298 matches
-
mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot mai simpatic pe măsură ce îi descoperim sensibilitatea devastată, pe care nici măcar iubirea nu o poate salva. Marc a trecut de cincizeci de ani și a înțeles demult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și ucigaș, însă cruzimea temperată de fer voarea anatemelor, enormitățile exasperante, contradicțiile vitale și salturile spectaculoase sunt tot acolo, sensibile sub suprafața netedă a perfecțiunii verbale. În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern și "moartea lui Dumnezeu", de unde și meditațiile sale recurente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o largă asociere cu alte concepte, diferențele și stabilirea unor trăsături strict caracteristice lui fiind încă o misiune profund problematică, ce confirmă într-un fel caracterizarea succintă pe care Hans Bertens a oferit-o acestui curent: "postmodernismul este un termen exasperant!"206 Pentru a depăși într-o anumită măsură descrierile "în negativ" ale postmodernismului, ce provin mai mult din rupturile și distanțările față de alți termeni, voi încerca o schițare "pozitivă" a conceptului prin indicarea unor trăsături care sunt recunoscute de majoritatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Gorki ajunsese în timpul anului universitar 1957-1958 să aibă în jur de 150 de cadre didactice și aproximativ 630 de studenți. Concomitent cu iritarea produsă Moscovei, gestul Bucureștiului beneficia de sprijinul populației, "pentru care limba rusă a fost întotdeauna o povară exasperantă" (BR/România, 24 septembrie 1963, 1-2). De asemenea, începând cu 1962, Scânteia, cotidianul PMR, va aloca spații tot mai reduse știrilor despre Uniunea Sovietică și despre "realizările" acesteia, urmărind să își afirme astfel și în plan mediatic, chiar dacă indirect, distanțarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui �Jidovi? i� , s? ne lipseasc? de partea noastr? �. Acesta era motivul petru care era el �ap? r? torul ? i lefegiul evreilor! � Tema aceasta va fi adesea adus? pe tapet �n ultimii ani ai vie? îi lui Iorga. Efectele cumulate ? i exasperante ale acestui fapt asupra oricui (? i mai ales asupra lui Iorga!) nu pot fi trecute cu vederea. Devenea imperativ pentru Iorga s? contracareze acest torent de noroi dac? voia s? joace un rol politic, ceea ce el a ? i f? cut. �n alegerile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
care vi le-au făcut actorii americani. Sunteți într-un secol cu sentimente adânc vătămate un om bogat. Ochiul din centrul inimii Care a fost experiența mea de lucru cu Alexa Visarion? Un sentiment de fustrare, de înfruntare, de îndurerare, exasperant și istovitor. Pasionant, dătător de inspirație, captivant, magic și o cinste. Este posibilă o relație care să îmbine dragoste și ură? Este necesară. Eu am crescut și ca actor și ca om. Nici un proces de creație nu decurge ușor iar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a'i respunde (portarului n.n) că n'ai să asculți pe nimene afară de mine, eu sunt mai mare aice față fiind și eu" și continuă: "Domnilor epitropi, prestigiul meu de Cassier este atins". Judecând obiectiv, plângerile casierului Onicescu, chiar exasperante, cum probabil sunt, nu constituie acte de gravitatea acelora pentru care era reclamat el: imixtiune permanentă și subminare a autorității medicului. Nu este de înțeles rostul participării sale în repartiția bolnavilor pe saloane și nici reacția față de o realitate elementară
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ieșean Scrie teatru așa cum joacă teatru: cu bucurie, cu dăruire. În fiecare dintre piesele aduse pe scenă pînă acum de la spectacolele cu Calul verde și Regulamentul de bloc au trecut ceva ani -, dramaturgul-actor dă la iveală neliniști ale existenței terne, exasperante în compromisurile ei. De la o piesă la alta, Constantin Popa animă destine eșuate, festele ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nestinsa uimire. Mai mult decât prin factură și prin varietatea motivelor, destul de redusă, versurile lui V. se diferențiază valoric. Cartea de debut, Floarea amară, care prezintă interes ca document al stării de spirit proprii unei generații devorate de o tristețe exasperantă, ajunsă - cum clama Emil Cioran - „pe culmile disperării”, e puțin relevantă din punct de vedere poetic. Expresia se menține în marginile corectitudinii, rareori depășită prin câte un accent liric mai personal, și în următoarele două volume. Dulceagă sau abstractă, platitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
localului, altfel - cum își amintesc cei care l-au frecventat în epocă - o berărie modestă, prost întreținută, cu produse și servicii de calitate îndoielnică, cu un patron antipatic și, în plus, cu o pianină mecanică în continuă funcțiune, la intensități exasperante pentru consumatori, este dată de prima sală din dreapta intrării, consacrată, din 1910, ca loc de întâlnire al artiștilor (scriitori, actori, pictori). „Gloria” T.O. nu a ținut - spun martorii - decât puțini ani, până la războiul început în 1916, atâta timp cât atmosfera era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
