442 matches
-
tulbură profund viața religioasă și toată creștinătatea din Occident. Ordinele religioase fiind și ele împărțite, beneficiile au doi destinatari și fiecare demnitar se teme, bineînțeles, de victoria taberei adverse. Și de o parte și de alta se înmulțesc sentințele de excomunicare și de interdicție. În Franța, chiar în interiorul Universității din Paris, nu există o unanimitate în privința legitimității unuia sau altuia dintre papi. Doar Universitatea din Toulouse și din Orleans, ca și unele provincii ca Normandia și Provence sînt în întregime de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de fră-mîntare religioasă de la sfîrșitul Evului Mediu și în incapacitatea Bisericii de a-i găsi un răspuns. Ea își are rădăcinile în gîndirea lui Luther, care consideră că numai Dumnezeu asigură mîntuirea păcătoșilor, datorită credinței și nu faptelor lor. În ciuda excomunicării pontificale, Reforma cuprinde Germania și Europa de nord. Și alte mișcări reformatoare se manifestă acum, dintre care cea mai importantă este calvinismul. Centrul său de predilecție este Geneva, dar acesta este introdus și în Franța, în Ungaria și în Scoția
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sale. Exasperat de refuzul papei de a adera la sistemul blocadei continentale, el ocupă porturile statului pontifical în 1807, apoi, în anul următor, Roma. Neavînd de gînd să se încline în fața acestui nou Charlemagne, Pius al VII-lea răspunde prin excomunicare. Furios, Napoleon ordonă arestarea acestuia (1809). Adus la Fontainebleau, papa nu cedează nici amenințărilor, nici încercărilor împăratului de a-1 corupe. Pentru a ieși din impas și a reuși să-și impună hotărî-rile, Napoleon convoacă un sinod național la Notre-Dame
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ieși din impas și a reuși să-și impună hotărî-rile, Napoleon convoacă un sinod național la Notre-Dame din Paris (iunie-august 1811). Dar episcopii apără drepturile pontifului. Această luptă fără ieșire are consecințe cu atît mai numeroase cu cît bula de excomunicare se răspîndește. Pînă atunci devotați celui ce a realizat concordatul, catolicii încep de acum să plece urechea la propaganda regalistă. În Italia și în Belgia, preoții organizează o adevărată rezistență împotriva dominației franceze. Reprimarea acestora nu face decît să submineze
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
bisericii creș-tine, ca urmare a neînțelegerilor dintre centrele ecleziastice, Roma și Constantinopol, ruptură oficializată la 16 iulie 1054 prin depunerea pe altarul catedralei Sfînta Sofia din Constan-tinopol a bulei papale prin care era excomunicat patriarhul Mihail Cerulane, acesta reacționînd prin excomunicarea delegației papale. S-a produs, în acest mod, o sciziune care are urmări în comunicarea europeană pînă în epoca contemporană. În Occidentul european, cu centrul la Roma, creștinismul este reprezentat de biserica romano-catolică (< gr. katholikós "universal"), care se consideră succesoarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
să-l ajute pe Moise la rezolvarea problemelor din viața obștii (Numerii Il, 16-17) și devenise autoritatea supremă (spirituală, morală, social-administrativă) și Legea este enunțată și explicată așa cum hotărăște el. Cine nu ascultă este sancționat, în funcție de gravitatea abaterii: amenzi, bătăi, excomunicare din comunitatea sinagogică, până la uciderea cu pietre. Mântuitorul Iisus Hristos, în mustrarea pe care le-o face cărturarilor și fariseilor, arată câteva exemple de felul talmudic al interpretării Legii: „ Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce va jura pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Epifaniu ca o a doua căsătorie după o văduvie. Novațienii trebuiau să includă în noțiunea de adulter și cea de-a doua căsătorie după divorț: dacă Epifaniu nu o menționează în acest capitol, el face acest lucru pentru că consideră justificată excomunicarea lor din partea novațienilor. Afirmațiile generale ale lui Epifaniu în privința pocăinței totdeauna posibile ar putea, de aceea, să se aplice acestui caz numai dacă ar coincide cu o adevărată corectare, adică prin renunțarea la uniunea adulteră. Tocmai pentru că se joacă continuu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
prin renunțarea la uniunea adulteră. Tocmai pentru că se joacă continuu asupra ambiguității, se pierde din vedere acest aspect, și se confundă de către Epifaniu lucrurile pe care nu le vedem. Dat fiind faptul că numai acei digamoi, unde Epifaniu reproșează novațienilor excomunicarea, sunt recăsătoriții după o văduvie, există mari posibilități care merg în această direcție cu 50 de ani înainte de Conciliul din Niceea; acesta din urmă nu a voit să ceară din partea novațienilor restabilirea comuniunii cu divorțații recăsătoriți. În orice caz, numai
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
latura practică, de contribuție la construirea socialismului, pe care o vor duce sociologii, poate fi foarte mare"35. Aceste concluzii ale Argumentației lui Paul Stahl ridică pentru prima dată problema reintroducerii sociologiei ca știință a cercetării realității sociale, după ultima excomunicare, cea din 1959. Atunci nu doar Dimitrie Gusti fusese respins ca sociolog burghez idealist, ci sociologia, în ansamblul ei. Scrisorile din care am citat nu au avut un efect palpabil nici în cercurile de partid, nici la autoritățile culturale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
terenul a fost propagandistic pregătit, apoteoza declarării reabilitării sociologiei și a lui Dimitrie Gusti a survenit după Congresul al IX-lea din 1965, când la plenara mai sus amintită secretarul general nou ales a denunțat vechea politică a PMR pentru excomunicarea nejustificată a sociologiei. După acest moment politic n-au început însă demersuri administrative de punere în practică prin dispoziții ministeriale, cu numiri etc., ci tatonări, în primul rând la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din București. După mărturia lui H.H.
