2,256 matches
-
filantrop, Sfanțul Ioan a realizat o consistentă și pilduitoare lucrare socială, prin ajutorarea văduvelor, săracilor, bolnavilor și tuturor celor care aveau nevoie de el. Cu alte cuvinte, Sfanțul Ioan rămâne un reper de seamă în istoria Bisericii nu numai că exeget ci și ca misionar și filantrop.
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
pentru că a fost unul dintre primii scriitori care au utilizat termenul θεοποιεῖν în context creștin 59. Contemporanul său mai bătrân, Clement din Alexandria, conferise deja termenului un înțeles creștin, dar se pare că Sfântul Ipolit nu cunoștea acest aspect. Ca exeget biblic și om al controverselor, grecii asiatici, Sfântul Iustin, Meliton de Sardes, Teofil al Antiohiei și, mai presus de toate, Sfântul Irineu au fost cei care l-au influențat cel mai mult. Într-adevăr, dacă există o conexiune între Sfântul
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
unei "bulla"( sigiliu imprimat în lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege”, indicând că era folosit pentru a sigila transporturi de grâu, vin sau alte bunuri trimise că taxa în secolele 8 sau 7 î.e.n. Exegeții biblici cred că Betleemul, aflat între dealurile țării Iudeei, este același cu biblicul Efrata(Gen. 35:16, Gen. 48:27, Rut 4:11 ) care înseamnă fertil, conform referinței existente în Cartea lui Mică: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
unui magistrat nevrednic, chiar folosind arme sau destituindu-l, dacă este necesar. Pe scurt, fără a fi un mare dogmatician, asemenea maestrului său, nici un geniu creator pe tărâm ecleziastic, Beza dispunea de calități care l-au făcut faimos ca umanist, exeget, orator și lider în chestiuni politice și religioase, calificându-l pentru a fi călăuza calviniștilor din întreaga Europă. În diversele dispute în care a fost implicat, Beza arăta deseori un exces de iritare și intoleranță, din cauza cărora au suferit mai
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
clasici. Seria analizelor filosofice ale acestei balade e inaugurată de un istoric francez (Jules Michelet) și finalizată de un istoric american (Ernest H. Lathan jr.). E lesne de constatat dâra lăsată de fiecare curent, modă sau etapă istorică în concepțiile exegeților, deoarece „fiecare generație își extrage înțelesurile după propria-i experiență de viață și de moarte”, după cum scria Petru Ursache referindu-se la comentatorii Mioriței. Seria polemică e inaugurată încă în 1854 de către francezul Jules Michelet, un apropiat al pașoptiștilor și
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
zona în care mila creștină a alungat teroarea ancestrală. Ele nu exprimă nici voința renunțării, nici beția neantului, nici adorația morții, ci exact contrariul lor, pentru că în ele se perpetuează memoria gesturilor originare de apărare a vieții” , este de părere exegetul. Adrian Fochi își conduce studiul "Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Maramureș. Miorița nu este un basm, ci un adevăr care se repetă cu fiecare generație.” Mai întâi George Coșbuc, la începutul secolului al XX-lea, apoi Ovidiu Bârlea ("Colindatul în Transilvania", 1969, p. 279.) , prin anii `60, dar și alți exegeți, au luat în calcul o analiză pornind de la coada textului, fiind de părere că un bocet după fecior s-ar fi transformat în testament și ulterior au fost adăugite diferite pretexte pentru moartea lui. În variantele nord-transilvănene, cel mai uzitat
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
antice poartă inscripția «după Marcu». Ea este astfel o scriere pseudonimă. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate. Faptul că evanghelia după Marcu este cea mai veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic) și Peter
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic) și Peter Dschulnigg (catolic) datează textul evangheliei în timpul marii revolte a evreilor, adică la scurt timp înaintea anului 70. Profesorul Martin Hengel (evanghelic) a datat textul în anul 69. a fost scrisă în opinia exegetului american Brown
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic) și Peter Dschulnigg (catolic) datează textul evangheliei în timpul marii revolte a evreilor, adică la scurt timp înaintea anului 70. Profesorul Martin Hengel (evanghelic) a datat textul în anul 69. a fost scrisă în opinia exegetului american Brown între anii 68 și 73, iar în opinia lui Harris a fost scrisă între anii 65 și 70. Comparând datele probabile ale scrierii ei cu datele probabile ale scrierii celorlalte evanghelii canonice, rezultă că Evanghelia după Marcu a
