320 matches
-
într-unul dintre sensurile ei consacrate în filosofia științei, și anume, acela de caz exemplar. Cred că în etica mediului putem identifica mai multe asemenea cazuri exemplare de agregate teoretice care au determinat coeziuni specifice la nivelul comunității științifice. Aceste exemplarități nu sunt neapărat lucrări propriu-zise ale unui anumit autor, ci și contribuții simultane ale mai multor autori, dar, în toate cazurile, ele inițiază o direcție de abordare a domeniului și fixează cadrele conceptuale în care sunt formulate întrebările și se
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
abstracțiune care în poeziile lui ne deschide așa de des orizontul fără margini al gândirii omenești". "Omul deplin al culturii românești", așa cum l-a definit Constantin Noica, este cea mai înaltă și exactă caracterizare. Generații întregi vor avea în față exemplaritatea lecturilor și substanța operei sale titanice, după cum generații multe vor fi mereu tutelate de lumina lui Eminescu. Afirmația argheziană "Fiind foarte român, Eminescu e universal" ne produce o tulburătoare emoție și ne face să trăim o realitate fericită. BIBLIOGRAFIE: Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asupra gulagului românesc. Unele semnate de autori celebri, unii mai puțin cunoscuți, dar și volume ce adună mărturii sintetice ale celor trecuți prin iadul anchetelor. Sînt mărturii esențializate, care, ca într-o picătură de rouă, adună întreg universul concentraționar prin exemplaritatea acestor destine, mai toate înfrînte. În 1997, apare la Botoșani Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, ce adună mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat. La acel moment, mai erau în viață, după cum consemnează realizatorul ediției, cam trei sute de foști deținuți politici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Viteazul sau Cuza se află mult Înaintea Mariei. Dar, pe lângă eroii naționali, există și eroi ai lumii, și În această galerie universală s-ar putea ca, dintre toate personalitățile românești, aleasa să fie tocmai ea. Explicația stă În gradul de exemplaritate al fiecărei biografii. Maria este exemplară. Mesajul său nu se limitează la ce a făcut strict pentru România. A fost În multe privințe o precursoare, poate mai apropiată de cei de astăzi decât de contemporanii ei de la 1900. A fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
umană la care s-au pretat. Și-apoi, „ei”, aceste exemplare umane ce tind a deveni modele de urmat, modele noi și atât de necesare „noii societăți” după o jumătate de secol de false modele, ignoră oare faptul că o exemplaritate morală sau profesională nu se poate clădi pe „schimbare”, pe versatilitate caracterială, oricât ar fi aceasta „de cerută” de „vremi”, de noile „repere” sau de noile și uneori la fel de arbitrarele criterii! Politicul, noua scenă politică de după ’89 să fi fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exponențiali la modul absolut, ei, adică, certifică nu numai un geniu individual, ci și unul colectiv, național, ei mărturisesc, dar și întruchipează istoria, ei au această capacitate „de a uni”, prin limbă și prin Gând și Sentiment, dar și prin exemplaritatea, prin „statuia” propriei lor existențe. Astfel, un Shakespeare, un Goethe, un Victor Hugo sau un Cantemir ori Eminescu sunt ceea ce unii dintre noi simțim, adică: „poeți naționali” - sintagmă ce irită pe unii veleitari sau ignari de azi! -, adică prin arta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acceptată pilula unui Dumnezeu care transpira, urina, sângera. Trebuiau netezite asperitățile, trebuia minimalizată diferența dintre Vechi și Nou. În primul rând ca să liniștească mai-marii. Ca și cum poți îngrășa pe cineva cu firimituri. Și cu riscul de a sacrifica elementul savuros în favoarea exemplarității și exactitatea în favoarea semnificativului (doisprezece apostoli, patruzeci de zile etc.). Necazul e, întrebați-i pe artiști, pe cineaști, pe romancieri, că, odată trecut un anumit prag al excelenței, eroul își pierde din suculență (dacă depășești timpul de preparare, vrăbioarele au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar, în acest caz, ridicolul experienței critice depășește sublimul ei. În ce mă privește, scriam într-o vreme cu speranța de a descoperi în spatele operei un om, ba chiar ființa, o anume ipostază a ei, plasată într-un nimb de exemplaritate. Citind, eram interesat să identific, să construiesc chiar în spatele operei, din țesătura ei invizibilă, un erou, cu speranța (nu nemărturisită, ci