5,886 matches
-
el la lumină și cît de hidos e cînd se înnorează. Sau Tritonul prins în plașa unui pescar?... - Tritonul?... nu, doamnă, recunosc. Știu, doar, tot de la un german, scriitor, că Diavolul este punctul maxim de compresiune, locuind în fundul pămîntului... - Wunderbar! exclamă austriaca. Spuserăți ceva minunat!
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
întunericul și, între ele, umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
să te dai jos, pe pămînt, și să-i lași și vînatului o șansă. Am auzit că, înainte de a înceta din viață, la Tulcea, în spital, Titus îi ceruse infirmierei o perniță, să stea rezemat mai bine. Că, pe urmă, exclamase: "Mi-a făcut-o, iepurașul", asemeni unui romancier care termină cu satisfacție un capitol anunțînd sfîrșitul cu glas tare. Și își dăduse duhul. * New-York, 20 decembrie 1978. Plimbarea cu metroul new-yorkez murdar și contestatar, plin de negri prost îmbrăcați și
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
le cere să-și mărturisească pînă la leu averile, inclusiv pe ale soțiilor și copiilor, fiindcă nu vor să-i calce hoții. Auziți motiv! Pe vremuri, apărînd de critica oficială un roman mai deocheat în limbaj, un critic curajos a exclamat: "Nu din romane învață copiii noștri să vorbească și să se comporte urît!" Cronicarului îi vine să exclame: Nu de pe site-ul parlamentului află hoții de averile deputaților și senatorilor!" l ADEV|RUL de tranziție (între moartea anunțată de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
să-i calce hoții. Auziți motiv! Pe vremuri, apărînd de critica oficială un roman mai deocheat în limbaj, un critic curajos a exclamat: "Nu din romane învață copiii noștri să vorbească și să se comporte urît!" Cronicarului îi vine să exclame: Nu de pe site-ul parlamentului află hoții de averile deputaților și senatorilor!" l ADEV|RUL de tranziție (între moartea anunțată de o echipă redacțională și o nouă viață anunțată de altă echipă) ne informează, tot vineri, 25 martie, că președintele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
Uneori a fost îngrijorat de purtarea mea , de modul meu de a mă prezenta. Câștigasem cândva un pariu, care mă îndreptățea să mănânc la cofetărie oricâte prăjituri iar el să stea cuminte privind. Ajuns la a patra prăjitură, Jenică a exclamat: "Să trecem la altă cofetărie"! De ce, am întrebat? La aceasta Jenică mi-a explicat că mănânc ca un înfometat, iar el , dorește ca în public să fie prezent în mod decent. Spre norocul meu, în vecinătate se mai afla și
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
După vânzare începe ca o autoficțiune clasică. Naratorul, scriitor de profesie, se întoarce undeva în Dobrogea în satul natal pentru a perfecta vânzarea casei părintești. Întoarcerea acasă declanșează rememorarea tinereții ("literatură - alt blestem nu-i mai sfânt decât cuvintele amintirii" exclamă el) și, în subsidiar, o evaluare a vieții de până atunci. Înțelegem că scriitorul nu este prea mulțumit de cele realizate: literatura nu i-a adus decât o oarecare notorietate, iar o familie nu a reușit să întemeieze. Adolescența și
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
stare nici în măsură să le dea, așa cum muți am rămas și noi, românii, când domnul președinte Băsescu ne-a spus, cu zâmbetu-i tele-imperturbabil1), că avem datoria să plătim fiecare câte o părticică din costul integrării în UE... Uraaaa! a exclamat electoratul cu lacrimi în ochi, pătruns fiind de responsabilitate patriotică. Adevărul e că ardeam cu toții de nerăbdare să fim implicați direct în procesul integrării, să nu ni se tot ce greu e, ce criterii, ce capitole, ce... Acum domnul președinte
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
unuia sau altuia ce a uitat să menționeze, nu se întîmpla nimic, tocmai din cauză că în vechea variantă nu se stipula în detaliu ce anume trebuie să conțină aceste declarații. Ne-am găsit noi acum să fim mai catolici decît Papa ! exclamă, pe la colțuri, demnitari nemulțumiți că la noi declarațiile de avere vor fi mai detaliate decît în unele țări occidentale. Cum o să dea asta în Europa ? Noi, între noi, ne bănuim demnitarii că vor să-și pitească agoniseala, chiar și la
Exerciții de memorie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11942_a_13267]
-