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
conflicte violente între unele dintre personajele reprezentative, ceea ce poate da impresia inexistenței unor legături anterioare profunde între ele. Aceste conflicte au luat chiar forme grave, la limita asasinatului moral, care, din perspectiva istoriei "grupului", pot fi considerate și forme de excomunicare. Ele erau legate de o presupusă sau reală "colaborare cu Securitatea", dar și de recunoașterea publică a meritelor (și ele presupuse sau reale) ale celor în cauză în desfășurarea evenimentelor de dinainte și de după 1989. Trebuie spus că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1978. Prima ediție fusese publicată în anii celui de-al doilea război mondial și fusese retrasă de pe piață, în 1949, după arestarea scriitorului. Indignat, Méliusz arăta că "teza lui Ion Lăncrăjan - revizionismul maghiar în România - este generalizatoare și aruncă o excomunicare totală asupra spiritualității din care fac parte, spiritualitatea maghiară din România socialistă, care și-a dovedit în decursul deceniilor caracterul ei umanist de înfrățire sinceră cu poporul român și spiritualitatea lui progresist revoluționară". Textul integral al scrisorii în Ibidem, ff
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
solidaritatea dintre popoarele român și chinez. Aceste legături au constituit un mare ajutor pentru China în amânarea dezbinării sovieto-chineze, pentru evitarea conflictelor militare între China și U.R.S.S. și respingerea implicării Organizației Tratatului de la Varșovia (O.T.V.) împotriva Chinei, negarea excomunicării Partidului Comunist Chinez din mișcarea internațională comunistă și muncitorească, prevenirea criticii programului Pekinului în domeniul nuclear, în normalizarea relațiilor chino-americane și pentru restaurarea drepturilor legitime ale Chinei la Națiunile Unite (O.N.U.). Aceste relații au constituit un ajutor pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Numai că Patriarh al Constantinopolului era Mihail Cerularie, om la fel de ambițios și inflexibil, care n-a vrut să stea de vorbă cu Humbert înainte de sinod. Încurajat de atitudinea înțelegătoare a împăratului, motivată politic, cardinalul Humbert a scris un libel de excomunicare, în limba latină, a patriarhului și a încă doi ierarhi greci, adversari ai Romei. În ziua de 16 iulie (1054), el a intrat în Sfânta Sofia, unde credincioșii ascultau liturghia, și a așezat pe Sfânta Masă din altar textul excomunicării
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
excomunicare, în limba latină, a patriarhului și a încă doi ierarhi greci, adversari ai Romei. În ziua de 16 iulie (1054), el a intrat în Sfânta Sofia, unde credincioșii ascultau liturghia, și a așezat pe Sfânta Masă din altar textul excomunicării, după care a părăsit biserica scuturându-și praful de pe încălțăminte și strigând: "Dumnezeu să vadă și să judece". Până pe 20 iulie, când a fost tradus textul în grecește, nimeni n-a știut despre ce este vorba. Când clerul și poporul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
pregătească o alianță îndreptată contra normanzilor, care tocmai ocupaseră italia meridională. Dar patriarhul bizantin Mihail cerularie s-a arătat destul de rezervat, refuzând orice concesie. Atunci, la 15 iulie 1054, legații Papei depun pe altarul din Sfânta Sofia o sentință de excomunicare a lui cerularie, acuzându-l de zece erezII, între altele de faptul de a fi retras filioque din crez și de a fi îngăduit căsătoria preoților. Situația tensionată dintre apus și răsărit s-a acutizat în 1204. Atunci, armatele cruciadei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
temniță grea pentru împotrivire față de bolșevism - din Banat până în Ucraina și din landul branderburgic până în Vorkuta sau Kamciatka -, tinerețele mele s-au obișnuit cu trista duplicitate a vieții de preot al Bisericii și colaborator al organelor de stat. Am acceptat excomunicarea fratelui meu, pr. Calciu-Dumitreasa. M-am scăldat în apele gri-unsuroase ale fățărniciei. Prin ploconeli și ospețe mănăstirești cu tovarășii din marea nomenclatură, am urcat nestingherit în ierarhie. România suferea de foame, iar eu uitam de votul sărăciei monahale, participând la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oprimă pe cel slab și de furturile comise de seniorii laici împotriva lor și a bunurilor lor, unii dintre ei hotărâse să se reunească în iunie 989 la Charroux, lîngă Poitiers, într-un conciliu care să-i pună sub amenințarea excomunicării pe toți cei care se fac vinovați de a fi lovit vreun cleric sau de a fi spoliat vreun țăran de bunurile sale. Această adunare, urmată de alte concilii, ținute la Puy, la Narbonne, apoi în întregul Occident, inaugura mișcarea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
