751 matches
-
New York, 1972), Mircea Eliade plasase filosofia noiciană în descendentă gândirii profesorului lor comun, faimosul Nae Ionescu(7) pe care de asemenea îl înfățișase într-unul din volumele anterioare ale enciclopediei din spațiul lingvistic englezesc (vol. IV, 1967, p. 212), spre exasperarea neputincioasa a satrapilor culturii comuniste care-l voiau scos cu totul pe Nae Ionescu din cultura noastră. Doar Anton Dumitriu avusese tăria și perseverența de a prezenta o latură a gândirii naeionesciene în a doua ediție a renumitei sale „Istorii
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște inexplicabilă îmi macină
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
al lui Călinescu (mutatis mutandis, Călinescu este infinit mai subiectiv decât Mircea Dinutz!). Poate că între cele două poziționări, cea obstinat și aproape exasperat personalizată, a lui Mircea Dinutz, și cea „statisticizată”, călinesciană, ar trebui să se medieze În definitiv, exasperările auctoriale ale lui Mircea Dinutz provin din conștiința muncii sale cât se poate de conștiincioase, devotate până la martiriu - dar rezultatele ei rămânând Golgotă fără Cruce, „voci în pustie” - din conștiința realității, fundamental injuste, că onestitatea sa de „proletar”-critic se
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
și-a scos o bucată dureroasă de suflet și a pus-o în văzul tuturor. Și, totuși, ce lipsește? E complicat și să pun întrebarea, dat fiind că de la bun început am spus că acest proiect s-a născut din exasperare și egoism: exasperarea de a vedea la televizor bătaia prezentată ca un element de rutină în viață și egoismul de a da fiicei mele șansa la o maturitate mai senină decât am avut-o eu. Nu am avut niciodată o
#37lasută. Ne-am făcut văzuţi. Cine ne aude? () [Corola-blog/BlogPost/338142_a_339471]
-
o bucată dureroasă de suflet și a pus-o în văzul tuturor. Și, totuși, ce lipsește? E complicat și să pun întrebarea, dat fiind că de la bun început am spus că acest proiect s-a născut din exasperare și egoism: exasperarea de a vedea la televizor bătaia prezentată ca un element de rutină în viață și egoismul de a da fiicei mele șansa la o maturitate mai senină decât am avut-o eu. Nu am avut niciodată o strategie și nu
#37lasută. Ne-am făcut văzuţi. Cine ne aude? () [Corola-blog/BlogPost/338142_a_339471]
-
tot omu’, maică, a vorbit Anița încet și rar, parcă gândind adânc la fiecare cuvânt. Io îl cunosc, pe stăpân. E un om bun... Uite că nu știu cum îl cheamă, maică...Zău că nu știu... Procurorul a ridicat în semn de exasperare mâinile scurte spre tavan, atât cât îi permitea constituția robustă, a bolborosit ceva și i-a făcut semn comisarului Olaru să continue, indicând sugestiv cu mișcarea mâinii că femeia nu-i în toate mințile. „E dusă cu pluta rău de
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
te duci în piață - la racheții moldoveni - și cumperi un AKM: te duci cu pușca automată sub braț - agale - pe rând - la fiecare acasă - la toți cei care ți-au trântit - data trecută ușa-n nas - plictisiți de avertismente și exasperări fără „play back” ...rânjind - privindu-l - pe primul drept în ochi - fără să ochești - tragi în plin - tragi până-ți frige-ntre degete țeava - urlându-i celui acum interesat - pe când se prăbușește - strângându-și între palme - spasmodic - pieptul bolborosind de
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
ne trimite către alte texte ale modernității, de data aceasta, pe care autorul le privește cu ocheanul întors - mă gândesc la suprarealism, dar un “suprarealism lucid” - citit în tonalitatea ironică specifică vremurilor noastre; trăim, cu textele lui Andrei Neagu, o exasperare cosmică, o permanentă zăpăceală. Insul este nevoit să evadeze, să se izoleze sau, dimpotrivă, să se revolte. Personajul principal, Esop, este un revoltat. Dar într-o lume postmodernă nici revolta nu mai e ce a fost odată ci se manifestă
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
ca o beție jalnică: „Esop plânse. Mi se făcu milă de el dându-mi seama că băuse cam mult. Era într-o stare de euforie, o euforie a revoltei. Iar această stare îi dădea o nebănuită frenezie și apărea pripeala”. Exasperarea lumii antrenează durere și poate de aceea această stare este atribuită personajului simbol al umanității banale: „Esop era în fiecare din ei. Sufletul lor scotea la iveală, ori de câte ori era nevoie, înțelepciunea ascunsă, pilde hazoase izbucneau invadând agorele plebee, bucurând sufletul
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
și sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților, la fel ca exasperarea și neputința solicitanților, a atins maxima înflorire cu neprecupețitul ajutor dat de informatică. Da, căci și pentru unii și pentru alții este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare performante pe fiecare birou, evidențele s-au înrăutățit, iar serviciile către populație urmează
NEOAMENII S-AU ÎNMULŢIT CĂ NU MAI E CHIP DE TRĂIT... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381028_a_382357]
-
spune chiar îndrăgostită de literatura noastră. Drept urmare, se străduia din răsputeri să ne transmită și nouă - elevilor ei - această pasiune. În una din orele de română, chinuit de genul poeziei pe care nu o pricepeam, m-am pomenit dând glas exasperării: „Decât așa ceva, prefer poeziile lui Alecsandri!” Replica profesoarei mele a venit prompt, menită să mă pună la punct și să-mi arete unde îmi e locul: „Aceasta este dovada cunoștințelor dumitale, care au rămas la nivelul lui Alecsandri!” Am tăcut
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
