358 matches
-
nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1) faze scurte; (2) propoziții exclamative; (3) aluzii; (4) suspensia; (5) enumerarea; (6) repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului posibilitatea de a-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele rațiuni ale gesturilor sale etc. Monologul interior: - este o formă de vorbire neadresată
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
pentru insistență, pentru sublinierea trăirii);expresii tipice („foaie verde”; „frunză verde”; etc. Ț de aceea se mai numesc și „cântece de frunză”);apar perechi antonimice: bine Ț rău; dragoste Ț ură etc.; - predomină diminutivele (care au un mare rol); - construcții exclamative; - adjective la toate gradele de comparație; (!!) dar predomină superlativul pentru sublinierea intensității sentimentelor, trăirilor etc.; - dativ etic;enumerări ample (uneori, un termen = un vers); - un efect deosebit al oralitățiiîl reprezintă repetiția; (!!) care dă impresia e a fi o trăsătură specifică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de obicei limbajul este simplu; - simetria se află secondată de mijloace demonstrative retorice;se utilizează mijloacele retorice ale convingerii și exaltării; - presupune un caracter de sublim sărbătoresc, de meditație avântată; - adeseori începe cu o invocație retorică. Se folosesc: 1. propoziții exclamative; 2. imperativul; 3. vocativul; 4. interjecții; 5. îndemnuri; 6. diferite formule de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică; după care, motivația concentrată a sentimentului de preamărire și adorație; de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cercetători ai ritmului prozei se mărginesc să studieze un aspect oarecum deosebit, "cadența", ritmul final al propozițiilor încetățenit în tradiția prozei oratorice latine, pentru care limba latină avea tipare exacte, cu nume specifice. "Cadența", mai ales în propozițiile interogative și exclamative, este în parte, și o chestiune de melodie. Cititorul englez modern sesizează cu greu tiparele meșteșugite ale cursului latin când sunt imitate în limba engleză, deoarece în engleză accentele nu sunt fixate cu aceeași rigiditate convențională ca vocalele lungi și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat să analizeze rolul intonației în versurile "melodice", cantabile. El arată, în mod convingător, cum lirica romantică rusă a folosit măsurile tripodice, diferite tipuri de intonație, cum ar fi propozițiile exclamative și cele interogative, precum și diferite modele sintactice, cum ar fi paralelismul; dar, după părerea noastră, el nu și-a demonstrat teza centrală, și anume forța intonației ca factor organizator al versului "melodic" *51. Ne putem îndoi de valabilitatea multor aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
plus față de mică enciclopedie din 1975. Acum Dragomirescu (1995, p. 212) înregistrează și termenul noemă, definit astfel: "figură care constă într-un enunț menit să comunice, datorită contextului sau situației, si o cugetare neexprimata de obicei sugerată și prin intonația exclamativa ori interogativa". Urmează exemplul din Quintilian (citat și de mine, fără ca eu să fi știut, în primă instanță, că se află și la Dragomirescu), după care specialistul român face și următoarele comentarii: Capacitatea de a comunica un sens neexprimat este
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie: ea implică o independență supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a optativului
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
încolți iar, insidioasă, o neliniște. Și-atunci, ca să-și risipească orice dubiu în legătură cu realitatea stării sale de libertate, apucă o piatră de pe marginea drumului și o repezi interogativ către becul felinarului ce străjuia șoseaua. Pocnetul resemnat al plexiglas-ului punctuă exclamativ concluzia ce se impunea: distrug cu impunitate, deci sunt liber de-adevăratelea! Pfui, bine mai e să-ți iasă pasența! Îl bântuiau încă imaginile neputinței umane înconjurate de aura splendorii artistice, așa cum îl întâmpinaseră ele în expoziția de fotografie a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
