2,253 matches
-
tinerețe din satul spre care acum se întorcea "liniștit, nepăsător și senin la față", fără a privi în urmă. Destinul pedepsitor se împlinise. Celelalte scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete producții moarte. Ele interesează azi exegetul numai pentru contemplarea frecvenței motivului junimist (sau numai eminescian) al păturii superpuse în opera lui Slavici. Eșecul trebuie căutat în strădania de a înfățișa - din interior! - oameni și medii nefamiliare scriitorului. Satira e tezistă afară din cale, iar caricatura lumii
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
ce-și împrumută gingășia și sagacitatea de la Cameron Diaz - îl preferă suzeranului ridicol pe căpcăunul drăgălaș, care-și recapătă încrederea în sine și-și va afla fericirea în brațele dragoniței îmblînzite prin iubire. Deviațiile de la morfologia bătută-n cuie de exegeții genului sînt de tot hazul, făcînd memorabilă această călătorie pe aripile fanteziei. Una dintre virtuțile ascunse ale fermecatei brățări, arheologică relicvă, care constituie mobilul confruntărilor de forțe scenarizate și regizate de același Stephen Sommers este călătoria virtuală, deocamdată frustrant de
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
ascuns, al aceluia care privește totul din cabinet, i-a denunțat pe artiști ca fiind... debutanți. în viziunea acestui Ortega y Gasset de pe malul Săsarului, debutant are semnificația de... amator, pentru că altfel nu se explică înțelesul peiorativ cu care inocentul exeget și-a înzestrat, fără nici o precauție, conceptul. în ceea ce privește această problemă, virginul hermeneut poate dormita liniștit mai departe: în principiu, cuvîntul debutant se referă la cineva care este la începutul activității sau al carierei, adică la cineva foarte tînăr, și acest
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
lui Horațiu Rădulescu un caracter quasiexotic, în egală măsură atemporal și permanent actual. Zilele trecute, Societatea de Muzică Contemporană din Lausanne, din Elveția, i-a dedicat un întreg concert; momentul a fost prefațat de cuvântul unuia dintre cei mai erudiți exegeți în domeniul creației contemporane, publicistul Harry Halbreich, colaborator permanent al celebrei publicații pariziene "Le Monde de la Musique"; concertul a fost preluat de Radio Suisse Romande, programul Espace 2, și a cuprins, de asemenea, un extins cuvânt al artistului. Concertul s-
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
dar care mă ignoră sub adevărata mea identitate. De ce? Răspund: iarăși mister!' . Misterul' se dezleagă și aci, nu tocmai dificultuos. Nu ni se pare că "strălucitele spirite' menționate îl "ignoră' pe dl Alexandru George, ci doar că procedează precum nenumărați exegeți din lume, aplicîndu-se asupra unor anume producții, cele de care pot dispune sau îi interesează, dibuind generalitatea pas cu pas, intuind-o și altminteri decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber cugetător. Gestul lui Galaction e o nevoie de a se spovedi, mărturisindu-se. Dar cui? Lui Traian Săvulescu în locul unui exeget biblic? Ce folos putea avea o asemenea automărturisire patetică? Firește, nici una, dacă nu cumva voia, prin acest memoriu, să probeze că e activ ca academician. Și a avut grijă să transcrie textul - să-i spun memoriul? - în jurnal și am
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
de ascensiune, cu reveniri, cu repetări, cu reconsiderări. Și, din toate acestea, mă străduiesc azi să tai, pentru dvs., poteca de munte, proprie să te conducă sus, pe vîrful fericit, încununat cu slava Taborului)". Și urmează relatarea, cu referire la exegeți cunoscuți și cu aprecieri personale ca aceea că "diftonul Luca" scriindu-și amintirile proprii, devenite Evanghelie, nu avea cunoștință de epistolele lui Pavel, îi releva unele contradicții ale acestui text-mărturisire, notează, nu fără surprindere, că știința exegetică biblică a întîrziat
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
regăsi pe Macedonski, ci prin încercările de a-l reduce la un specific, de a-l "asedia" în particularitățile personalității lui sinuoase și derutante de atîtea ori. Să vedem în ce măsură izbutește a-l fixa în acest chip intrinsec ultimul său exeget. Cu o bună intuiție, Nicolae Oprea stabilește drept bază a cercetării d-sale biografia romantică a poetului. Datele ei divulgă un romantism funciar, cheie a tot ceea ce urma a face autorul Nopții de decembrie. Originea aristocratică și climatul familial elevat
