320 matches
-
de strategii de acțiune eficace pe care nu le-a practicat până în prezent, dar care i-ar permite să reintre în normalitate. Respectivele exemple nu constau în comportamente la îndemâna oricui, ci în gesturi hotărâte și curajoase caracteristici care le conferă "exemplaritatea". * Tehnica exemplului tipurilor obișnuite de comportament caută să-i sugereze clientului o serie de modele acționale imediat utilizabile, care nu comportă eforturi mari de asimilare, întrucât ele sunt practici cotidiene ale tuturor oamenilor "normali" (de exemplu: a se îngriji de
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
alte forme și mituri (mitul vedetei, mitul modei). Pariziana rămâne un spectacol mereu reinventat, nicicând repetabil. Importantă personalității și personajului Parizienei rezidă în valoarea de model, cultural în primul rând, dar și social, adoptat dincolo de hotarele ariei sale nemijlocite în exemplaritatea contagioasă a manifestării sale sub specie po(ï)esos. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Opere literare BALZAC, Honoré de, Avant-propos, în La Comédie humaine, Gallimard, Paris, coll. "Bibliothèque de la Pléiade" BALZAC, Honoré de, Correspondance, 5 vol., Paris, 1960-1969 BALZAC, Honoré de, Illusions
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cine își alege soțul și divorțează, poate, fără îndoială, pretinde și la alegerea guvernului. Astfel, în opinia antifeminiștilor, revoluția ar da femeilor obiceiuri proaste. Femeile excepționale, care s-au strecurat printre bărbați și i-au egalat, sunt judecate periculoase prin exemplaritatea lor. Antifeminiștii au dreptate în sensul că Revoluția destabilizează căsătoria și ordinea domestică, deschizând cutia Pandorei revendicărilor politice ale femeilor. 27 Sub presiunea cerințelor zilei, legea femeii se modifică repede pe timpul Republicii a Treia. Foarte timid, femeia începe să fie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai cu seamă pe cazul culturii europene. Aserțiunile lui au, totuși, valabilitate universală. De altminteri, autorul însuși susține o asemenea extensie "teoretică". Alegerea culturii europene, pentru a face din ea sistem de referință în chestiunea personalității, a fost condiționată de exemplaritatea ei în sensul cuprinderii întregii evoluții personalizate a energiei, de la sufletul mistic, la profesionist și om de vocație. În nici o altă cultură formele de personalitate nu sunt mai bine conturate și nu regăsim o mai clară reprezentare a personalității energetice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Semnificația aparte a cărții depășește condiția sa de premieră culturală, aflându-și punctul de sprijin în studiul de escortă al editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
astăzi când, după o lungă și vinovată tăcere, urmată de o prezentare trunchiată tipic comunistă, a fost redată culturii și științei naționale personalitatea celui mai mare savant pe care l-a zămislit acest popor, Nicolae C. Paulescu (foto pg 305). Exemplaritatea vieții sale, trăită în duhul credinței și al științei, cât și monumentalitatea operei sale, neegalată în istoria științei românești, sunt redate astăzi în toată splendoarea lor. Acest fapt, de notorietate astăzi, face și mai culpabilă tăcerea lumii academice autohtone în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a văzut, vom revedea și noi, fără îndoială, dar nu în același mod; dar dacă el a văzut ceva pentru eternitate, efortul pe care l-a facut pentru a îndepărta voalul, se impune imitației noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rea. Clasificări, cicluri: 1. ciclul domnesc; 2. ciclul codrenilor; 3. ciclul dobrogean; 4. ciclul transdunărean; 5. ciclul haiducesc.etc. Personajul; personajele: - întruchipează un anumit ideal uman; deci, el este semnificativ și exemplar, exponențial; - se raportează totdeauna la o situație de exemplaritate; - constituie un element de transfigurare a realității (din cum este, în cum ar putea să fie); - au atribute excepționale, de basm; - frumusețea fizică presupune și frumusețea morală; - haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care a absorbit, spongios, etica ebraică a neuitării. Imperativul aducerii aminte s-a încuibat tocmai în ritualul nodal al cultului creștin. Frângerea pâinii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1964, p. 155. (trad. n.) 609 Judith Serafini-Sauli, op. cit., pp. 31-32. 610 Ibidem, p. 32. 611 Alexandru Balaci, op. cit., p. 70. 168 păstreze, devine mult mai mundan, cu pasiuni și tentații firești umane, uitând de nobila sa misiune, aceea a exemplarității. Opera rămâne o parabolă, Ninfale d’Ameto devinind mai mult un exemplu de indulgență senzuală convertită, în ultimul moment, în acceptare a moralității, a salvării sufletului, în manieră creștină, decât o călătorie dinspre viciu spre virtute.612 Amorosa visione (1342-1343
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care îi știrbesc oarecum din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente cruciale facem abstracție de slăbiciunile ei sau le uităm.”808 Povestea ei poate la fel de bine fi catalogată drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o funcție catarctică (D. Barrucand, C. Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
