1,801 matches
-
celui mai caracteristic al actului său poetic". După lumina egală proiectată de G. Călinescu asupra celor două sectoare ale operei, am asistat iarăși - pentru simetria traseului critic - la postularea disjuncției lor structurale (I. Negoițescu), și noimă în noua versiune cu exaltarea inflamată a postumelor. Să recitim împreună, pentru rațiuni pe care le voi divulga la timp, cartea din 1968 a lui I. Negoițescu. Ideea ei centrală este că în opera lui Eminescu "se disting două tărîmuri diferite"; "fără a se contrazice
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
mama, aici în autoportret. "Mi-am vindecat rănile pictură cu pictură, pentru ca acum să pot mărturisi că nimic nu este o bucurie mai mare decât aceea de a așterne pe pânză inseparabilele năluci ale trăirilor mele, îndoielile, melancoliile, stările intermediare, exaltările ori căderile mele" -mărturisea recent Vladimir Zamfirescu. "Tot ce am pictat e limita a tot ce sunt; iar ne-limita mea e chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Sper să ne putem regăsi împreună cu alesul dumneavoastră discernământ, recunoscându-ne înfățișarea Dumnezeiască
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
povestește, simplu și fără emfază, în partea autobiografică a Suvenirelor. Nici urmă de fumuri aristocratice, de îngîmfare sau de prezumție la academicianul George Sion, ajuns senin pe culmea vieții; modestia sa funciară a rămas nealterată pînă la sfîrșit. În lumea exaltărilor și a ambițiilor romantice, romanticul Sion e unul dintre puținii scriitori care își recunoaște, fără reticențe, limitele intelectuale și care nu încearcă în nici un fel să pară mai mare decît este. Marea sa carte memorialistică datează din 1888. Atmosfera se
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
de corpuri, de aspirații, de fosile ale iubirii iar nu un corp întreg de femeie în care stau închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul și recele ei, necazurile și exaltările ei, lacrimile și bucuriile." (p. 28). Ce rămîne, din acest delir cu porniri aurorale? Conturul, mult lărgit, al unui hatîr. De poet, în fond. Poate nu din întîmplare exemplarul despre care scriu este cel însemnat cu J, din cele 19
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
de mii contra unu! Absolut franco orice risc! Visul împlinit al doamnelor, al domnișoarelor și al marilor pielării! Pielea, Industria națională! Jocul plin de delicii! Vânătoarea de animal cu căluș în bot, fedeleș legat, prăzile pe un platou! Fericire, Patrie, Exaltare! Dacă are vreun browning, flăcăul ăsta, perfidul? Ce-ar risca? Absolut nimic! Gloria? Medalia! Drept în față, flof! Glonțul în inimă! Dar nu e în delir! Nu e cu șase sau șapte împreună! Nu e gloată... Ar vrea el, sigur
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
a ortodoxiei, în care literatura laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea și al optulea au jucat un rol esențial. Prima dintre cele două reeditări critice, conform ISBN-ului, a vizat volumul Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. Îngrijirea ediției, studiul introductiv, notele, referințele critice și indicii îi aparțin lui George Ardeleanu (care se dovedește nu numai un eminent exeget al lui Steinhardt, ci și un editor riguros), în timp ce reperele biobibliografice îi aparțin
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
cotrobăi prin „pivnițele” cărților autorilor români și străini și, cu atât mai puțin, nu l-a împiedicat să rămână un scriitor care, deși low profile în raport cu valoarea sa, participa activ la viața literară. Așa cum Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului ni-l arată susținând gruparea estetică și protestând împotriva re-dogmatizării din anii ’80, Critică la persoana întâi ni-l înfățișează recenzând apariții de Vlaicu Bârna și Al. Căprariu și scriind un frumos necrolog la plecarea
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
în chilie ca-ntr-un mormânt”, N. Steinhardt a fost un autentic trăitor, rugător și gânditor ortodox de mare autenticitate. O ediție care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui intelectual român. N. Steinhardt - Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, ediție îngrijită, studiu introductiv, note referințe critice și indici de George Ardeleanu, repere biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2011, 237 de p. Critică la persoana întâi, ediție îngrijită, studiu introductiv, note