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
scoarța crăpată/ ca un chec/ pudrat cu vanilii/ și scorțișoară străveche (mesteacănul). Din același univers mărunt și delicat (domestic) se reliefează imaginile unor ființe din lumea necuvântătoarelor. Trecerea dramatică a vremii, dureroasa lecție a renunțării, ce-l are ca întâi exeget pe Eclesiast, prilejuiește poetei scrierea unuia dintre cele mai tulburătoare poeme: vine o vreme când câmpia/ nu te mai ia în brațele ei/ șerpi otrăvitori pletele tale/ pietre de mare sângerându-ți călcâiele/ nu mai ai pat/ nu mai ai
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
și alte elemente. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: "Cuvente den bătrâni" și "Etymologicum Magnum Romaniae". A editat, de asemenea, "Psaltirea lui Coresi" din 1577, publicând-o în 1881. Prin lucrarea sa "Cuvente den bătrâni" (1878-1879) a fost primul exeget al literaturii apocrife din România. În această operă cu un titlul arhaic, apărută în 2 volume, a publicat o serie de documente și de studii de o mare valoare. Volumul I se intitulează "Limba română vorbită între 1550-1600". Din acest
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
nu a scris nici un vers cu temă religioasă. Mitologia trezea în el o mare emoție estetică și se identifica în totalitate cu unele mituri, precum cel al lui Apollo și Daphne. După cum notează Margot Arce Blanco, unul dintre principalii săi exegeți, temele sale favorite sunt sentimentul absenței, conflictul dintre rațiune și pasiune, trecerea timpului și cântul unei Naturi idilice, care servește de contrast pentru sentimentele dureroase ale poetului. Garcilaso crede într-o lume transcendentală, care nu este cea religioasă creștină, ci
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
când accesul la aparatura de copiere era restricționat în România, Mircea Handoca a copiat manual o cantitate mare din scrierile inedite ale lui Mircea Eliade, readucând în circulație opera savantului român. Criticul Teodor Vârgolici îl considera pe Handoca un „eminent exeget și editor al operei lui Mircea Eliade”, lăudându-i activitatea laborioasă de editare a operelor fundamentale ale lui Mirea Eliade. „De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu pasiune, deplină competență și impresionante eforturi, misiunii de a-l integra
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
deopotrivă unele de altele, și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună” (I Cor. 12, 25-26). Cine-l trece cu vederea sau îl disprețuiește pe fratele său, pe sine însuși se nedreptățește. Cum este posibil? Ne învață unul din exegeții de vârf ai Patristicii, și anume Sfântul cu gură de aur: „Apoi, tu singur ai suferit o vătămare nu mică. Că acela care nu-l împărtășește pe cel sărac cu câte ceva, se duce în gheenă, dar oare cel ce-l
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Antonella Calzolari. În luna iunie 2009, invitat de directoarea Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistica din Veneția (Casă Iorga), Monica Joița, a participat la lansarea antologiei poetice bilingve Gellu Naum "A cincea esență. La quinta essenza" în calitate de traducător și exeget al operei marelui suprarealist român, ocazie cu care i s-a conferit la sediul Primăriei medalia orașului Veneția pentru promovarea relațiilor culturale și de prietenie româno-italiene. Au intervenit prof.univ. Silvana Tamiozzo și criticul Nicola Cecconi. De la Veneția și-a continuat
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
după răspândit până departe. Pentru cei ascunse, noi nu urmărim decât pur mulțime și m-am trezit la casa marelui ca re l e -au pa rcu rs i n teg ra l și simplu interesul nostru național, Will”. (specialiștii, exegeții, comparatiștii) snici una din ele nu ne-o poate lua în Exemplele f i ind admirabi l a impus ideea unui Eminescu unicat și nume de rău”. invocate când discută despre pe tărâmul atât de labil, adesea Vorba lui Că