poate fi separat decât printr-o minuțioasă analiză, întreprinsă din necesități strict didactice, întrucât existența sa literară este foarte instabilă datorită unei evoluții în dublu sens: căderea comicului în tragic și convertirea tragicului în comic. Absurdul, fatalitatea existenței, nonsensul, rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dizlocării convenției narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui Costache Olăreanu, roman al cărui titlu inițial, Confesiuni paralele (1978), descifra tocmai această manevră abilă de eschivare derutantă și exasperantă (prin digresiuni, reveniri, adăugiri, retractări) de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de cel interogat), absurdul sistemului bazat pe control prin îndosariere de existențe. Apropiată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
d-le, măcar c-o vorbă bună" și tot el înțelege că prin legea sufragiului universal ,,se bate-n ciocoi, care mănâncă sudoarea poporului". La nivel morfologic, folosirea în locul conjuncției simple ,,să", a șirului ,,pot pentru ca să" devine comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicul acestuia fiind revelat odată cu perceperea unui strident contrast între insignifianța evenimentului și zgomotul pe care îl face. Ilustrative sunt bucățile Grav eveniment literar și Cazul domnului Pawlowsky, scurtul monolog al cărui comic irezistibil rezultă în primul rând din repetarea exasperantă a numelui propriu și din absurditatea raționamentului: [...] Să procedăm metodic. Mai întâi și-ntâi, cine l-a autorizat pe d-l Pawlowsky să vorbească? Fiindcă, mai la urma urmelor, d-l Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de absurdă, încadrată cum este în intriga artificială, cu evoluția și concluzia ei exasperantă de jucărie mecanică"53. Suntem tentați să vedem chiar în defectele depistate de Zarifopol argumente pentru înțelegerea acestei piese drept prefigurare a "farsei tragice" absurde. Sensul propriu al sintagmei rezumă, de altfel, deznodământul sinistru al răzbunării prin "năpastă pentru năpastă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
manipuleze pe lector afectiv și intelectual, în ciuda faptului că, în interviuri, niciun autor nu recunoaște această intenție vinovată. Scriitorii declară repetat că opera se scrie singură. În realitate, implicarea lectorului (prin complicarea operei) e premeditată. Drept care lectura literaturii Desperado este exasperantă, fermecătoare și, nu o dată, dezarmantă. Rolul lectorului este să deconspire procedee. El trece clasa din ciclul pasiv în ciclul activ (proces declanșat de Fluxul conștiinței). Fiecare procedeu e menit să contrarieze și, în final, lectorul Desperado e un împătimit al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
You! hypocrite lecteur! mon semblable, mon frère!"vrând să spună că lectorul și scriitorul se înfrățesc. Textul era marea comuniune. Pentru autorii Desperado, textul e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și în final el e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a redat demnitatea și viața. Dacă Amis ar fi afirmat că Holocaustul a fost o crimă cumplită, efectul ar fi fost mult mai mic. A ales
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriem? Are viața intimă vreo importanță altfel? Chiar și atunci când dezvălui publicului ceva personal, prea puțini înțeleg exact cei din aceeași generație, cu aceleași experiențe poate. Asta este, suntem cu toții intimi prin definiție. Omul e în același timp etern și exasperant de trecător: "Ce e omul? Prea imperfect pentru a fi opera lui Dumnezeu. Prea bun ca să fie pur și simplu rodul întâmplării!" În această specie umană amenințată din toate direcțiile, care se autodistruge înainte să fie devorată din afară, Lessing
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
salveze. Străini. Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole, cel care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai falnică biserică, nu e doar a spațiului românesc. În multe culturi întâlnim mitul creatorului care sacrifică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acum, împreună cu cîinii lui "Jidoviți" , să ne lipsească de partea noastră". Acesta era motivul petru care era el "apărătorul și lefegiul evreilor!" Tema aceasta va fi adesea adusă pe tapet în ultimii ani ai vieții lui Iorga. Efectele cumulate și exasperante ale acestui fapt asupra oricui (și mai ales asupra lui Iorga!) nu pot fi trecute cu vederea. Devenea imperativ pentru Iorga să contracareze acest torent de noroi dacă voia să joace un rol politic, ceea ce el a și făcut. În
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]