neconștientizată decât târziu) că faptul acesta îmi poate întemeia propria ființă, propria biografie interioară... Or, am descoperit că experiența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propriul punct de vedere, obiectiv, desigur, și întotdeauna de bun simț. Așa, bunăoară, consideră necesară citirea necontenită a scriitorului de către fiecare nouă generație, el atrăgând, cu drept cuvânt, atenția asupra faptului că "Tratat anistoric, ridicat în ochii posterității la rangul exemplarității, adevăratul Eminescu a fost deseori "pierdut" sub crusta aprecierilor "generaliste", fiind convocat ca argument suprem în orice demonstrație și desfigurat prin comentarii partizane, colorate ideologic". Fără a se lăsa impresionat de avalanșa contestărilor, domnia sa le vorbește franc despre ridicolul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ta... - Cum ? - Stilul prost. - Ce ? Dar ăsta e stilul tutulor poeților celebri, ca Victor Hugo, Schiller, Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cum au dus ulterior la imaginarul medieval creștin. Comunitatea cetății, pentru că a recurs permanent în procesul de memorare a existenței sale la schemele narative ale mitului, la arhetipuri/figuri și la simboluri, a dezvoltat un imaginar cu vocație formativă, de exemplaritate, dar a și creat, pentru acest scop, noi reprezentări ale vieții, "oglindă" pentru modul comun de înțelegere din fiecare perioadă istorică. Memoria colectivă tinde permanent să rețină, dinamic și creator, o imagine coerentă a existenței comunității, pentru ca aceasta la rândul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și patristice, drept: 1. manifestarea deplină în istorie a spiritului divinității, prin transfigurările sale; 2. diseminarea cuvântului sacru în rândul umanității, salvate prin sacrificiul christic; 3. dispunerea în spațiu, taxonomică, a exemplarității creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii ecclesiei și instituției bisericii în ansamblu (pe linia moștenirii aristotelice, pentru un profit util și un bine suveran, ce asigură coeziunea și eficiența în istorie a comunității). Intervine acum, diferit de viziunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
real, dar sacralizat, precum Constantin I - și, pe de altă parte, produsul fanteziei, negarea adevărului, non-divinul (mai exact, imaginea negativă, precum cea a demonicului). Numeroasele modele de conducători, de întemeietori sanctificați, de monarhi constructori, dar și "oglinzile principilor" și întreaga exemplaritate prescrisă de "literaturile" medievale (de orice tip ar fi ele) atestă obsesia puterii creștine de a se erija în singurul și cel mai îndreptățit agent al împlinirii destinului umanității, printr-o guvernare perfectă, într-un stat perfect. Relația dintre arta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
surprinse în manieră pe cît posibil exhaustivă caracteristici ale populației vizate în cercetare: vîrstă, profesie, calificare profesională, expertiză în domeniul de interes pentru cercetare etc.). Persoanele incluse într-o anchetă realizată prin tehnica interviului trebuie să îndeplinească un criteriu de exemplaritate pentru fiecare dintre posibilele subcategorii ale populației (De Singly et al., 1998). Volumul eșantionului depinde în mare măsură de volumul populației vizate și de structura acesteia (mai diversă sau mai puțin diversă), însă trebuie să fie destul de larg pentru a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
biografii. Destul de insistent și semnificativ a scris S. despre critici. Ca unul ce aparținea celei de-a treia generații postmaioresciene, a revenit adesea asupra lui Titu Maiorescu în studii strânse mai ales în volumul Clasicii noștri. Ideea autonomiei esteticului relevă „exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea să-l reproduc integral tocmai pentru exemplaritatea lui și perfecta ilustrare a felului de-a polemiza al lui Eugen Barbu: [...] în grupul nostru, pe câmp, era un băiat care tot timpul îi trântea pe ceilalți. Eu îmi dădeam seama că alții erau mult mai tari decât el