inaugurale, sunt se întărise de păzea! precum eu de însumi - și asta cu o naturalețe discutabilă, căci deja prin el simpla supraviețuire cerea novator garanția respectului. Ne-a fost oare înmânat, sau am subtilizat acel obiect insurecțional dătător de greutate exclamativă timidului sunt? Disputată de tenebrele începutului, mai fiecare respirare umană trebuie să fi fost sustrasă voiei întâmplării - desigur, însăși existența noastră în ceea ce are ea mai specific uman. Un fior plăcut izvorâ în mâna lui Bart din metalul prelucrat anume
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el..." (I.L. Caragiale) și se află într-o relație de interdependență cu funcția de comunicare. Alte caracteristici formale având rolul de a marca participarea afectivă a vorbitorului la enunț: persoana I a pronumelui personal și/ sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
adulație, peiorativă). Funcția conativă are ca marcatori gramaticali persoana a II-a (la pronume și la verb). Dintre moduri, imperativul reprezintă expresia gramaticală a funcției conative, iar dintre categoriile gramaticale ale substantivului se utilizează cazul vocativ. La nivelul discursului, intonația exclamativă/interogativă este specifică enunțurilor a căror funcție primordială este centrată pe receptor. Iată un exemplu oferit de DSL "Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?" (Mihaela Mancaș, în DSL, 2005: 225). Nevoia spirituală își găsește expresia proprie de la un individ la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
persoana a II-a a pronumelui personal și a verbului, de cazul vocativ al substantivului/ pronumelui personal și/ sau de utilizarea modului imperativ al verbului din limba română. Sunt utilizate mărcile suprasegmentale ale enunțului centrat pe receptor, dintre care intonația exclamativă/ interogativă (Privește-l! De ce nu îl vizitezi?). Aici intervin însă și alți factori decât aceia de natură fonetico-fonologică și gramaticală. Două sunt nivelurile la care funcția persuasivă poate fi activată: la nivelul conținutului semantic al mesajului și la nivel cognitiv
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă că este vorba de o „uimire exclamativă, admirativă”, deși este și aceasta, dar cu o anume măsură. Nu, este uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
context, el are alt înțeles, figurativ. Poezia contribuie foarte mult la exersarea și corectarea limbajului sub aspectul expresivității, pentru că poezia e recitata prin imitarea modelului oferit de educatoare. Nunțele de intonație sunt determinate și de tipul de comunicare: narativa, adresativă, exclamativa sau interogativa. în grădiniță, poeziile pot fi și material folosit pentru corectarea și exersarea pronunției, acestea fiind poeziile care conțin onomatopee, paronime, aliterații , ce constituie un material eficient pentru formarea auzului fonematic. Prin conținutul lor tematic foarte variat și bogat
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
că nu era vorba de nici o enigmă și că discuția era cu totul bleagă și răsuflată. Radu Vasile povestea, sfătos, cum e cu catolicismul, iar Cristoiu era în postura de Gâgă care articula, gângav, întrebări candide și propoziții scurte și exclamative. „Ia spuneți, domnu’ Radu Va sile, că dumneavostră sunteți catolic, cum e la catolici nu știu ce chestie?“ (Domnu’ Radu Vasile era pe rând, în gura lui Ion Cristoiu, „domnu’ prim-ministru“, dar și „un mare și talentat scriitor“.) Iar primministrul scriitordetalent
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
momentele și schițele, cât și comediile autorului. Două serii de clișee sunt puse în valoare, iar naratorul le subliniază prin accent ironic. Prima serie integrează sintagme precum „impresiile miri- fice”, „un potop de impresii și amintiri”, o colecție admi- rativ- exclamativă de locuri comune pe care le debitează conaționalii. Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a doua serie este mai interesantă pentru că privește un anumit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ironic. Prima serie integrează sintagme precum „impresiile miri- fice”, „un potop de impresii și amintiri”, o colecție admi- rativ- exclamativă de locuri comune pe care le debitează conaționalii. Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a doua serie este mai interesantă pentru că privește un anumit tip de literatură sentimentală a amintirilor privilegiind momentul regăsirii locului natal, implicit al copilăriei ca vârstă de aur. Doi „mari clasici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