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
parnasian), altele acutizîndu-l (naturalismul). Fără a aduce o perspectivă subliniat nouă asupra lui Macedonski, scrierea lui Nicolae Oprea reia datele cunoscute într-un conspect inteligent și nuanțat, pe urmele, în primul rînd, ale lui Adrian Marino, dar și ale altor exegeți ai poetului. Tonul este perfect echilibrat, salubru, evitîndu-se orice partizanat, orice exagerare "favorabilă". Dosarul macedonskian apare scos de sub incidențele umorale, adus în fața instanței acelei transcendențe laice care este istoria literară. Această rememorare a autorului Nopții de mai reprezintă un gest
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
român?" pledează, fără echivoc, în sensul criticii acerbe pe care Cioran o face, în Schimbarea la față a României, etniei noastre "păcătoase". Chiar dacă în volumul publicat de noi la Editura Junimea din Iași, anul trecut și intitulat Emil Cioran, un exeget liric al Căderii enunțam, în legătură cu această problemă, un punct de vedere sensibil diferit de acela exprimat în cartea lui Ion Vartic, recunoaștem totuși justețea celor mai multe dintre observațiile critice făcute de acesta. Astfel, spusa cronicarului Miron Costin în privința înțelepciunii resemnării noastre
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
lectura literală a unor cărți care par extrem de opace, de ermetice, dacă le privim din interiorul fenomenului literar. Îndată ce ieșim din cercul deja strîmt al literaturii, ca tărîm al esteticului, lucrurile se schimbă radical, multe texte inanalizabile cad la picioarele exegetului dezlănțuit. Cam aceasta ar fi lecția pe care o aflăm din cartea Simonei Popescu: dacă poeții coboară în stradă, în realitate, sau în suprarealitate, criticii ar trebui să-i urmeze... Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre realism și Gellu Naum, Editura
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
Pillat într-o nouă lectură critică, Al. Cistelecan își ia o seamă de măsuri de prevedere, de-o ironică transparență, care vorbesc ele însele despre o mentalitate și un stil cu conotații vădit novatoare. În plină eclatanță a postmodernismului, recunoaște exegetul, a-l citi pe acest poet "e ceva negreșit și de îndată degradant" (acest "negreșit", acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
comandată) a poetului vine să umple și să susțină acest cadru ideologic și simbolic, ori dimpotrivă, îl contrastează". O "curiozitate" oarecum retorică, deoarece planul de acțiune e prestabilit, vizînd demolarea "stereotipiei interpretative" bazate pe teluric. Cele mai interesante eforturi ale exegetului de a-și valida opinia sînt cele ce rezultă dintr-un pariu cu straturile adînci ale operei, prin înlăturarea benevolă a "argumentelor" care i se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor de natură ideologic-programatică, ce ar altera
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
lui Patrice de La Tour du Pin". Compensația unor asemenea gratificații ultramărinimoase ce pot decepționa vine sub forma unor rezerve ivite acolo unde te-ai aștepta mai puțin, în planul unor valori în genere însoțite de elogii. Apărînd drept capricioasă, libertatea exegetului nu e mai puțin interesantă la rubrica obiecțiilor: "Îi obiectez însă (lui Mircea Nedelciu) că doftoricește cu antibiotice răceli benigne, că trage cu tunurile artileriei grele în obiective mărunte, că bombardează din avion sărmane șubrede căsuțe. Se cuvenea să se
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
aceea, în 1932, în ale sale vestite Mărturisiri și a repudiat ferm creația sa dintîi, cea parnasiano-simbolistă. Dar în 1944, cînd și-a adunat, în ediție definitivă, lirica, a recuperat-o, publicînd-o și pe cea de început. Mărturisesc că, deși exeget, din perspectivă critică, a curentelor noastre de idei tradiționalist - autohtoniste, îmi place mult poezia chtonică a lui Pillat. Aceasta nu înseamnă că trebuie ignorată opera sa din prima și a treia sa vîrstă lirică. De altfel, recent, un foarte dotat
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
a făcut câteva vizite de documentare la Cortland și în împrejurimi, iar în 1925 a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo justificare, raportată la opera ficțională? Răspunsul autorului este afirmativ. În primul rând, ea vine în sprijinul exegeților lui Dreiser, care au căutat să determine în ce măsură romanul este o transcriere a documentelor originare și în ce măsură este creația autorului. Or, lipsa unei relatări exacte a ceea ce s-a întâmplat în 1906-1908 a zădărnicit eforturile acestora. În al doilea rând