poate fără nume. În alte părți am auzit că dau străzilor numere. E o prostie... Știi cum rețineam eu numele ălora din manualul de istorie? îl întrerupsese brusc însuflețit Valentin. Le scriam cu creta pe diferitele uși ale casei. Spre exasperarea mamei, firește. Uite, de pildă, numele lui Colbert, obligatoriu de reținut în cazul subiectului referitor la Ludovic al XIV-lea, se nimerise să-l scriu pe ușa closetului din baie. Parcă văd și acum. Era chiar primul de sus. Urmau
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... Citește mai mult
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... XXX. GABRIELA CĂLUȚIU
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
remarcabil un univers al bucuriei simple, casnice. Poeta are darul de a exprima în feluri atrăgătoare un sentiment special, în care se amestecă iubirea calmă, nostalgia ușoară (totalmente străină de abisurile deznădejdii, lipsa de incertitudine în ceea ce privește viitorul, discreta, totdeauna scurta exasperare în fața diverselor manifestări inerente ale entropiei sociale. Este sentimental de mamă tânără, probabil cel mai curat și în același timp cel mai deplin din câte există. Poezia care rezulta din exprimarea lui este una a faptului împlinit sau și mai
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
remarcabil un univers al bucuriei simple, casnice. Poeta are darul de a exprima în feluri atrăgătoare un sentiment special, în care se amestecă iubirea calmă, nostalgia ușoară (totalmente străină de abisurile deznădejdii, lipsa de incertitudine în ceea ce privește viitorul, discreta, totdeauna scurta exasperare în fața diverselor manifestări inerente ale entropiei sociale. Este sentimental de mamă tânără, probabil cel mai curat și în același timp cel mai deplin din câte există. Poezia care rezulta din exprimarea lui este una a faptului împlinit sau și mai
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
pline de gingășie și de lumină petrecute alături de mama, în tabără. Însă cel mai frumos dintre acestea s-a petrecut joi dimineața, cu două zile înainte de a părăsi Poiana Izvoarelor. Ploaia se oprise brusc și cerul se înseninase. Sătui până la exasperare de atâta stat la sala de mese, unde jucam tabinet, “Macao”, “Păcălici” și “Domino”, niciunul dintre noi nu își mai găsea locul. Așa că tovarășa învățătoare Mocanu și tovarășa învățătoare Pâslaru ne-au anunțat că plecăm în excursie la Gura Diham
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
mamă, oamenii influenți și oamenii simpli. Dar nimeni nu i-a dovedit Regelui Mihai I, de-a lungul anilor, fidelitate mai mare decât Regina Ana.”. „Lunga lor viață împreună”, adaugă ASR, „le-a rezervat Regelui și Reginei multe momente de exasperare și desnădejde. Iar răbdarea lor a fost (și uneori continuă să fie) pusă la grea încercare”. Provocările bejeniei Din primele luni ale căsniciei, viața Majestăților Lor nu a fost nici lentă, nici fără nori, nici ușoară, ci cu griji predominante
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
la un om așezat, cumsecade? Eu cred că e mai curând, o atitudine de frondă, un fel de a exorciza teama de neant, de nimic, de moarte absurdă și de „toate capcanele vieții”. Totodată, se simte o acută stare de exasperare existențială, un fel de mal-de-vivre. Și nu în zadar poetul spune: „mă tem că lumea asta / e atât de parșivă / încât îmi va închide timpul / ferecându-l cu lacăte / oțelite, / și îmi va îngrădi pașii / cu fir tras / de păianjenul
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
handbalului, cu componenți unul și unul, exemplare vreau să spun, iar băieții doreau și ei o echipă feminină. Împreună-împreună, dar să accept riscurile unui neavenit urmărind antrenamentele de pe tușă, când toată lumea ne știa în tandem !? Și am rămas împreună spre exasperarea unchiului la care stătea. Nu mă cunoștea, dar mă judeca după plete. Împreună, dar cu amendamente. Nu, tu, declarații, nu, tu, gesturi libertine ! Față de cei din ,,tribună” eram erou, ceea ce-mi pica bine, dar în sinea mea începeam să
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile puteri și nemaiașteptând
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
a și întâmplat vezi bine. Buzele le erau pecetluite celor doi frați când băiatul era de față, nici înjurăturile nu-i mai erau de ajutor lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga gândurile negre și nici exasperările neputinței, nu se mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa adesea, n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene, la teama de nimic, de frigul uitării, ori la cauza unui fel de exasperare existențială, semnificații care se țes în versurile poetei Tatiana Dabija. „Și încâlceala sorții minte - / Că totul e mai optimist,/ Atunci când nu mai sunt cuvinte/ i timpu-ți este inamic.” (Nebunia culorilor). Astfel de stări sunt acaparatoare, ne încearcă pe toți într-
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
din 1864 n-a pus capăt mizeriei țărănești care îi impresiona pe călătorii străini ai anilor 1840. La zece ani după aplicarea acestei legislații, tensiunile la sate persistă. Trimisul Franței la București înmulțește informațiile alarmiste asupra stării satelor: "Deznodămîntul și exasperarea poporului au ajuns la culme, scrie el în februarie 1876, în această țară unde o recoltă slabă sau o recoltă nevîndută sînt imputate totdeauna guvernului. Or, acesta este cazul de cinci ani. Mizeria a căpătat proporții înfricoșătoare. S-au ridicat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulțumiți cu mersul actual al lucrurilor. Sânt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare și de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Și această indignare nu e decât prea justificată. Rușine chiar trebuie să-i fie unui român când se pronunță numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voința statului {EminescuOpXI 28} său în paragrafe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]