767 matches
-
motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul de „introducere”, utilizat deja pentru opere analoage din filosofia păgână, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par, oricum, să fie apropiate de cele ale școlii antiohiene pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Cine a fost acest Adrian, așa cum am spus, nu se știe. Fotie (Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie sau alta, ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atât exegeza adevărată cât educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Esihie preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sunt reduse, în cazul lui Origen, și întâlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gândim că acest comentariu al lui Esihie este destinat liturghiei. Oricum, comentariul poate fi completat într-o fază ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale cărților profeților: a comentat Isaia, Daniel, Iezechiel și cei doisprezece Profeți Minori. S-au păstrat Comentariul la Isaia și scolii la celelalte comentarii în manuscrisele catenare (mai numeroase scoliile la Comentariul la Profeții Minori). Titlul prologului la întreaga operă exegetică a lui Esihie dedicată profeților, în ansamblul său, este interesant pentru că ne informează în privința modului cum lucra autorul: Împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în privința modului cum lucra autorul: Împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile pasaje. Titlul pare oarecum neobișnuit (ca, de altfel, și metoda exegetică pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Esihie, altfel decât este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe marginea textului existau glose explicative pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 83-86; Th. Zahn, Der Exeget Ammonius und andere Ammonii, ZKG 38 (1920) 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al cincilea la secolul al șaselea, activitatea exegetică slăbește și mai mult și crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți mai sus. Dovada epuizării exegezei originale este apariția unui gen literar care, pe de o parte, ar trebui să fie cât mai funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la așa-zisele „catene” despre care am vorbit deja de câteva ori: acest termen este traducerea echivalentului grecesc prin care este vizualizată (dacă se poate spune așa) structura unui anume tip de comentariu, bazat exclusiv pe o serie de pericope exegetice de proveniență diversă, înșirate una după alta ca să formeze un fel de lanț, o catenă. Autorul unor astfel de catene (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cel mai cunoscut tip de catenă este cel care are în centrul foii pericopa biblică, scrisă astfel încât să iasă în evidență și să fie lipită de marginea internă, în timp ce în jurul ei sunt dispuse pe trei margini exterioare extrasele cu conținut exegetic. Genul catenelor se impune la începutul secolului al șaselea și apoi îl întâlnim în întreaga epocă bizantină. Chiar dacă e limpede că e lipsit de o originalitate intrinsecă, a avut însă o anumită funcție pentru că prin intermediul catenelor s-au salvat, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în repertoriile specifice. Se bucură de un succes tot mai mare mai degrabă o altă formă literară care era practicată deja de multă vreme, aceea a „Întrebărilor și a Răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămâne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o Metafrază a unor versuri de Homer din care nu s-a păstrat nimic și un Encomion al împăratului Anastasius; i-ar fi fost atribuite lui Procopios și alte opere, însă nu sunt autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 Catena în Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catene cfr. G. Karo - I. Lietzmann, Catenarum Graecarum Catalogus, Göttingen, 1902; o privire generală în O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 84-91; pentru Epistole cf. Epistolographi Graeci, Didot, Paris, 1873 (R.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lumea pe care a descris-o în opera sa. Însă nici numele de Cosma și nici supranumele „Indicopleuste” n-au figurat în texte încă de la început: acestea apar abia în secolele al zecelea și al unsprezecelea în manuscrisele cu catene exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, codex 36), însă nu mai cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul însuși nu-și menționează
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
partea de jos și de bolta cerească în partea de sus; deasupra este împărăția cerurilor, indestructibilă și eternă. Această doctrină a celor două condiții pe care ne-o prezintă Cosma aici s-ar părea că e derivată din tezele școlii exegetice din Antiohia și, mai precis, din tezele școlii nestoriene de la Nisibi, contemporană cu scriitorul nostru. După ce a așezat astfel lucrurile în univers, Dumnezeu s-a apucat să-l facă pe om care urma să treacă de la o catastază la alta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trece apoi la partea artistică a manifestării. O „folchistă” interpretează - palatalizând jenant - câteva poeme sau un fragment de proză sau piesă, după caz, dar înainte de toate ține să ne spună ce crede ea despre carte și autor. Din micul poem exegetic, rostit cu o voce caldă și bine exersată, înțelegem că interpreta s-a întâlnit cu autorul pe aceleași coordonate spirituale, iar cartea din care interpretează este una de căpătâi în biografia sa artistică. Alteori, la acest tip de lansări sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
peste lumina acestei cărți, peste delicatețea acestei construcții frumoase. Acest colos de idei și gânduri despre noi toți. Vreau să spun că, cu aceleași sentimente, cu aceleași emoții, am coborât în galeriile de interior și de fond ale acestui edificiu exegetic. Deci, ca cititor, eu cred că minunea s-a întâmplat. S-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple de câteva secole la noi în Basarabia... M-am bucurat că la zidirea acestei cărți au lucrat acești 9 meșteri mari (care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
