595 matches
-
schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce Își amâna Întoarcerea În Moldova? 21 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul - De ce? Întrebă, exasperat, Marele Maestru. Fiecare oră În care eu sunt ținut aici poate Însemna viața tatălui meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret de Înființare a Ordinului Cuceritorilor și Îmi spui că trebuie să fiu legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat drept fiu. Amir Baian va răzbuna suferințele lui, luptând după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cărui alt țăran care își scotea capul printre rândurile mele trudnice și vorbea tot el, dar fără să-mi dea sentimentul că spusele lui reprezintă sensul vieții lui pe acest pământ (și pe acele timpuri) și ce soartă îl aștepta! Exasperat, am abandonat totul și mă gândeam chiar cu seninătate să mă las de scris. Nu-mi plăcea ideea că nu pot să fac altceva decât să mă împleticesc printre picioarele personajelor mele, descriind într-un mod naiv psihologii naive, deși
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
poți fi cele ce-am spus pînă nu le trăiești pe toate. Convingerea se sprijină pe sentimente iar amîndouă vin din experiență. Viața noastră e cunoaștere, dar aceasta din urmă nu poate fi doar un raport între lucruri. Am strigat exasperat: - Coane Alecule, te rog să mă ierți. - Nu e nimic Și o confuzie poate grăi despre adevăr. Cînd gîndim, de fapt pe ea ne și bazăm. - Nu pot înțelege care e realitatea și care este adevărul. - Ce-i drept, ar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-și risca pîinea pentru o libertate neghioabă la urma urmei. Ce naivitate să crezi că niște sclerozați ca Gărgăun, intriganți ca Fărocoastă sau o perversă ca Aneta ar fi interesați de adevăr ori de principii. Pentru asta trebuia un exasperat, iar pe acesta la Dobrina nimeni nu-l întruchipa. Bănuielile îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar mă fixă cu o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nevoie de mai multe zile pentru ca avangarda noastră să se apropie. De fiecare dată când auzea asemenea lucruri, Katsuyori își mușca buzele și mormăia: Dacă m-aș duce eu însumi acolo... Era ceva obișnuit pentru el să devină furios și exasperat, când o situație de război se arăta nefavorabilă. Luna trecu și sosi a patra zi din Luna a Doua. La Katsuyori ajungeau știri îngrozitor de neliniștitoare: Nobunaga dăduse, pe neașteptate, ordin ca trupele Oda din Azuchi să se mobilizeze, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce ne pregăteam s-o pornim pe drumul flancat de zăpadă către aeroportul JFK. Nu fi ridicolă, am râs eu. Exagerați cu toții. Sevraj, pe dracu’! în sevraj nu intri decât de la heroină. — Deci nu iei heroină? m-a întrebat Margaret. Exasperată, am dat ochii peste cap. Păi, de unde să știu eu? a urlat ea. —Trebuie să mă duc întâi până la toaletă, am zis eu. Vin cu tine, s-a oferit Margaret. —Ba nu vii deloc, am spus eu și am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de mine ca să inventez toate astea. Acum ai un iubit. —Ba n-am, m-am foit eu agitată. —Ba ai. Luke ce e? E un iubit. N-ai cum să negi! —încetează! — Ce te-a apucat? m-a întrebat Brigit exasperată. Mie mi se pare minunat. Atunci de ce nu ieși tu cu el? —Rachel, a început ea să strige. Termină cu prostiile! Am zis că-mi place de el, nu că sunt atrasă de el. Ar trebui să-ți mai controlezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu și Josie nu putem să fim ca tine și ca Luke? Vreau să spun José. Ce naiba aveți tu și Costello de nu puteți să-i spuneți lui Josie pe numele lui adevărat? Vreau să zic José! a urlat ea exasperată. Eram încântată că Brigit era într-o stare mizerabilă. Asta însemna că, atât timp cât ea era supărată pe Josie, uita să mai fie supărată pe mine. Ceea ce era o schimbare bine-venită. Ce vrei să spui cu „Eu și Luke“? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foaie de hârtie. Citește cu voce tare. M-am uitat pe hârtie, dar scrisul era așa de stângaci și de deformat, încât nu înțelegeam aproape nimic. Doar câte-un cuvânt ici-colo - „viață“, „hăuri“- era lizibil. Ce e asta? am întrebat exasperată. Arată de parc-ar fi fost scrisă de-un copil. M-am chinuit să citesc până când am ajuns la un rând unde scria „Nu mai suport“. Am simțit că-mi îngheață sângele în vene când mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe ceas. Slavă Domnului că mi-am adus aminte că aveam programată cezariana peste o oră! Chiar și pe vremea aia, asistenții mei tot nu erau în stare să-mi organizeze programul. Vivian și-a dat ochii peste cap, complet exasperată. — Oricum, după două ore, citeam manuscrise și vorbeam la telefon. Morfina, bat-o vina! Pe mine, nimic nu m-a dat înapoi, draga mea! M-am întors imediat la lucru! N-aveam nici măcar un scutec, n-aveam nici pătuț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Credeam că o să se bucure mai mult pentru mine. —O să am grijă, răspund. Voiam doar ca tu să fii prima care află. — Prima care află ce? — Că m-a rugat să mă mut cu el, spun, ceva mai mult decât exasperată. Aproape că îmi doresc să nu o fi sunat acum. Dar chiar te-a rugat să te muți cu el? Debbie pare suspicioasă. —Adică, ești sigură că nu l-ai înțeles greșit? Nu, nu l-am înțeles greșit. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
târziu, se desprinde brusc din brațele mele. — Sper că chestia asta nu te face să te simți nu știu cum... Vreau să spun că sper că nu... te excită sau știu eu... — Lissy, Îți spun pentru ultima oară, nu sunt lesbiană ! țip exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strâns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că n-am ce să-ți zic. Mă Întorc către Jemima. Ți-am spus că nu vreau să faci nimic. Și mi-ai promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mâini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
închipuită a copilăriei mele, unde niște oameni se uită la un televizor și văd niște oameni care se uită la un televizor și văd niște oameni care se uită la un televizor și văd... Din delir trebuia să mă oprească exasperată maman. Acum dânsa, pierzând nopțile la televizor, pare să se obosească mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la fiecare Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rămâi liniștit și aștepți, până la urmă lucrurile tot se aranjează, de la sine. Adevărul este că și tu ai avea ceva de Învățat de la noi! În primul rând: să nu-ți faci nervi degeaba!” „Dar bine, dragul meu”, i-am strigat exasperat, „nu Îmi spui nici o noutate! Eu de aici am plecat și o viață Întreagă m-am străduit din toate puterile să uit felul acesta de a gândi! Nu-i vorba doar de mine, dar eu reprezint o instituție! O provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la un moment dat, când am estimat lumea rămasă În sală și timpul pe care aveam să Îl pierd cu fiecare și mi-am dat seama că mai am de Îndurat cel puțin o oră, am fost de-a dreptul exasperat. Pentru ei, era mai ușor, veniseră să mă vadă și, mulți dintre ei, să Îmi ceară ceva concret. În plus, au și obișnuința, devenită plăcere masochistă, de a sta la cozi. Așa că, răgușit, cum știi că ajung după fiecare conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridica de pe scaun, se ducea la telefon și Încerca să Îi Înțepenească discul cu un creion: un joc absurd, de copil sâcâitor, care m-a deranjat mai ales pentru că eram atât de grăbit. Până la urmă, soția lui, cu o mutră exasperată, a adus din dormitor o pernă mare și a trântit-o peste aparat. Când i-am Întrebat ce se petrece, unul mi-a făcut semne să tac, celălalt a schimbat vorba. I-am povestit mai târziu prietenului Alexandru comportarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
monsieur le comte? Sau doriți cumva... mai multă luminație... În politețea lui, în felul în care pusese accentul pe ultimul cuvânt, consulul descifră o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima treaptă. Și, cu siguranță, s-ar fi ales praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tunicii de gală brodat cu frunzulițe de aur: „Oh, dragă conte! Îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră v-au băgat într-un mare rahat”. În noile condiții, Ledoulx se temea și pentru poziția lui. Un Napoleon furios, exasperat, putea să nu mai țină cont de nimic. Se și vedea înlocuit cu cine știe ce alt favorit de moment. Trebuia să cântărească bine fiecare cuvânt al raportului. Toate acele ghirlande și covoare atârnate la ferestre, toate făcliile și tombacurile care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E vremea să-ți revii, îi zise maică-sa. Găsește-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să se țină cu dinții de Derek. Rachel Își aprinse o țigară. — Nu-mi dau seama dacă e proastă sau dacă pur și simplu nu vrea să fie atentă la lucrurile pe care nu vrea să le audă, spuse ea exasperată. Am ieșit să bem ceva săptămâna trecută și m-a tot bătut la cap cât de evident e că lui Derek Îi place de ea. Nu-l prea văd pe Derek luându-o În serios pentru mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]