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au ales-o pe cea mai simplă și mai grea: fidelitatea față de sine. S-au Întors din nou, ca totdeauna, spre ei Înșiși și spre ceea ce iubeau, cu aceeași dedicație care transformase și anterior vulnerabilitatea În forță și singularitatea În exemplaritate. Și au dovedit, dacă mai era necesar, că exilul nu exacerbează doar defectele omenești, destule și fără asemenea potențare, ci izbutește, rareori, și paradoxul de a Înălța calitățile de excepție ale celor cu adevărat excepționali. Prietenii mei și ai noștri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi o Înghețată, cam asta e tot. M-am gândit, Însă, adesea, mai ales În ultimii ani, la exemplaritatea cazului său și la ceea ce acest caz relevă În relația cu mediul cultural al României din vremea legionarilor, a comuniștilor și a originalei tranziții actuale spre capitalism. „Cazul Negoițescu” - căci așa a rămas și astăzi În peisajul literar românesc - „inversează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi spații de istorie și exemplaritate au fost condițiile prime de trecere a poetului la epicul autoscopic ( Unde se odihnesc vulturii, 1987) și la reveria istorică (Valul și stânca, 1989). Cel dintâi este radiografia unei spaime fizice (Cristian Mireanu se crede bolnav irecuperabil), dublată de „tema
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
Se implică, într-un sens nobil, în evoluția și evoluțiile culturii, recuperând anumite modele și despărțindu-se de altele. De la E. Lovinescu au luat numai autonomia esteticului, nu și spiritul veacului, de care se delimitează, în adeziunea lor pentru o exemplaritate ce transgresează epocile, reunind în ea mari nume ale culturii universale. Va trece însă puțină vreme, și „resurecția baladei” va fi urmată, tragic, de spargerea și împrăștierea grupului, mulți dintre „cerchiști” ajungând în închisori și, aproape toți, revenind în viața
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
apărării și în urma căruia a fost, pe bună dreptate, condamnată la moarte din cauza unui păcat de neiertat: ucisese un nou-născut nesupravegheat (sugaciul avea doar trei luni), mâncându-i fața și un picior. Prin urmare, execuția presupune și o doză de exemplaritate; scroafa nu este ucisă simplu, ci este supusă mai întâi unei torturi pe măsura faptei: un călău îi smulge râtul și un picior, echivalentul părților vătămate ale nevinovatului plod. După aceasta, scroafa este atârnată într-un cârlig și lăsată să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
această armă. Adesea în scopuri dintre cele mai pământene. Astfel rechiziționat, animalul devine un "instrument de constrângere a oamenilor fie ei ai bisericii sau laici pentru a-i obliga la ascultare și supunere. Animalul, jucând în registrele fricii și al exemplarității, capătă astfel o dimensiune propriu-zis politică întrucât el întărește autoritatea morală a Bisericii care explică astfel poziția sa preeminentă în societate și contribuie la întărirea puterii sale materiale, garantă a unei acțiuni eficace în "epocă""80. Prin intermediul fabulelor și al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
grea a fi află, și batgiocura isteciunii viclene decât lauda carea socotiia că cu prinsoarea Inorogului își va agonisi cu multul mai mare și mai neștearsă a fi cunoscu"16. Ceea ce îl aduce pe calea cea bună este pilda Inorogului, exemplaritatea corectitudinii și purității acestuia, care împrumută, astfel, accente christice. Șoimul se convertește, asemenea atâtor păcătoși din Noul Testament care intră în contact cu Iisus. Prin ce ascuns mecanism ajunge el la această înțelepciune autorul nu ne spune; pur și simplu, toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
circulare a unui imaginar al genialității. E o ilustrare de serie mare, în care nu autorii contează, ci vehicularea unor reprezentări specifice în interiorul unui discurs care își impune propriile constante: apariția simptomatologiei geniale la vârstă fragedă, dezvoltarea unei practici a exemplarității etc. Sunt genuri ale geniului infantil: Aceste povestiri erau parte a emergenței unei literaturi pentru copii în cadrul căreia au fost publicate alfabetarele în anii 1820, și care și-a luat avântul în anii 1850, odată cu cărțile pentru copii ale Doamnei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nostru. De altfel, plecând de la analiza pe care o face pe cultura franceză, putem să proiectăm aplicații asupra "genurilor" caracteristice ale genialității care au fost receptate la noi. Într-o asemenea cercetare ar putea să intre, de pildă, discursul despre exemplaritatea personalităților istorice, difuzat pe canale multiple în spațiul public (manuale, presă, cărți de vulgarizare, literatură patriotică de serie mare); sau figura "Geniului României", construită la intersecția mai multor genuri ale retoricii parlamentare și ale producției revoluționare de discursuri (programe, proclamații
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]