ea îi oferă spre lectură unui bun prieten, Friedrich Torberg, jurnalul ei intim. Acesta realizează că între dramaturgia înscenată de autoare și realitățile vieții există unele inadvertențe flagrante. Dar cum să-i spună pe față Almei, crudul adevăr? Inspirat, acesta, exclamă: "Alma! Ești cel mai bun partener pe care viața l-a avut și cred că nu pe tine trebuie să te felicit pentru viața pe care ai dus-o ci viața merită să fie felicitată, pentru tine". Altfel spus, Alma
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
propriu-zise, lucrurile stau altfel; nicăieri iarna, gerul, crivățul nu-l amenință direct pe Eul liric - el e bine instalat la gura sobei sau parcurge în sanie, bine încotoșmănit, peisaje hibernale neagresive ("Eh, voi sănii, sănii, și voi cai, voi cai", exclamă Serghei Esenin; "sănii cu cai înzurgălăiți", zice Grigore Hagiu într-un poem din tinerețe...). Serile de la Mircești - pusă de poet în fruntea pastelurilor - seamănă unei utopii de protecție, un înăuntru perfect protejat, subliniat de excesele meteorologice dintr-un afară cu
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
vorba bătrânească: :nu cauți și o găsești, dar dacă o mai cauți...”. Evident că ar fi vrut să scape dintr-un iad unde căzuse din naivitate. Dar cu cine să se sfătuiască, dacă toți erau străini în jurul său? Și iarăși exclamă: „jeluim-aș și n-am cui, jeluim-aș cucului”. Numai istețimea și curajul îl scapă din acest impas. Însă, viața este plină de obstacole și...”așa-i soarta omului. Nu ieși bine dintr-o dănănaie și treci în alta”. Or
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
atât de rapid, încât Camelia avu senzația că se trezește dintr-un vis. - Servus! salută Camelia, în timp ce deschidea ușa unei săli de laborator, plină cu aparatură electronică și computere. - Săru’ mâna! îi răspunse tânărul, subțirel și negricios din sală. - Aaaa! exclamă Camelia râzând, acum când am reușit eu să vă spun „Servus! ”, dumneavoastră nu-mi mai răspundeți cu „Servus! ”. Gigi i-a fost Cameliei nu demult asistent și aceasta era cauza faptului că, ea îl saluta mereu, tot ca pe domn
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
poate fi impusă autoritatea legilor și cum poate fi cultivat respectul față de semeni, instituții și ordinea socială? S-a ajuns pe la noi ca escrocul de mare calibru care scapă nepedepsit pentru potlogăriile făptuite, să fie apreciat. „Se descurcă, are cap!” exclamă cunoștințele mai mult sau mai puțin invidoase pe îndemânarea și nerușinarea respectivului ipochimen. Asta în timp ce găinarul este pedepsit cu strășnicie pentru o abatere minoră. Sigur că până și abaterea minoră de la legalitate trebuie sancționată. Dar atunci când năvodul salubrizării sociale este
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
bine. Destinul însă a fost aspru cu el. O dată, un tânăr poet ardelean, de asemeni, m-a întrebat "cum era Negoițescu", lăsând de-o parte faima lui de libertin. Îi spusesem câte ceva, adăugând întâmplarea cu pseudonimul de la G.L. Tânărul poet exclamase atunci în mod surprinzător: "Bine, dar era un Diogene, absolut, neconformist... Diogene, care-l punea la punct până și pe Alexandru cel Mare!" Cum m-a salvat el de anchetatori, când fusese arestat... Aceștia îl întrebau insistent despre mine, să
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
honneur". Spunea "miniuțios" pentru minuțios și cuvîntul, lovind așa de tare, părea întrebuințat la orice frază. Și, de fapt, îl spunea des. I se atrăgea atenția totdeauna asupra pronunției greșite. Provocînd rîsul, nu protestase nimeni asupra acestei corijări. Deoarece Mirel exclama cu bunătate falsă "E doar în binele lui!", nici Ortansa (mama lui Mirel, n.m.) nu se supăra. Se reușise, după multă vreme, ca Tololoi, înaintea pronunțării cuvîntului, să-și aducă aminte că greșește, și atunci, el, care se împleticea la
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
introdus definitiv. Toți spun complet, și, de ești nou venit, te corijează disprețuitor oricare dintre profesori. Pentru restul cuvintelor luptă dl Berechet singur și poți pune rămășag că oricînd, de cîte ori pe zi vrei, poți să-l faci să exclame: "Ignorant. Nu-i așa.". Și apoi explicațiile. Pentru asta nu trebuie crezut că posedă secretul limbii române perfecte". Și tot așa, defilează profesorul de filosofie, părintele Bartolomeu, un alt dascăl de română, un macedonean, descris mai amplu, dascălul de matematică
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