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Aaron Emmerich Salomon Gumperz (în ) (n. 10 decembrie 1723, Berlin - d. 3 sau 10 aprilie, 1769 Hamburg) a fost un învățat, exeget și medic evreu german. Prin prisma istoriei, el a fost unul dintre prevestitorii mișcării ideologice iluministe evreiești Haskalá, unul dintre „maskilim mukdamim” (maskilim timpurii), adică acei învățați evrei din spațiul germanofon și est-european care au izbutit să dobândească o cultură
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
si detasare, în care se fac câteva comentarii critice demne de a fi reținute. [București], 25 iulie 1972 Dragă domnule Micu, Poate că rândurile de față au să ți se pară deplasate, dar te prețuiesc prea mult, ca pe un exeget eminamente prob și serios, de o deosebită finețe disociativă în actul percepției critice, pentru a nu-ți comunica unele nedumeriri ale mele, în legătură cu recenta dumitale carte despre Arghezi 1. Desigur, mai legitim ar fi fost să scriu un articol. Din
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
Alexandru Vlahuță au fost transcrise, adnotate si publicate de istoricii si cercetătorii literari I.E. Torouțiu 1, Al. Bojin 2, I. Cremer 3, M. Nanu4 si de Valeriu Râpeanu 5, care este, în acelasi timp, si cel mai experimentat biograf si exeget al autorului romanului Dan. Întâmplarea, desigur, fericită m-a surprins, recent, prin descoperirea unei epistole, necunoscute până acum, trimisă poetului si eseistului Nichifor Crainic (n. 1889 - m. 1972), care, în timpul întâiului cataclism mondial, se afla la Iasi, ca o bună
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
a întâlnit în cele din urmă cu Nabokov la o petrecere din New York. Nabokov l-a respins ca fiind agent sovietic și, probabil, l-a folosit ca sursă de inspirație pentru nuvela "Double Talk". Atitudinea lui Nabokov este respinsă de către exegeții săi: Vladimir E. Alexandrov vorbește de „suspiciunile nejustificate ale lui Nabokov, inclusiv ignorarea lui Marc Slonim”; Brian Boyd notează, de asemenea, că Slonim „a fost de fapt ferm împotriva lui Stalin și a sistemului sovietic”. Înainte de 1950, Slonim a fost
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
literară a universitarului de la Facultatea de Filologie a Universității din București a fost restituită 2, cu rigoare, în ultimul timp, după ce i s-a elaborat o bibliografie completă a ceea ce a scris și a publicat cel mai însemnat biograf și exeget al poetei Elena Văcărescu 3. Profesorul Ion Stăvăruș știa multă carte, era temeinic informat și poseda o enormă sumă de lecturi din literatura română și universală. Explica și comenta epoci și opere literare cu o rară distincție intelectuală, cu o
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
semiton discordant... Muzica interioară a textului, care izvorăște în egală măsură din „tonul elegiac al povestirilor tatălui”, cât și din tăcerile de sfinx ale mamei, îmbinarea acestor două voci generând întreagă textura melodică a cărții. Deși nu am , ca alți exegeți, curajul să plasez romanul lui I. Lazu într-o ierarhie temporală sau axiologică (când cunosc atâția alți prozatori de primă mână/mărime), voi îndrăzni să afirm totuși -și nu doar în ordinea de idei sentimentală! - că Veneticii sunt un roman
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
obârșiei baladei populare Miorița s-a dovedit a fi foarte mare. Abordările pe această temă au fost marcate, în mod aproape exclusiv, de o doză substanțială de subiectivism, partinism și patriotism local. Argumentele cele mai solide au pălit în ochii exegeților, dacă acestea vizau o obârșie diferită decât cea a propriului ținut natal. La început, Vasile Alecsandri (născut la Bacău) avea toate motivele să creadă și să susțină că balada Miorița provine din Munții Vrancei, devreme ce amicul său, Alecu Russo
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Mioriței, le-am cules din gura unui baciu, anume Udrea, de la stâna de pe muntele Ceahlău ... la anul 1842 ... ”. Nu voia astfel decât să apropie obârșia Mioriței de regiunea sa natală - un sindrom al paternității de care vor suferi aproape toți exegeții. Istoricul A.D. Xenopol (1847-1920) indică Moldova drept loc de obârșie a Mioriței, iar Gheorghe Maior propune loc de baștină al baladei zona Oituz, la nord de Munții Vrancei. Fidel susținător al primei teorii alecsandriene, Ovid Densușianu (1922) pledează pentru originea
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]