infuzia lirică”. G. pledează, pe urmele lui E. Lovinescu, pentru critica „spontană”, întemeiată pe intuiție și spirit simpatetic. Fără a le respinge cu totul, criticul nu agreează excesul de pozitivism al metodelor critice mai noi, care amenință să atragă actul exegetic în capcana sterilității, îndepărtându-l de obiectul său, și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o unui proces de depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
este Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), o analiză detașată și documentată a scrierilor politice în limba română ale lui Emil Cioran, cu accent pe cartea acestuia din 1936. Avansând în cercuri concentrice și combinând demersul exegetic cu patosul arhivistic, cercetătoarea realizează o atentă încadrare a gândirii cioraniene în climatul epocii, prin identificări și delimitări succesive în raport cu sursele politice și filosofice, cu mișcarea legionară, cu ideologia criterionistă ș.a. Sunt evitate atât cazuistica frivolă, cât și tonul justițiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
estetici căreia îi aparține, că în republica literelor intră și rămân doar cei care merită. Este suprema 4 lecție etică și estetică ce ne-a fost oferită de generația a treia postmaioresciană. Existența și activitatea acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite sa născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
linia estetică inaugurată de Maiorescu. Lovinescu observă cu îndreptățire că ea „s-a născut estetică, cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dânsul exegetic. Numai evenimentele literare din urmă le-au trezit, într-o măsură oarecare, o conștiință maioresciană, simțul solidarității spirituale și nevoia apărării poziției lui care e și a lor”3. Cea de-a treia generație post-maioresciană intră efectiv în arena critică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
trăite în preajma autorului Versificației moderne...”2. Hotărât lucru, Vladimir Streinu își așteaptă încă monografistul! X Vladimir Streinu a fost poet de vocație. O probează convingător unicul său volum, Ritm imanent. A comentat cu pertinență operele scriitorilor clasici, propunând adesea unghiuri exegetice inedite. O demonstrează studiile sale solide despre câțiva reprezentanți străluciți ai epocii de aur a literaturii române. A analizat cu promptitudine și aplicație, cu senină comprehensiune și detașare lucidă cărțile contemporanilor săi, lăsând pagini ce rezistă la uzura timpului. A
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sunt repede depășite și exegeza înaintează energic spre miezul incandescent al operei. După minuțioase analize, după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și judecăți sceptic-relativiste, după acumulări exegetice lente, născute din confruntarea cu un uriaș al literaturii, Vladimir Streinu a putut scrie înseninat și satisfăcut: „Mare între cei mari, Tudor Arghezi n-a fost niciodată o măgură de Bărăgan. El s-a ridicat încă de copil de lângă Eminescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
la Vladimir Streinu o implicită dar și o explicită aspirație spre sinteză, o vocație constructivă pe spații ample, o tentativă perpetuă de definire riguroasă a reliefului literar. Istoria și critica literară încetează astfel a mai fi fațetele distincte ale manifestării exegetice a uneia și aceleiași personalități, fuzionând într-un tot armonic. Dezideratul călinescian al istoriei literare ca știință inefabilă și sinteză epică se împlinește, între alții, prin Vladimir Streinu, promotor strălucit al criticii estetice, căutător fervent al unicității operei de artă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, Mateiu I. Caragiale, dar și pe aceea a mult mai tinerilor confrați Marin Sorescu, Nicolae Labiș, Ștefan Aug. Doinaș, Ioan Alexandru, Marin Preda, Ion Lăncrănjan, Dumitru Radu Popescu. Am spune că este exemplară această generoasă cuprindere exegetică ce nu exclude aproape nici un nume de referință din câmpul percepției critice. Vladimir Streinu este fundamental un spirit „transparent”, în sens maiorescian, receptiv la varii modalități creatoare, la varii cristalizări literare, expresiv-stilistice și ideatice. Criticul tinde spre o cuprindere din ce în ce mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
25 cercetarea asupra tuturor scriitorilor importanți din secolul al XIX-lea. Din păcate, proiectul nu s-a realizat. Satisfacția lectorului de astăzi e de a parcurge aceste studii substanțiale și pătrunzătoare, care au avut în epocă, în convergență cu eforturile exegetice ale confraților de generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
atenție nu doar creația eminesciană ci și modul în care este prezentat poetul în scrieri critice, în evocări și biografii. Ocaziile îi sunt oferite, între altele, de apariția romanelor lovinesciene Mite și Bălăuca, a biografiei călinesciene și a amplului studiu exegetic Opera lui Mihai Eminescu, din care apăruseră primele trei volume. Spirit funciar obiectiv, Streinu îi semnalează mentorului sburătorist deficiențele cărților, care rezistă doar fragmentar la o analiză riguroasă, acestea conținând „nedezmințite frumuseți episodice”. E. Lovinescu se relevă ca un fin
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. 1 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 21 2 idem, p. 22 45 O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și puterea de a impune această creație unică în conștiința contemporanilor. Travaliul exegetic al lui Vladimir Streinu trebuie privit permanent în corelație
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
p. 22 45 O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și puterea de a impune această creație unică în conștiința contemporanilor. Travaliul exegetic al lui Vladimir Streinu trebuie privit permanent în corelație cu cel al confraților de generație, dintre care - se știe - unii au merite superioare în comentarea și susținerea axiologică a creației autorului Cuvintelor potrivite. Genialul poet propune - în viziunea lui Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]