în fața marilor răspunderi care apăsau pe umerii mei, mă simțeam, cum am și declarat, așa cum se simțea acel mare învățat din epoca Talmudului, care, fiind pus la un loc de mare răspundere când n-avea decât vârsta de optsprezece ani exclamase: "Eu nu am decât optsprezece ani dar mă simt ca și cum aș avea de-acum șaptezeci..." Vorbeați despre gravitatea momentului istoric, care a fost un moment foarte dificil pentru România în general, și în special pentru evrei. Vorbesc despre România, pentru că
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
noi. Se face că n-a observat că suntem împreună. Trec vreo două stații. Încă mă mai minunam în gând de cât de greu descoperisem că poate să fie să-ți miști fundul un scaun mai încolo, că o aud exclamând “Ce faceeeți?”. Constatase brusc că o cunoaște pe tipa din dreapta-mi. Instantaneu, mă ridic și-i dau voie să treacă în locul meu. Îmi mulțumește expeditiv, eliberează și ea scaunul de lângă Nic, îl ocupă p-ălalalt și se apucă de povestit cu
Să nu fim nesimţiţi cu nesimţiţii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20104_a_21429]
-
la așa ceva? Există oameni care nu se enervează instantaneu în fața unei asemenea vome de afiș electoral? Există oameni care nu știu că toată compoziția aia e de un fals sfidător și grețos? Oameni care se opresc în fața lui, șocați, și exclamă “Băi, de când așteptam soluția pentru viitorul meu! În sfârșit!”? Care se uită înlăcrimați la mâna aia întinsă și se înfioară la gândul că, iată, cuiva îi pasă, îi pasă cu adevărat? Cum să nu-i pese cuiva care întinde mâna
Aroganţă? Sfidare? Sau prostie pură? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20117_a_21442]
-
nevoie de o altă gară, care nu mai putea să însemne doar o clădire impunătoare, ci și linii de garare și de manevră, macazuri, ateliere de reparații. Călător pe aceste meleaguri la începutul secolului al XX-lea (1905), Nicolae Iorga exclama: „Timișoara are o gară măreață! De la dânsa înainte, pe cel mai bun asfalt, neted și curat, treci pe lângă scânteierea fereștilor din 6 rânduri ale unei uriașe mori, apoi printre aleile de copaci bătrâni, care adăpostesc cu toată răceala serii perechi
Agenda2003-21-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281055_a_282384]
-
ea pe aproape, cu valsurile ei, adică și cu al lui Ivanovici, al nostru, ca să nu mai spunem că pe Strauss și pe Mozart i-am cunoscut dintotdeauna și ne sunt dragi. Și ei sunt de-ai noștri.” Am putea exclama: Austria, pământ românesc! Nu sună rău. Confesiunea unui cărturar În revista APOSTROF (nr. 1, 2014), Nicolae Balotă răspunde la câteva întrebări adresate de Carmen Elena Andrei. Confesiunea cărturarului este de citit fiindcă ea conține detalii prețioase de biografie și de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2791_a_4116]
-
Mai corect, de lipsa ei. Întreaga lui critică din eseu a universalității pleacă de la campania de combatere a mariajului „pentru toți”, cum numește noua lege franceză căsătoria între persoane de același sex. Ce vreți dovadă mai mare de aroganță... universală, exclamă Milner, decât să vorbești în numele a „toți”! E un subterfugiu, adaugă el, prin care se creează impresia că umanitatea ar fi una singură și universală. Greu de înțeles cum un om care gândește filosofic poate confunda două întrebuințări diferite ale
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
voci. Atunci deschise ușa antreului și văzu agitație mare în fața casei, și pe Baltazar cu colivia în mijlocul îmbulzelii, îmbrăcat în alb și proaspăt bărbierit, cu expresia aceea de candoare cuviincioasă cu care cei săraci ajung la casa bogătașilor. - Ce minunăție!, exclamă soția lui José Montiel, cu o expresie radiantă, conducându-l pe Baltazar înăuntru. N-am mai văzut așa ceva în viața mea, spuse, și adăugă, revoltată că mulțimea se îngrămădea în poartă: Dar adu-o în casă că or să ne
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
izbutește cu mare greutate să articuleze cuvintele, iar timbrul îi este atât de scăzut că mai degrabă bănuiesc decât aud ce zice...), începe o poveste despre cineva care, întâlnindu- se întâmplător cu Cioran pe stradă, l-a recunoscut și a exclamat: Sunteți domnul Cioran?!, iar filosoful a replicat: AM FOST! — Așa se cade să zic și eu acum: Am fost, am fost Bazil Dumitrescu, cel de azi e altcineva, doar o ruină. Sunt cineva absolut inutilizabil, ca un aparat stricat și
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]