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
Astfel încît în acest spațiu geografic s-ar cuprinde Slovacia (dar nu și Cehia), Ungaria, România, fosta Iugoslavie, Albania, Bulgaria, Grecia și Turcia europeană. În acest fel zona Europei de Sud-Est e atotcuprinzătoare, Balcanii fiind, aici, numai o subregiune. Dar exegeții germani deși includ Ungaria în Europa de Sud-Est, o omit din Balcani, deși, uneori, e însoțită de calificative care o fixează aici. Alți geografi propun ca în Balcani să fie considerate a fi numai trei țări: Albania, Bulgaria, Iugoslavia, excluzînd
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget literar: optînd pentru ironia implicată, care e mai puțin malițioasă pentru că se răsfrînge și asupra subiectului, ca auto-ironie, criticul își stabilește de fapt repere axiologice, calculează un fel de rază de bătaie a judecăților sale. Rezultatul: Trilling nu e un
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
cu tot cu ceea ce Michel Foucault va numi, mai tîrziu, "rețeaua de formule discursive". Pretenția lui Franzos de a practica o poetică a "tipurilor" în descendența lui Goethe nu constituie, în consecință, decît o infatuată iluzie. Acele "constructe" ideatice, de care vorbesc exegeții săi, teze pe care se mulțumește să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im Kopf", "imagini înrădăcinate" în creier, ce preced percepția directă a realității și o influențează pînă la manipulare. Cu atît mai mult
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
unui regim politic aberant, autorul își extinde negația într-un mod indeterminabil. Revoltă istorică se transformă cu ușurință într-una metafizica." Regăsim, de asemenea, în comentariile critice de data recentă ale lui Gheorghe Grigurcu beatitudinea pe care i-o provoacă exegetului poezia bună. Criticul nu citește pur și simplu poezia, ci o rescrie, reconstituind actul creației. Chiar și atunci când procesul de producere a poeziei este extrem de complicat, ca în cazul creației lui Mihai Ursachi, critică de identificare profesata de Gheorghe Grigurcu
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
de măreția emblematică a personalității părintelui ei, Lidia Ionescu Stăniloae nu poate trece cu vederea lucrarea Răului (p. 367) ce s-a manifestat aproape permanent și chiar postum față de familia Stăniloae. Aproape polemică cu o anume cabală fariseică, cu închipuiți exegeți religioși sau mireni, autoarea este drastică privind tentativele piraterești de presă sau de editură (p. 392), cu fel de fel de interviuri confecționate sau istorioare apocrife, veștejind cu severitate gestul unui "discipol" ce a ținut cu orice preț să-l
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
Hamlet, în adîncimile subteranei s-ar alinia Raskolnikov, Ippolit Terentiev, Stavroghin, Versilov și Ivan Karamazov. La prima vedere am fi tentați să credem că acestora din urmă li se acordă cu precădere atenție în studiul de față; în realitate însă, exegetul se concentrează mai ales asupra zonelor de glisaj, asupra subtilelor și complicatelor procese de dedublare: Fiecare demon este totodată la Dostoievski, jumătatea principală sau secundară a altcuiva. Fiecăruia i se înfățișează o parte a sufletului propriu sub chipul exteriorizat, obiectivat
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
C. Rogozanu Literatura este forma edulcorată a confesiunii în opinia lui Pierre Drieu La Rochelle; în cazul textelor sale, afirmația este destul de aproape de adevăr - o spun majoritatea exegeților. Din fericire, nu tot ce declară autorul trebuie să fie neapărat adevărat. Romanul recent tradus la Univers sprijină această ultimă afirmație; o lectură curățată de excesul de informație biografică, exces frecvent dacă e vorba despre Drieu La Rochelle, nu poate
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
pentru mult timp atenția comentatorilor. Publicarea în 1992 a unei părți incendiare (tocmai pentru că tratează perioada în cauză - anii '40) din Jurnal a resuscitat conflictul pe care lumea începuse să-l depășească. Blestemul lui Drieu La Rochelle a devenit blestemul exegeților săi care, nici pînă acum, nu pot scăpa de complexul biografic. Culmea este că, în opinia mea, tocmai acest complex a ridicat artificial valoarea literaturii francezului, destul de șubredă, în ciuda "stilului", și a scăzut din valoarea textelor cu componentă documentară reală
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]