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
tongue-twister, cînd autorul ei și-a schimbat radical crezul literar, „devenind convins de incompatibilitatea dintre literatură și politică”, mai arată comentatorul. Opțiunea autorului de-a se dezice de fostele sale iluzii politice prin curățarea romanului de referințe politice și prin exaltarea laturii de entertainment ar putea prilejui o discuție interesantă prin paralelele cu cazuri românești. Mai ales că apolitismul cărții nu mi s-a părut atît de pur cum susține comentariul din NYRB; oricine citește cartea fie și din cea mai
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
țară. Misiunea aceasta și-a asumat-o criticul Adrian Dinu Rachieru, care s-a afirmat în ultimele două decenii nu numai ca un bun cunoscător al realităților literare basarabene, ci și ca un interpret echilibrat al acestora, străin atât de exaltările păguboase ale unora, cât și de denigrările obtuze ale altora. Criticul a optat pentru o prezentare a poeziei române din Basarabia „de la origini până în prezent”, semn că împărtășește ideea - exprimată și de Mihai Cimpoi în cunoscuta sa Istorie deschisă... - organicității
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
mai însemne nimic. Nici depozit (de poeți fără valoare), dar nici manifest (în favoarea poeziei din provincie), Poeți din Basarabia este o antologie a cărei utilitate, mai ales, va crește în timp. Faptul că autorul a știut să păstreze echilibrul între exaltare și negație îi sporește credibilitatea. Poate că, cine știe?, de-acum încolo vom citi mai atent poezia care se scrie peste Prut...
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
documentarul lui Emir Kusturica despre Maradona - un film recomandat, de altfel, cu mult și iresponsabil entuziasm de comentatori de la televiziunea publică - pentru că el conține tot ce poate fi mai rău în lumea de azi: cultul grețos înălțat unui monstru imoral, exaltarea insuportabilă a pulsiunilor naționaliste și ura viscerală față de formele noncomuniste de existență politică. Prietenia deloc inocentă a lui Maradona cu lideri extremiști din America de Sud și Centrală, afacerile la scară continentală, încurajarea revanșismului contra celor bogați tocmai de către îmbogățiții lumii, vulgaritatea
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
alte opțiuni, de la început. Pe urmele lui Thibaudet, îmi revendic o fermă „hotărâre de a nu hotărî". Compagnon, despre Thibaudet: „El sare de la subiect la subiect, face totul ca să nu fie luat în serios." Thibaudet însuși: „Îmi plac aici, până la exaltare, dreptul, obligația de a nu alege, de a-mi păstra spiritul critic în starea de grație a jocului pur." Ar fi fraze bune ca moto-uri - deși, din când în când, aleg.
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
fost și contextul politic și cultural dintre 1948 și 1989. Edițiile aminitite, restituindu-ne textele și precizând contextele apariției lor, ne restituie ceva încă și mai important decât judecata morală, ce se împarte, de regulă, între acuzația de colaboraționism și exaltarea „rezistenței prin cultură”: și anume, mecanismele interioare ale unui sistem politic bazat pe teroare și pe disprețul față de valorile umane. Același lucru îl face și volumul X al ediției critice Tudor Arghezi. Dedicat publicisticii scriitorului, el acoperă nu mai puțin
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
îmi aduc aminte când, cu curajul tău caracteristic, ai scos pentru prima dată studenții din cămine și ai pornit cu coloana prin centrul orașului. Eram filați de pe trotuar de securiști în civil, tremuram cu toții ca varga de frică și de exaltare strigând Libertate. După câteva ora tata era sunat de securitate și i se spunea, tovarășu maior, fiul dvs. instigă studenții. De pe atunci ai fost un lider, ai strigat pentru drepturile bravei Poliții Române, ai vrut să vin alături de tine, dar
Mesaj emoționant pentru Berbeceanu: Ești eroul copiilor mei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65099_a_66424]
-