străduindu-se să-și impună propria concepție asupra Imperiului Creștin și găsindu-și, întru apărarea cauzei, atît în Italia, cît și în Germania, aliați în principi, episcopi și chiar în orașele înseși. Prima fază a fost defavorabilă Împăratului. Amenințat cu excomunicarea de către Grigore, pentru a fi continuat după bunul plac să dispună de episcopatele vacante, el va riposta depunîndu-1 pe Papă printr-un conciliu de episcopi germani. Excomunicat, depus la rîndul său de către pontiful care decretează anularea jurămîntului de fidelitate pronunțat
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
conduce după bunul plac afacerile Imperiului. Legații săi în Germania îl impun pe candidatul său la tron: Otto IV de Braunschweig, împotriva lui Filip de Suabia, frate al împăratului defunct în 1201, iar apoi, după moartea celui din urmă și excomunicarea lui Otto, plecat, în 1209, să cucerească regatul Siciliei, pe tînărul Frederic Roger, ales ca rege al romanilor, apoi ridicat la rang imperial în 1215, sub numele de Frederic II. În tot acest timp, Inocențiu III s-a comportat ca
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să ducă un război sfînt în țară musulmană. În 1227, în clipa îmbarcării sale, la Brindisi, pentru cruciadă, lovit și de epidemia care-i decimează baronii, el își amînă, pur și simplu, plecarea, ceea ce-i aduce din partea lui Grigore IX excomunicarea. În anul următor, un cruciat exclus din Biserica lui Hristos se îmbarcă pentru Sf. Ioan din Acera unde, preferînd negocierea războiului, obține de la musulmanii din Egipt un tratat care recunoaște creștinilor posesiunea Ierusalimului și a Locurilor Sfinte. Cu Papalitatea, raporturile
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ofițerii. Rezistențele feudale sînt uneori foarte puternice. În timpul șederii lui Frederic în Orient, Grigore IX profită de această absență pentru a pune mîna pe regat. Dar la întoarcere, Împăratul îl recucerește și obține, prin tratatul de la San Germano (1230), ridicarea excomunicării sale. Lucrurile se deteriorează atunci cînd, dornic să-și asigure continuitatea între domeniile sale germanice și cele din Italia de Sud, Frederic II începe să pună orașele din nordul și centrul peninsulei sub autoritatea agenților săi. Din nou excomunicat de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un slujitor al lui Dumnezeu, garantând fidelitatea acestuia. Legislația Bisericii dorește să se asigure de acest lucru, fapt pentru care își manifestă atitudinea sa exigentă în cazul încălcării sigiliului. Codul afirmă clar: „confesorul care violează direct sigiliul sacramental cade în excomunicare latae sententiae, rezervată Scaunului Apostolic; în schimb, cine îl violează numai indirect să fie pedepsit în funcție de gravitatea delictului”. Dialogul dintre confesor și penitent își are și în acest caz rolul său. Cu cât acest dialog este mai prudent și mai
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îi este recomandată și lui tăcerea. În schimb, traducătorul sau alți interpreți, care sunt implicați în celebrarea sacramentală în mod direct, sunt chemați la păstrarea aceluiași sigiliu. Dacă nu respectă aceste condiții, sunt sancționați printr-o „pedeapsă justă, nefiind exclusă excomunicarea”. De aceea, aceeași prudență li se cere și lor. Există însă anumite cazuri particulare, cu un anumit grad de dificultate, în care confesorul nu reușește să vadă clar condițiile sau situația în care se află penitentul, având, astfel, anumite dubii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
datorită faptului că această dezlegare este rezervată doar anumitor foruri competente. Canoanele Codului vorbesc și de un aspect particular și delicat: de confesorul care își dezleagă complicele în cazul unui păcat împotriva poruncii a șasea din Decalog, așezându-l în excomunicarea latae sententiae. Există însă posibilitatea ca penitentul să nu fie conștient de acest lucru și să îi ceară confesorului, cu care este complice, dezlegarea sacramentală. În acest caz, confesorul are datoria de a-i explica penitentului, printr-un dialog, faptul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]