readucînd în atenție elemente din fazele mai vechi ale limbii sau din alte limbi. Toate aceste operații se realizează însă printr-o activitate orientată de conștiință, în virtutea unor scopuri și prin efortul voinței de a da limbii un nivel de exemplaritate și de excelență. Dar, cu toată dependența ei de voință, norma limbii literare nu este un domeniu al manifestării voluntarismului, ea nu poate pierde din vedere baza obiectivă care este în ultimă instanță tradiția, istoria, încît normarea nu se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În sfîrșit, este adevărat că limbile literare italiană și germană s-au creat prin inițiative individuale, dar ele au pornit tot de la nivelul popular, de la graiuri, și numai dezvoltarea intensă a culturii majore, care presupune și cultivarea limbii, și modelul exemplarității latinei urmat insistent, a produs o distanțare mare de limba populară. Cît privește creația individuală a personalităților culturale, aceasta nu se poate compara cu elementul popular și cu atît mai puțin se poate suplini prin acest element. Unitatea accentuată a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Plath, dar o delicatețe la capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate aceste motive, ocolul prin și alături de mecanismele constituirii jurnalului intim ca specie literară e mai mult decât un simplu exercițiu de poetică. Nu exemplaritatea destinelor, nu intensitatea tensiunii lăuntrice - oricât de spectaculoase, literar, ar fi acestea - sunt, În cele din urmă, relevante. Ci ideea că, supusă presiunilor multiple ale istoriei, fragila ființă a scriitorului continuă să pâlpâie. Și că atâta vreme cât memoria nu Îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
menită să asigure ceea ce doctrina numește certitudinea pedepsei. Altfel spus, fixarea unui procent din pedeapsă obligatoriu de executat, proporțional cu natura pedepsei, durata acesteia și implicit cu gravitatea infracțiunii săvârșite, întărește sentimentul de siguranță, dă satisfacție victimei, asigură caracterul de exemplaritate al pedepsei și funcția retributivă a acesteia și asigură în ultimă instanță îndeplinirea scopului dreptului penal care este cel mai eficient mijloc de control social de apărare a valorilor sociale. Așa cum s-a arătat în comentariul de drept comparat, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
noțiune deriv] din exegeza patristic] a capitolului I din Genez], care sugera c], prin crearea lumii, Dumnezeu a dat un caracter material instataneu unui plan care există deja ca idee etern] (rațio eternă) în mintea Să. (Acest] noțiune, denumit] uneori, „exemplaritate divin]”, a fost evident influențat] de elementul menționat mai devreme din metafizica lui Platon și de mitul creației pe care il prezint] în dialogul „Timaeus”, în care supremul Dumnezeu sau Creatorul (demiurge) are capacitatea de a-și dori s] creeze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suprimarea victimelor ca studiu pentru etapele următoare. Spovedania torționarului e întreruptă, din cînd în cînd, de exaltări autoflagelatoare, dorindu-și să fie judecat nu de oricine, ci de fostele victime, singurele, în afara lui Dumnezeu, care au acest drept. Ca să vezi! Exemplaritatea călăului merge pînă acolo încît se trezește autodefinindu-se: "am fost bestie mare", "am fost sadic". Culmea!: mărturisirile acestui monstru (și ale multor altora din același soi de coccinia) ajung pe masa de scris a mult prea delicatei Ruxandra Cesereanu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici rezidă o neclaritate ce i-ar putea crea noțiunii de imaginar o conotație negativă. El este, cum spuneam, rezultatul unui efort colectiv de interpretare sistematizatoare a sensurilor și semnificațiilor lumii, așa cum le construiește o comunitate; el include și reprezentarea exemplarității, dar și pe cea a contrară, atunci când sunt încălcate principiile etice sau normele moralei (tipuri precum "monarhi trădători ai religiei creștine" sau "supuși necredincioși" etc.). Imaginarul are relevanță în planul politicului, pentru că participă la configurarea strategiei după care comunitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
corespunde un tip de cultură - laică sau religioasă (canonică, gnostică, eretică) -, precum și anumite manifestări specifice, pe care le putem pune în relație cu pivotul central, puterea. Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă canonului, doliului christic și penitenței, o lume care privește icoana ca pe o transfigurare a sacrului, iar puterea ca
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
memora și a o transmite posterității ca mărturie a rezistenței lor în timp. Nu doar discursul oficial al puterii oglindește componenta creștină și cruciată a politicii militare anti-otomane, ci și mărturiile culturale (scrise, materiale sau moștenite prin tradițiile orale) ale exemplarității colective și individuale, ale angajamentului pentru menținerea valorilor identitare. Mecanismul de compunere a acestei matrice a imaginarului pune în lumină factorul antropologic care o și determină (dihotomia feminin-masculin - modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
publică-putere privată). La fiecare nivel (tipologiile masculine și feminine, respectiv structurile spațiu-timp pentru planul terestru și pentru lumile fantastice) rezultă "module" determinate de un ritm binar, prin afirmarea și negarea valorilor. Ele includ modelele și anti-modelele lumii laice, dar și exemplaritatea recomandată de biserică și figurată de "personajele" teologice sau hagiografice, contrapuse bestiarului. Funcțiile imaginației sunt revelate diferit de "ochiurile" acestei matrice pe care am ales-o pentru a organiza convențional unitățile imaginarului medieval local. Ele nu sunt "repartizate" în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sensul (morala) acțiunii și legile care o guvernează. Narațiunile exemplare se ajustează după regulile mnemotehnicii și se fixează în memoria colectivă, pentru a asigura un spațiu "terapeutic" de evaziune imaginară (bine controlată însă de politicile religioase) de sub presiunea dogmatică și exemplaritatea constrângătoare a discursului instituțional, dar și din cotidian. Astfel, realitatea și imaginarul mențin permanent deschisă relația de transfer și își adaptează traseele și strategiile pentru a fi consonante (prin intermediul comunității și în beneficiul ei), pentru că ele trebuie să aibă mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]