și care contaminează fără discriminări: „Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,/ Românce cu ochi negri și cu ștergare albe/ Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,/ Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc." Aceeași exaltare distrată, energie ineficientă, risipită cu dezordinea cu care vine, la Topârceanu. O frumusețe strașnică, grăbită, convinsă de propria netrăinicie și amânându-și risipirea prin exces de zel e firul roșu al Rapsodiilor. De ea se molipsesc oameni, copaci, jivine. Începe
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
este tulburată de trei experiențe pe care, judecîndu-le sub unghiul evoluției de mai tîrziu, le consideră inițiatice și deopotrivă premonitorii: e vorba de trei stări marcate de o bucurie căreia nu-i poate găsi o cauză anume, un fel de exaltare picată din senin, la vîrsta de opt ani: „Șezînd o dată lîngă un tufiș de agrișe în floare, într-o zi de vară, s-a zămislit subit în mine, fără avertisment, - fericirea fără margini a Edenului» [...] Și, într-un anume sens
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
e un posedat superior vorbind în numele unei stihii pe care n-o poate stăpîni. Preoții Cybelei, cînd făceau profeții în templele grecești, erau cu desăvîrșire fanatizați, adică posedați de un duh la care nu puteau ajunge decît în momentele de exaltare. Fanatismul e stadiul la care ajungi în urma acutizării unei stări, și de aceea e fanatic cine își cultivă prin repetiție o virtuozitate sau o dispoziție, așteptînd apoi răbufnirea sa paroxistică. Sub unghiul profunzimii, doar viciul întrece în intensitate vigoarea deprinderilor
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
stări, și de aceea e fanatic cine își cultivă prin repetiție o virtuozitate sau o dispoziție, așteptînd apoi răbufnirea sa paroxistică. Sub unghiul profunzimii, doar viciul întrece în intensitate vigoarea deprinderilor fanatice. Un poet este prin excelență un fanatic al exaltării lirice, viața avînd sens numai în măsura în care, în momentele de inspirație, simte cum un imbold de vehemență prozodică îi inundă pagina. A-i cere să-și privească arta ca pe o manufactură zeloasă de încropire a versurilor după criteriu metric și
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de joasă condiție spirituală, care contrazice regula exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
închipui, dar nu că la nici cincizeci și nouă de ani ne va părăsi definiv. Recunosc că și acum mă chinuie întrebarea: oare de ce a dorit atât de mult să nu renunț la un proiect născut într-un moment de exaltare la o masă de restaurant? Dumnezeu știe dacă nu a presimțit ceea ce i se va întâmpla sau dacă nu a conștientizat că în La căpătâiul bolnavului nu e altceva decât înscenarea propriei lui morți. Ceea ce știu e că Petru Cârdu
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
Balsamo, Michel Magnien și Catherine Magnien-Simonin, am în plus și plăcerea de a mă adânci într-o capodoperă nu doar filologică, ci și estetică: albumul însoțitor al volumului îmi aduce, de fiecare dată când îl privesc, o delectare vecină cu exaltarea. În zilele când nu am un program de lectură fixat, mă îndrept aproape instinctiv spre partea din bibliotecă unde mă așteaptă clasicii. Ca orice om normal, i-am „sărit” și eu pe destui dintre ei la vremea când se presupunea
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
vă aflați, Cînd m-oi desface de acest lut, În brațul vostru să mă luați.“ Aceste versuri au fost compuse cînd Heliade nu avea nici 30 de ani, deja ferm convins că menirea sa era realizarea renașterii culturale a țării. Exaltarea morții se transformă într-un topos personal, mai puternic decît locul comun romantic. Contemporanii glumeau pe seama poetului, gata oricînd să aștearnă pe hîrtie cuvîntări funebre și panegirice ale personalităților dispărute; era vorba de o atracție mai profundă decît aceea a
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
o ușoară ironie, care, prin efectul său de contrast, e un mai bun comunicator. Nota de îndoială implicată în euforie are rolul de-a o testa, deci a o putea confirma, procedeu mai convingător decît nuda declarație. Așternute peste luminozitatea exaltării, liniile deformatoare (exacte, crud realiste) ne duc gîndul la desenele lui Florin Pucă. Numai că acesta trata mai cu seamă stările postbahice, de mahmureală. Aici precumpănește incizia în miezul jubilant al experienței, drept care un asemenea ton rezervat constituie o excepție
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]