registrul faptelor, al acțiu- nilor, iar dacă avem un erou al gândirii, confirmarea reven- dică o operă semnificativă. Eroii lui Caragiale își extrag legitimitatea numai la nivelul discursului care se trans- formă în gesticulația excesivă. În 1901, G. Ranetti califica exclamativ Momentele lui Caragiale : „Nu Momente, maestre, ci Monumente trebuia să-ți botezi admirabilul volum...”. Fraza se cuvine a fi citită cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că nu trebuie să invețe că și el avea note mici și uite ce a ajuns (www.hotnews.ro). D. una dintre funcțiile secundare cele mai importante îndeplinite de uite este aceea de reliefare (prezentator focalizant și intensificator). (a) Enunțurile exclamative cu uite adaugă textului un conținut afectiv suplimentar, dinamizând comunicarea: LDJ: Uite, mă, se vede că voi sînteți din zona asta! (CORV:100) B: Uite,vezi, uite! Chiar nu mi-am dat seama. Cu de toate am lucrat, da' uite
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
o singură componentă (simplă), iar din perspectiva funcțiilor comunicative îndeplinite, ca interjacție alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Baza de definiție utilizată este esențialmente pragmatică. Interjecția hai(de) poate constitui singură enunțuri exclamative (nestructurate)28 și nu constituie niciodată enunțuri interogative 29: Hai! Hai! Repede! Hai, hai! Nu te mai codi atîta! (C. Chiriță, Ciresarii) Contextual, interjecția hai(de) poate fi asociată sau (din ce în mai frecvent asimilată): 1) cu un imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
polisemantice. 20 Conferințe, discursuri parlamentare, academice, caracterizate prin maximă formalitate. 21 Pentru tratarea problemei pragmatizării, cf. Dostie 2004: 21 și urm. 22 Spre deosebire de haide, interjecție primară, familiară, a cărei valoare directivă este mult mai puternică. 23 Cf. DA: 39 "Formulă exclamativă prin care se atrage atenția asupra celor ce urmează a se spune. Uite ce-i treaba! Mai am o fetișoară nemăritată. BĂNUȚ, T.P., 159. Uite ce-i, domnișorule. Hm! Aș vrea să știu dacă ceasornicele mor ca și vietățile. SADOVEANU
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
spune, răspunde, vorbește"). Conversația este, prin urmare, o acțiune continuă de mobilizare (sau automobilizare) și demobilizare verbală a interlocutorilor. 27 Cf. GALR I: 667. 28 Vezi GALR I: 671−673 și GALR II: 30−31. 29 "Caracterul de "enunțuri esențial exclamative" al interjecțiilor este în general marcat în plan suprasegmental"(GALR II: 969) 30 În opinia Rodicăi Zafiu (2005) "Particula hai − rostită fără pauză, formând o unitate de grup fonetic cu verbul care îi urmează − a devenit în româna actuală vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
nominal care include un substantiv masiv sau abstract poate fi însoțit de articolul nehotărât sg. un/o, fie în prezența altor determinări, fie atunci când exprimă o valoare superlativă de tip cantitativ și/sau calificativ, în construcții cu o intonație specială, exclamativă (vezi și Dimitrescu [1954] 2002a: 83, despre structurile exclamative): Caut un zahăr mai fin [dar Caut zahăr] (ap. Avram [1986] 1997a: 107) Era o zăpadă ș-un geeer! ["foarte mari", calificare cantitativă; dar Era zăpadă și ger sau Era o
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
fi însoțit de articolul nehotărât sg. un/o, fie în prezența altor determinări, fie atunci când exprimă o valoare superlativă de tip cantitativ și/sau calificativ, în construcții cu o intonație specială, exclamativă (vezi și Dimitrescu [1954] 2002a: 83, despre structurile exclamative): Caut un zahăr mai fin [dar Caut zahăr] (ap. Avram [1986] 1997a: 107) Era o zăpadă ș-un geeer! ["foarte mari", calificare cantitativă; dar Era zăpadă și ger sau Era o zăpadă murdară și un ger usturător] (ap. Dascălu-Jinga 2001
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
90) Avea un curaj! ["foarte mare, excepțional", calificare cantitativă; dar Avea curaj sau Avea un curaj admirabil] (GALR I: 104). (e) La plural, grupul nominal alcătuit doar din substantiv, însoțit de niște, exprimă, de asemenea, o valoare superlativă, în construcțiile exclamative: Se aprovizionau, fără doar și poate, la niște prețuri...! ["foarte mari", calificare cantitativă] (CORV: 261 și în CLRA). (f) Absența articolului, la singular, se asociază cu interpretarea distributivă, în formule fracționare cu prepoziția pe (iar în notația cifrică, prin bară
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]