atins apogeul. Între 1550-1650 s-a vorbit de "secolul sfinților", iar în Franța s-a afirmat o adevărată "școală
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]